Tinctura anason. In primul rand, trebuie stiut ca tincturile sunt extracte de plante care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 40%. Preparatele se pun la soare, se agita zilnic si se lasa la macerat timp de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara foarte bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate si apoi se pastreaza in sticle de culoare inchisa. Doza obisnuita: 5-15 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.
Se pun intr-un borcan 20 de linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu alcool alimentar sau rachiu de 40-50 de grade, amestecand in continuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat, timp de 10-12 zile, dupa care se strecoara. Preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare si se poate pastra pana la 5 ani.
Iata mai jos ce actiuni terapeutice are tinctura de anason:
Inca din secolul al XVIII-lea, tinctura de anason era considerata un adevarat panaceu în tara noastra.
-Tinctura de anason are un efect tonic digestiv, stimulent si tonic psihic (confera o stare de bine), fiind recomandat pentru reducerea intensitatii si a frecventei bufeurilor din perioada menopauzei.
-Datorita fito-estrogenilor din compozitia anasonului, tratamentul cu tinctura reuseste sa incetineasca evolutia osteoporozei.
Pentru afectiunile de mai sus, se administreaza cate 1 lingurita, de 4 ori pe zi, în tratamente de 1-3 luni, cu o pauza de 1 luna.
Atentie!
Anasonul se va administra cu prudenta in primele 3 zile de tratament, persoanelor care sufera de gastrita, enterita sau colita cronica. De asemenea, nu este recomandat sa se administreze in acelasi timp cu suplimentele de fier.
