Ciupercile – care sunt speciile mortale si toxice de care trebuie sa te feresti

Daca si tu te numeri printre cei care adora ciupercile, trebuie sa iei in calcul sa nu te aventurezi niciodata in paduri sa le culegi singur daca nu esti un bun cunoscator a lor. Pentru cea mai mica greseala, poti plati cu propria viata.

Exista numeroase lucrari care vorbesc despre ciuperci. In trecut, de exemplu, proprietatile medicinale ale unor anumite varietati de ciuperci erau in mod curent folosite. Astfel, Buretele de iasca (poza 1), servea la fitile pentru amnare, desi aplicat pe plagi, era un excelent hemostatic. Nicoretele de primavara (Tricholomul Sf. George – poza 2) era indicat diabeticilor, iar Falsul Nicorete (Marasmius oreades – poza 3), provenit din Canada, crud, era luat ca fortificant.

Numeroase ciuperci erau cunoscute pentru virtutile lor sudorifice, de slabire sau laxative. Altele, ca Buretele de iasca (Fotnes Officinalis) se recomanda impotriva transpiratiilor nocturne ale bolnavilor de tuberculoza. Totusi, au existat si foarte multi oameni care au murit din cauza ciupercilor otravitoare.

Iata, asadar, care sunt speciile de ciuperci mortale si toxice de care trebuie sa te feresti:

Ciuperci mortale si toxice

Dupa Marcel Morlet, micolog informat, orice amator de ciuperci, dornic sa se apuce de culesul lor in vederea consumarii, trebuie sa fie in stare sa identifice cu siguranta, in toate stadiile lor de crestere, cele trei ciuperci ucigase si cele sase foarte toxice, in total 9 ciuperci. Par putine si totusi in fiecare an exista persoane care mor sau sunt grav intoxicate cu ciuperci.

Cele trei specii mortale sunt:

• Amanita Phalloides – Amanita faloida

• Amanita Virosa – Amanita viroasa (otravitoare)

• Amanita Verna – Amanita de primavara

Cele sase specii toxice care n-au cauzat moartea decat rareori sunt:

• Amanita Muscaria – Amanita moartea-mustelor (falsa oronga)

• Amanita Pantherina – Amanita pantera

• Lepiota Helveola – Lepiota helveolata

• Inocybe Patouillardi – Inociba lui Patouillard

• Entoloma Lividium – Entoloma livida (sau ciuperca pieptanusului)

• Cortinarius Orellanus – Cortinar de munte

Semnele de intoxicatie:

1) Sindromul faloidian, adica sindromul provocat de ingerarea uneia dintre cele trei amanite: faloidiana, viroasa si de primavara. Inceputul semnelor: dupa 10-12 ore. Diaree, voma, senzatie de frig, pierderea rapida a fortelor, ameteli, transpiratii abundente, apatie cu mentinerea luciditatii. Dupa o revenire amagitoare, icter si moarte.

2) Sindrom panterinian, in urma ingerarii amenitei pantere sau a mortii-mustelor. Inceputul, dupa 1-3 ore. Tulburari gastrointestinale, dureri, excitatie, haluginatii, pupilele dilatate.

Tratament: vomitive, spalaturi stomacale, carbune, spitalizare.

3) Sindrom muscarinian, pentru celelalte. Inceputul dupa 1-3 ore. Hipersecretii: saliva, sudoare, lacrimi, tremuraturi, sughit, pupilele micsorate.

Tratament: atropina, spitalizare.

Cele trei ciuperci ucigatoare nu vor fi studiate aici. Amatorul trebuie sa aiba o lucrare specializata care sa-l informeze in cele mai mici amanunte.

Iata cateva reflectii relative la cele sase „otravuri”:

-Amanita Muscaria (Amanita ucigatoare-de-muste sau falsa oronga)

Reputatia suparatoare a Amanitei-ucigatoare-de-muste o constituie proprietatile ei pretins afrodisiace – in realitate, ele dau un delir vesel, dupa regiuni si dupa partea consumata din ciuperca. (Roger Heim: „Ciupercile din Europa”).

Nu este prea primejdioasa, iar in anumite tinuturi (din Italia) se consuma fara urmari deosebite; probabil ca substanta veninoasa, micoatropina, este concentrata mai ales in cuticula palariei.

-Amanita Pantherina (Amanita pantera)

Ca si la amanita-ucigatoare-de-muste, otravirea incepe brusc (1-3 ore de incubatie): tulburari digestive (arsuri la stomac, voma, diaree), apoi tulburari delirante (un fel de betie, rasete, halucinatii), accese de manie, mers impleticit in sfirsit, apatie mintala cateva momente.

–Lepiota Helveola (Lepiota blonda, Lepiota bruna, Lepiota care se inroseste)

Este o ciuperca foarte primejdioasa, care declanseaza un sindrom aproape faloidian. Dealtfel, exista mai multe interpretari divergente ale numelui de Lepiota helveola, si se poate spune ca toate micile lepiote care se inrosesc (bruneoincarnata, subincarnata etc.) sunt totdeauna toxice.

–Inocybe Patouillardi (Inociba lui Patouillard)

Specia aceasta contine o cantitate relativ mare de muscarina si provoaca serioase intoxicatii sudoriene (sau muscariene). Ea e vinovata de un anumit numar de accidente; este destul de voluminoasa si cu aspect apetisant.

–Rhodophyllus (entoloma) Lividum (Antaloma livida, galbuie, perfida, cf. rom. „ciuperca pieptanusului”)

Este o specie toxica, provocatoare de gastroenterite; experientele pe soareci au dat in vileag faptul ca are, in plus, si o neurotoxina. Totusi foarte rar i s-au putut atribui victime omenesti.

–Cortinarius Orellanus (Cortinaire Montagnard, rom. „Cortinara-de-munte”)

Specia aceasta reprezinta cazul, absolut extraordinar, al unei specii la fel de primejdioase ca Amanita faloidiana, a carei toxicitate n-a fost descoperita decat prin anul 1955; iata de ce nu este descrisa si nici reprodusa in nicio sectiune de popularizare anterioara si toate lucrarile de micologie declara ca genul Cortinarius nu contine nicio specie veninoasa. In 1952, in Polonia, unde se produce o avalanse de cortinara, 102 persoane au fost grav intoxicate, iar 11 au murit (Henri Romagnesi).

Pe langa aceste noua ciuperci ucigatoare sau foarte toxice, mai exista altele care trebuie cunoscute, din cauza inconvenientelor minore de care pot sa se faca vinovate (sunt insa prea numeroase pentru a fi amintite aici.)

lata totusi cateva observatii cu privire la unele dintre ele:

• Boletus Satanas (manatarca a Satanei). Este singura manatarca intr-ader veninoasa, dar nu provoaca decat gastroenterite; anumite persoane, deprinse sa consume multe ciuperci, o mananca fara sa se sinchiseasca. Totusi, un fragment din ea inghitit crud, constituie un puternic vomitiv.
• Russules (vinetele). Cand stii sa recunosti ca o ciuperca este o rusula, ai depasit o etapa micologica importanta, caci identificarea unei rusule ramane o problema delicata de perspicacitate. Trebuie sa se faca apel la toate functiile senzitive: vedere, pipait, miros, gust. Folosirea reactivilor chimici a incurajat sperantele cele mai temerare. „Cand este vorba numai de micofag, capabil sa recunoasca – dintre ciuperci – care este o rusula, sa se multumeasca sa guste din ea. Sa mestece in gura un mic fragment. Acru? De aruncat. Dulce, apoi gretos? Tot de inlaturat. Imuabil dulce? Nicio ezitare: e consumabila”. (Roger Heim).

Un singur inconvenient: dupa gustarea unei specii acre, simtul gustativ isi pierde subtilitatea in restul culegerii.

Nu putem incheia acest modul fara sa reamintim contributia deosebita a dr. Pierre Bastien (de la Remiremont, Vosges) la tratamentul intoxicatiei faloidiene. In septembrie 1974, dr. Bastien s-a supus unei periculoase experimentari, inghitind 50 g de amanita faloida. Scopul sau era sa demon-treze valoarea unui tratament pe care il foloseste de mai multi ani in aceste cazuri de intoxicare: asocierea unui antibiotic (dihydrostreptomicina), a unui dezinfectant chimic si a vitaminei C. „Tinand seama de caracterul masiv al otravirii, demonstratia a reusit”, a recunoscut prof. Larcan, seful Serviciului de reanimare de la CHU din Nancy, unde dr. Bastien se internase pentru ingrijiri suplimentare.

In realitate, metodele de reanimare si de tratament clasic pot, in prezent, in functie de promptitudinea interventiei, sa reduca procentajul deceselor de la 40% la 10%. Dar, incontestabil, atitudinea terapeuticii preconizata de dr. P. Bastien a deschis o cale noua in acest domeniu.

„Cred ca tratamentul dr. P. Bastien, a spus prof. Larcan, poate fi aplicat perfect de catre orice medic indata ce suspecteaza o intoxicatie faloidiana, cu conditia sa-si trimita imediat bolnavul la un serviciu spitalicesc specializat de reanimare, unde tratamentul acesta va fi integrat intr-un ansamblu terapeutic amplificat. In conditiile acestea, tratamentul doctorului Bastien poate fi activ. El are marele merit de a fi inofensiv. Bineinteles ca nu trebuie sa tragem concluzii pripite si sa trecem de la o extrema la alta. Dupa ce s-a pretins nejustificat, ca intoxicatia faloidiana lasa medicul neputincios, nu trebuie sa pornim in sens contrar, proclamand ca este vorba de o intoxicatie benigna, neutralizabila cu un mic tratament ambulatoriu”.

Vezi si: Cel mai toxic peste. Oamenii il consuma pentru ca este ieftin, dar foarte nesanatos

Alior, laptele cainelui sau buruiana de venin. Beneficiile unei plante toxice

Untul pamantului. Ce este benefic si ce este toxic la aceasta planta

Sursa: Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Jean Valnet