Castanul salbatic, medicament universal. Benefic din varful frunzei pana la scoarta

Cunoscut in popor sub numele de castan porcesc, chistin si afghistin, castanul apartine speciei Aesculus hippocastanum, din familia botanica Hippocastanaceae. Originar din Asia Mica, castanul salbatic creste abundent in Franta, unde a fost introdusa in secolul al XV-lea.

Acest arbore inalt de aproape 30 metri prezinta crengi crescute, acoperite cu frunze palmate, din care apar, in perioada de inflorire, flori neregulate, de un alb-galbui, care vor da nastere unor capsule spinoase ce adapostesc semintele (castanele).

De la castanul salbatic, se utilizeaza in scop terapeutic scoarta, florile si frunzele care se recolteaza primavara, inca de la inceputul infloririi, iar fructele – toamna, dupa ce ajung la maturitate.

Castanul salbatic – Proprietati

Planta contine saponine, aescina si, mai ales, aesculina, fraxina si taninuri, substante foarte eficiente in tratarea afectiunilor circulatorii venoase si mai ales a hemoroizilor; actioneaza asupra peretilor vaselor sanguine (ii tonifica) si asupra coagularii sangelui (o reduce); are si efecte expectorante asupra cailor respiratorii superioare, declara dr. Jean-Claude Houdret, un reputat fitoterapeut francez.

Castanul salbatic – Ce beneficii are scoarta

Scoarta se recolteaza primavara, in luna aprilie, de preferat din castanii in varsta de 3-4 ani, prin decojire, cu grosimi de 1-2 mm. Se usuca la soare, iar produsul obtinut are un gust astringent-amar si miros slab de mucegai.

Putini oameni stiu ca scoarta de castan are proprietati febrifuge, cu efecte benefice in tratamentul malariei, hemoroizilor, tromboflebitei, varicelor si a unor afectiuni dermatice. Intern, are efect benefic contra diareei, in congestionarea ficatului, in tulburarile de menopauza, are proprietatea de a absorbi radiatiile ultraviolete de tip B.

In tratamentul trombozei si al varicelor se recomanda tinctura din scoarta de castan: 100 g scoarta macinata si 300 ml de alcool de 40 de grade. Se lasa la macerat 2 saptamani, dupa care se strecoara si se administreaza cate 10-15 picaturi pe zi .

In caz de febra, diaree, dizenterie si malarie se recomanda vinul din scoarta de castan: 50 g scoarta macinata se pun intr-un litru de vin alb; se macereaza timp de 1 saptamana, dupa care se strecoara. Se consuma cate un paharel inainte de mese.
Contra hemoroizilor, obezitatii si a congestiilor pelviene (la femei), se recomanda decoctul de castan: 40-50 g scoarta uscata si macinata de castan se pun intr-un litru de apa. Se fierbe 3 minute, apoi se infuzeaza 5 minute. Intern, se beau 2-3 cesti pe zi. Extern, se utilizeaza ca bai locale, avand rol anestezic si astringent. Vezi si: Preparate terapeutice cu castane: unguentul, uleiul si tinctura

Beneficii frunze si flori de castan salbatic

Florile de la castanul salbatic se culeg pe timp frumos, cand jumatate din inflorescenta prezinta flori deschise (luna mai), iar frunzele se aduna in lunile mai-iunie, dupa care se usuca in incaperi bine aerisite.

Atat frunzele, cat si florile actioneaza in oprirea hemoragiilor interne si in colici intestinale, in in uz extern, sunt eficiente in tratarea afectiunilor dermatologice (rani, bube, arsuri).

Cataplasmele din faina de castane diminueaza durerile reumatice, iar tinctura din flori se foloseste sub forma de frectii in reumatism, degeraturi si impetigo. Tinctura se prepara din 20 g de flori macerate timp de 3-4 zile in 100 ml de alcool.

Beneficii castane (seminte) salbatice

Fructele sunt capsule sferice, verzi, la exterior are tepi mari, iar in interior 1-2 seminte mari (castane), brune-lucioase. Sub coaja fructului se gaseste miezul de culoare alb-galbuie. Acestea se culeg toamna, in septembrie-octombrie, dupa coacere deplina; gustul lor este amar.

Preparatele din castane salbatice previn si combat afectiuni ca: hemoroizi, ulcere varicoase la picioare, varice, flebite, tromboze, crampe dureroase, insuficienta venoasa si limfatica. De asemenea, cresc tonusul capilarelor fragile si contribuie la vindecarea hematoamelor, a vanatailor si a luxatiilor.

Tinctura de castan se prepara din: 250 g castane cu coaja se adauga intr-un litru alcool de 70 de grade si se lasa la macerat timp 2 saptamani, agitandu-se de mai multe ori pe zi. La final, se strecoara si se pastreaza in sticla de culoare inchisa. Se administreaza cate 20-30 de picaturi dizolvate in apa, in tratamentul trombozei si al varicelor. Extern, se aplica in afectiuni hemoroidale, varice si flebite sau sub forma de frectii contra artrozelor la nivelul incheieturilor de la maini si picioare. Cura se tine timp de 2-3 saptamani, daca este cazul, se reia dupa o pauza de 1 saptamana.

De asemenea, se poate prepara si un decoct: in 250 ml apa se pun 2 linguri de castane uscate si maruntite. Preparatul se fierbe la foc domol timp de 15 minute; pe parcurs se completeaza apa care se evapora. Se poate pastra la frigider 3 zile.

Un bun remediu extern este si unguentul din castane salbatice. Iata cum se prepara:

-se fierb castanele pana in momentul in care acestea pot fi pasate. Pasta obtinuta se amesteca cu grasime (untura de porc sau ulei solid de palmier), in proportii egale, pana se omogenizeaza. Unguentul se pastreaza la rece si se aplica pe rani, arsuri, degeraturi sau crapaturi ale pielii.

O alta reteta pentru prepararea unguentului din castane salbatice este: 100 ml tinctura de castane, 100 g lanolina anhidra (se gaseste in farmacii) si 20 g vaselina. In­gredientele se pun intr-un recipient si se amesteca, pe foc mic, pana la omogenizare. Se pas­treaza in frigider. Unguentul se aplica pe pielea afec­tata o data sau de doua ori pe zi, tratand hemoroizii externi, furunculele, ranile si arsurile, declara far­macistul Ion Bobaru.

Precautii castan salbatic

Atentie, poate provoca tulburari intestinale; este interzisa copiilor si in general vorbind, utilizarea ei necesita, in toate cazurile, un aviz medical pentru a se evita orice risc de incompatibilitate cu medicamentele alopate.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.