Ienuparul. Care sunt cele mai importante virtuti terapeutice ale fructelor sale

Ienuparul este un arbust ce creste in locurile stancoase, prin pasunile din regiunile muntoase si se mai numeste: anaperi, archis,cetina, finior, ialovat, jireapan, jneapan, turtel. În scop terapeutic, se utilizeaza intregul fruct, care se macina si se prepara infuzii si decocturi sau se transformă in pulbere, tincturi si uleiuri esentiale.

Fructele de ienupar contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina). Din aceste fructe de ienupar se prepara un ceai care are actiune diuretica si antiseptica, dand bune rezultate in bolile de rinichi. 

In cazul pietrelor la rinichi, se face o cura cu tinctura de ienupar, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, timp de 1 luna, la inceputul fiecarui anotimp. Acest tratament stimuleaza activitatea rinichilor, ajuta la antrenarea microcalculilor din rinichi si la eliminarea lor prin urina, prevenind astfel formarea calculilor de mari dimensiuni. De asemenea, cura cu tinctura de ienupar previne infectiile reno-urinare, in conditiile in care aceste infectii sunt printre principalii factori favorizanti ai formarii pietrelor la rinichi.

Gravidele si bolnavii care prezinta inflamatii manifestate prin urinare cu sange vor evita folosirea lui.

De asemenea, prin diureza si diaforeza pe care le produce, ceaiul din fructe de ienupar aduce ameliorare in reumatism, guta, hidropizie (apa in tesuturi), relateaza farm. Corneliu Constantinescu in cartea „Plante medicinale in apararea sanatatii”. Studiile de laborator facute recent arata ca sub actiunea plantei este inhibata sinteza unor enzime care determina dureroasele inflamatii ale tesuturilor articulare. Se recomanda curele cu boabe de ienupar facute succesiv, la o distanta de 15-20 zile una de cealalta, pe perioada unui an. In caz de guta, se bea zilnic cate 1 litru de infuzie combinata de ienupar, in cure de 20 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. 

Frictiunile cu uleiul de ienupar in amestec cu spirt, in proportie de 1 g ulei volatil la 100 ml spirt, calmeaza durerile provocate de reumatism, lumbago si diferite stari nevralgice. Frictiunea se mai poate prepara si astfel: o mana de fructe zdrobite se amesteca cu cca. 100 ml alcool, iar dupa cateva zile se adauga 1 litru otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza la nevoie in stari febrile. Vezi si articolul „Beneficiile si utilizarile uleiului esential de fructe de ienupar”

Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, mareste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, mareste puterea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale.

Potrivit studiilor medicale, fructele de ienupar si-au dovedit proprietatile hipoglicemice, fiind recomandate tot mai des bolnavilor de diabet zaharat. Se recomanda curele cu infuzie de ienupar, din care se consuma cate 1 litru pe zi, in reprize, timp de 3 saptamani, cu pauza de 2 saptamani, dupa care se poate relua.

Primavara se recomanda o cura de fructe de ienupar sub forma de decoct (10-20 de boabe la 1 litru de apa). Vezi si articolul „Cura cu boabe de ienupar. Leacul pentru activarea sistemului imunitar„

Infuzia se prepara din 10 g (2 lingurite) fructe la 200 ml apa, din care se iau 3-4 linguri pe zi. Asociate cu frunze de mesteacan, fructele de ienupar isi maresc actiunea diuretica.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.