Vitamina D si rolul ei in sanatatea organismului

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza constituentilor lor, din care fac parte si vitaminele. Exista multi terapeuti si nutritionisti constienti de forta si eficacitatea remediilor naturale provenind din alimente. Astfel este si cazul lui Jean Valnet, medic francez care vreme de decenii a urmarit tratarea pacientilor sai folosind in prescriptiile sale plante medicinale, legume, fructe, cereale, miere. De exemplu, vitamina D este una dintre cele mai importante vitamine, fiind implicata in toate functiile organismului pentru a functiona normal. 

Vitamina D, numita si antirahitica, este o vitamina liposolubila (este absorbita de grasimi), fiind esentiala in resorbtia calciului si fosforului la nivelul intestinului, catalizand transformarea fosforului organic in anorganic si mobilizandu-l in tesuturi. Astfel, aceasta vitamina ajuta la prevenirea fracturilor si impiedica fragilizarea oaselor, iar in cazul copiilor ajuta la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos si la prevenirea rahitismului.

Surse de vitamina D:

Vitamina D se gaseste in germenii de grau, uleiuri vegetale si in numeroase vegetale proaspete. De asemenea, in laptele integral, unt, galbenus de ou, ficat de vita, ulei de ficat de morun, pesti grasi (somon, macrou, heringi, sardele etc.), in polen, cereale, nuci, mere. Totodata, vara, este usor de asimilat aceasta vitamina pentru ca tot ce trebuie sa faci este sa stai la soare timp de minim 15 minute. Dacă nici acestea nu sunt suficiente, atunci puteti apela la suplimentele alimentare cu vitamina D.

In realitate, distingem sub denumirea de „vitamina D”:

-Vitamina D2, extrasa din uleiul de ficat de peste si, pe de alta parte, rezultand din iradierea „provitaminei D3”, continuta in piele.

-Vitamina D3 sau calciferol – podus al iradierii provitaminei D2 (sau etrogerol), continuta in vegetale (drojdii etc.).

Exista diversi omologi, de formula chimica invecinata, care prezinta proprietati antirahitice. Aceste elemente au importanta in alimentatie, insa in terapeutica nu se folosesc decat vitaminele D2 si D3, declara Jean Valnet, un reputat medic chirurg militar francez, in lucrarea „Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale„.

• 10 g ulei de ficat de morun contin circa 2 mg vitamina D2
• 10 g ulei de fleton (specie de cambula) 0,5-10 mg
• 100 g unt, 2 miimi-2 sutimi de mg

Actiunea ei se refera la refacerea oaselor, a dintilor, prin asimilarea calciului si fixarea lui pe matricea osului.

Un deficit de vitamina D duce la rahitism, tulburari de crestere, anemie, durerea oaselor, slabiciune musculara, probleme cu vederea, somnolenta, oboseala cronica, sete. Pe de alta parte, un exces de vitamina D, duce la constipatie, anorexie (reducerea poftei de mâncare), deshidratare, astenie, iritabilitate si varsaturi. Efectele hipercalcemiei, complicatia imediata a excesului de vitamina D se manifesta la nivel muscular, renal si cardiac, aparand: retentie de calciu in oase, litiaze renale si hipertensiune arteriala.

Potrivit unor autori, doza zilnica preventiva variaza de la 400 U.I. la 1200 sau 1500. Se constata, o data mai mult, lipsa de precizie cu privire la fenomenele biologice. De cele mai multe ori, dozele exagerate se arata nocive.

Vezi si: Vitamina C. Cele 22 de functii importante ale acesteia pentru organism

Tratamentul cu vitamina D2, este eficient doar asociat cu un regim corect, comportand cantitati suficiente de protide si de vitaminele C, B si A. Este vorba aici de un nou si foarte interesant exemplu de sinergie obligatorie.

Indicatiile vitaminei D sunt rahitismul, anumite tulburari osoase ale adultului (osteomalacie), anumite cazuri de tuberculoza (lupus, manifestari cutanate ale acestei boli), afectiuni reumatismale, tetania, graviditatea, alaptarea si intarzierea consolidarii fracturilor.

Progresele igienei au suprimat, in multe locuri, adevaratul rahitism, dar, in marile centre, se pot observa numeroase cazuri de rahitism latent, de asemenea, in buna parte, din sterolii pileii sub influenta razelor ultraviolete ale soarelui. Astfel, lipsa de soare si de lumina atrage inca aceste leziuni de pre-rahitism.

Hipervitaminoza D exista; ea se traduce prin tulburari digestive (nerabdare, greturi, constipatie etc.), tulburari renale (eliminarea exagerata de calciu, albuminurile, nefrita), oboseala fizica si intelectuala, slabire, deshidratare, tulburari nervoase.

H. Gounelle si colaboratorii sai au demonstrat ca exista vitamine D hipocalcemiante, ceea ce arata ca, in domeniul acesta, ca si in multe altele, este inca departe de a fi facuta lumina.

Sursa: Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Jean Valnet