„Secretul” plantelor medicinale

Multa vreme oamenii au crezut ca „buruienile de leac” au puteri misterioase, ascunse, insotind folosirea lor de vraji si descantece.

Treptat, oamenii de stiinta, studiind puterea vindecatoare a diferitelor plante folosite de popor, au dezvaluit „tainele” ascunse ale acestora, obtinand extracte, apoi izoland principiile active pure.

In sec. 16, medicul elvetian Paracelsus, introduce pe piata linia obtinerii „chintesentei” din plantele medicinale prin extractii cu anumiti solventi sau prin distilare cu vapori de apa. Produsele obtinute erau insa un total de substante active. Abia in sec. 18, farmacistul suedez Karl Schelle obtine din plante substante chimice pure.

Adevarata faza noua a chimiei vegetale – fitochimia – incepe in anul 1806 cand farmacistul belgian Serturner izoleaza pentru prima oara alcaloidul morfina din latexul de mac. El face primul pas pentru stabilirea metodei de obtinere a principiilor active pure din plante, deci a “chitesentei” preconizata de inaintasii sai. Secolele XIX si XX se caracterizeaza prin studierea pe scara larga a substantelor chimice din plantele denumite si principii active. Se poate spune pe drept cuvant ca omul stamaneste planta!

Aceste substante chimice, denumite alcaloizi, glicozizi, vitamine, taninuri, uleiuri volatile etc., au fost studiate in laboratoare si clinici, stabilindu-se propietatile lor terapeutice.

Cercetarile stiintifice au mai aratat ca, alaturi de principiul activ, cu actiune bine precizata, plantele medicinale contin si o serie de substante care completeaza si maresc actiunea lor.

De o mare importanta pentru terapeutica este descoperirea substantelor antibiotice (Fleming 1881-1955) in grupa unor plante inferioare ca mucegaiurile si care au dat nastere la medicamente indispensabile terapeuticii moderne ca : penicilina, streptomicina si asa mai departe.

Unii cercetatori sovietici au demonstrat ca nu numai plantele inferioare pot elabora principii antibiotice. Aceste insusiri le au si unele plante superioare. De pilda, coada-soricelului, musetelul, usturoiul, ceapa, ienuparul, sunatoarea, patlagina si alte plante au proprietatea de a opri dezvoltarea microbilor, actiune numita fitoncida. Tot datorita acestor substante cu proprietati antibiotice s-ar explica si utilizarea radacinii de brustur in furunculoza, a diferitilor licheni, mugurilor de pin in afectiunile pulmonare si a pultor plante folosite in medicina populara.

Principiile active care se gasesc uneori raspandite in planta intreaga, si in acest caz, ea se foloseste impreuna cu radacina, alteori se gasesc localizate in cantitati mai mari numai in flori, frunze, radacini, seminte, fructe, coji etc.

Pentru ca efectul curativ al plantelor sa fie cat mai bun, acestea trebuie recoltate in anumite perioade.

Plantele medicinale, pentru a-si pastra in intregime substantele vindecatoare, trebuie uscate cu grija si pastrate in cutii de carton sau pungi de panza, la loc uscat.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.

Sursa: „Plante medicinale in apararea sanatatii„, farm. Corneliu Constantinescu

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...