Galbioara, o planta superba de gradina uitata in timp

Galbioara este o planta decorativa, cu frunze si flori atragatoare, potrivita pentru gradina. Planta infloreste pe toata durata verii. Exista in jur de 150 de specii de Lysimachia.

Planta este originara din Europa si Asia de Nord si a fost introdusa in America de Nord in anii 1900 in scopuri decorative si a devenit curand naturalizata. Planta prospera cel mai bine in zonele umede, pe malurile raurilor, pe malurile lacurilor si de-a lungul plajelor.

Atat Lysimachia vulgaris cat si sora ei Lysimachia punctata sunt cultivate ca plante de gradina datorita florilor lor galbene frumoase.

Galbioara este o planta perena ierboasa care apartine familiei de primule (Primulaceae). Poate creste pana la 150 cm inaltime si are un rizom mare cu numerosi alergatori (stoloni) care produc tulpini erecte ramificate.

O planta de gradina ce tine insectele la distanta

Efectul sau cel mai remarcabil este capacitatea astringenta si hemostatica, ceea ce face din planta un medicament pentru problemele legate de gingii si inflamatia gurii. Planta este rara si ii place sa creasca pe maluri, santuri si alte zone umede. Mirosul plantei tine insectele la distanta.

Toate partile plantei sunt colectate, in mare parte din salbaticie, cand planta este in floare si uscata pentru utilizarea ulterioara in decocturi si alte forme. Planta este inodora, dar are un gust usor amar si sarat.

Ingredient activ si substante: frunzele si florile uscate contin taninuri, flavonoide (rutina, micricetina, quercetina si kaempferol), saponine triterpene si benzochinone. Planta contine vitamina C care explica folosirile sale in trecut ca remediu pentru scorbut.

Conform mitului, proprietatile medicinale ale galbioarei au fost descoperite pentru prima data de un barbat pe nume Lysimakhos (de aici si numele stiintific Lysimachia ). Cine a fost si ce rol a jucat in istorie este incert, dar in literatura antica, el este mentionat ca medic naturalist, rege al Siciliei sau general in armata lui Alexandru cel Mare.

Medicul, farmacologul si botanistul grec antic Pedanius Dioscorides (40 – 90 d.Hr.) a scris despre galbioara in „De Materia Medica” (enciclopedia greaca despre medicina pe baza de plante), unde l-a recomandat pentru tratamentul ranilor si pentru a opri hemoragiile nasului, si a mai scris ca fumul ierbii arzatoare putea sa tina serpii si mustele deoparte.

Galbioara nu a jucat un rol vital ca planta medicinala in Evul Mediu si a fost folosita mai intai ca remediu pentru febra, diaree si dizenterie. Vezi si: Ruta de gradina, o planta medicinala eficienta impotriva crampelor si nu numai

Proprietati medicinale ale galbioarei

Are proprietati astringente (contractante), expectorante si emoliente si este utilizata in principal ca tratament pentru afectiuni legate de sistemul digestiv, cum ar fi diareea si dizenteria.

Mai mult, poate fi utilizat pentru curatarea ranilor minore, taieturi si oprirea sangerarilor nasului sau alte sangerari minore, atat extern cat si intern.

Sub forma de spalaturi bucale, un ceai preparat din planta poate fi folosit ca remediu pe baza de plante pentru ulceratiile bucale (afectiuni) si sangerare sau gingii inflamate.

Este considerat a fi util ca o usurare pentru ochii infocati si se considera a avea o valoare echivalenta sau poate mai mare decat Euphrasia officinalis.

Galbioara este, de asemenea, cunoscuta sub numele de planta de colorant. Rizomul si alergatorii dau o culoare maro, in timp ce frunzele si tulpinile dau o culoare galbena.

Ceaiul este potrivit pentru gargara si clatire in caz de sangerare si inflamatie in gura. Se poate bea si in caz de sangerari de tot felul. 

Datorita efectului sau expectorant este potrivit ca ceai pentru tuse. Ceaiul ajuta, de asemenea, impotriva diareei si a altor boli intestinale. Extern, planta poate fi utilizata la sangerari sau la vindecarea ranilor. Cu florile puteti vopsi tesaturi galbene.