Cultura sfeclei rosii. Ce trebuie sa stii inainte de a te apuca de treaba

Sfecla rosie este o planta bienala care se cultiva pentru radacina sa, bogata in substante nutritive. Radacina se formeaza in primul an de cultivare, dar pentru a produce flori si seminte mai are nevoie de un an.

Valoarea saalimentara este determinata de continutul mare de hidrati de
carbon, substante proteice, minerale (din care se remarca cele pe baza de fosfor, potasiu si fier), vitamine (cea mai importanta este vitamina A, apoi vitaminele B1, B2 si vitamina C). Vezi si: 13 afectiuni ce pot fi prevenite prin consumul de sfecla rosie

Daca vrei sa o cultivi, trebuie sa stii ca este o planta cu o tehnologie putin pretentioasa, cultura se infiinteaza prin semanat, majoritatea lucrarilor de ingrijire au caracter general, cu exceptia raritului, incadrarea sa in asolament se face relativ usor. Cheltuielile de infiintare a culturii sunt relativ mici; recolta apare destul de devreme, chiar cand plantele sunt destul de mici si se pot valorifica toata vara si toamna.

Recolta de toamna este putin perisabila si se poate pastra foarte bine pentru iarna. Recolta se valorifica imediat pe piata sau prin depozitare sub forma de radacini sau sub forma de diferite conserve.

Cultura sfeclei rosii – Ce trebuie sa stii inainte de a te apuca de treaba

In primul an de la semanat se formeaza rozeta de frunze si radacina ingrosata, iar in cel de-al doilea, tulpina florifera cu flori, fructe si seminte.

Radacina, in primele faze de vegetatie, este pivotanta carnoasa, dupa care
incepe si se desfasoara procesul morfogenetic de ingrosare.

Culoarea radacinii, atat la exterior, cat si in interior, este rosie-inchisa, sau rosie-violacee de diferite nuante (in functie de cantitatea de antocian).

In anul al II-lea, tesutul parenchimatic se resoarbe si radacina se lemnifica.

Sfecla rosie si relatia cu factorii de mediu

Sfecla rosie este o specie cu cerinte mijlocii fata de factorii de mediu,
avand o plasticitate ecologica si chiar rusticitate ridicata. Totusi, pentru realizarea unor recolte performante, sfecla rosie necesita un climat bland, fara variatii mari de temperatura si cu o umiditate relativ ridicat.

-Temperatura minima de germinare a semintelor este de 6-8 grade C, iar cea optima de 18-20 grade C. In conditii optime, plantele rasar dupa 10-12 zile. In faza de frunze cotiledonale, plantele nu suporta temperaturile sub minus 2-3 grade C. Dupa formarea primelor frunze adevarate, rezista pana la temperaturi de minus 5-8 grade C.

-Apa este factorul fata de care sfecla rosie are pretentii mari in faza de
incoltire si in faza ingrosarii intensive a radacinilor. Umiditatea din sol trebuie mentinuta la limite de 60-75% din capacitatea de camp. Lipsa de umiditate, in perioadele de seceta, determina formarea unor radacini mici, lipsite de suculenta. Totodata, excesul de apa dauneaza plantelor, scazandu-le rezistenta la unele boli specifice.

-Solul pe care se cultiva sfecla rosie trebuie sa fie cu textura mijlocie, profund, cu capacitate ridicata de retinere a apei, bine aprovizionat cu elemente nutritive si substante organice. Aplicarea gunoiului de grajd se realizeaza prin fertilizarea plantei premergatoare sau folosirea pentru anul de cultura numai a mranitei. Nu se recomanda gunoiul de grajd incomplet fermentat, deoarece este afectata calitatea radacinilor. Pe solurile usoare este obligatorie fertilizarea organica. Reactia solului trebuie sa corespunda unui pH=6-7. In primele faze de crestere, cerintele sunt mari fata de azot si fosfor, iar in faza de crestere si ingrosare a radacinii este nevoie de mai mult potasiu.

-Fata de lumina nu sunt cerinte speciale, dar plantele nu suporta umbrirea;
de asemenea, plantele solicita conditii de zi lunga; aceasta necesita cel putin 10 ore de lumina pe zi. 

Sfecla rosie si tehnologia de cultivare

-Cultura se realizeaza prin semanat direct si, mai rar, prin rasad. La noi in tara, este predominanta cultura in ogor, cu cea timpurie sau tardiva.

-Alegerea terenului si asolamentul sunt asemanatoare culturii de morcov.
Pregatirea terenului incepe toamna, prin desfiintarea culturii anterioare si
nivelarea de exploatare. Apoi, se face fertilizarea de baza cu mranita.

-Lucrarile de pregatire a terenului se continua primavara prin mentinerea acestuia fara crusta si curat de buruieni, prin 1-2 lucrari cu grapa cu colti reglabili. Cu 10-15 zile inainte de semanat se efectueaza doua lucrari de mobilizare a solului cu grapa cu discuri. Inainte de prima grapare se administreaza restul de ingrasaminte cu fosfor si potasiu, la care se adauga ingrasamantul cu azot (30–50 kg N/ha), ca fertilizator starter.
Intre cele doua grapari se administreaza un erbicid, care se incorporeaza prin cea de-a doua grapare, imediat dupa aplicare.

-Modelarea terenului se executa dupa graparea cu grapa cu discuri, pentru a se profita de conditiile meteorologice favorabile. Modelarea este obligatorie, daca se folosesc soiurile cu radacini lungi si daca se urmareste obtinerea de recolte timpurii.

-Infiintarea culturii se realizeaza prin semanat direct, in prima parte a lunii aprilie (cand in sol se realizeaza o temperatura de cel putin 6–8 grade C) si se termina in iunie, in vederea esalonarii recoltei si in functie de soi si conditiile tehnice.

-Schema de semanat se aplica in mai multe variante. Pe teren modelat (la 94–104 cm) se seamana cate trei randuri dispuse echidistant la 37-40 cm. Pe teren nemodelat, semanatul se face in benzi de cate trei randuri, dispuse
echidistant la 37–40 cm, iar intre benzi se lasa un interval de 66-70 cm.

-Distanta dintre seminte pe rand se asigura prin plasarea a 10-15 seminte pe lungimea de 1 metru a randului. Adancimea de semanat este de 4–5 cm. Norma de semanat variaza in limita a 18–20 kg/ha. In cazul culturilor timpurii, la care se preconizeaza recoltarea inainte ca radacinile sa ajunga la marimea tipica soiului, distantele dintre randuri si cele dintre seminte pot fi mai mici, cultura avand o densitate mai mare.

-Densitatea culturii se definitiveaza dupa lucrarea de rarit, cand, de regula, pentru situatia prezentata, se lasa intre plante pe rand 10-20 cm; se asigura, in acest mod, un numar de circa 180 – 200 mii plante/ha.
Simultan cu semanatul sau imediat dupa aceasta se realizeaza un tavalugit al terenului, care asigura un contact mai bun al semintelor cu solul.

Lucrari de ingrijire:

• Aplicarea unei udari (pentru asigurarea rasaririi, mai ales pentru culturile timpurii, in conditii de seceta);
• Buchetatul culturii (dupa “incheierea” randurilor);
• Raritul plantelor la 10-20 cm;
• Aplicarea primei erbicidari (cand buruienile sunt in faza cotiledonala) cu Betanal 3 l/ha, aplicarea unei fertilizari faziale cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 100–125 kg/ha superfosfat (la culturile tarzii) si 75–100 kg/ha sare potasica. Aceasta fertilizare se realizeaza simultan cu prima prasila mecanica, folosind cultivatorul prevazut cu echipamentul pentru fertilizare;
• La cateva zile se va aplica o udare cu circa 200-250 m3 la hectar;
• Dupa zvantarea terenului, se efectueaza o prasila manuala pe rand;
• Intretinerea se face aproximativ ca la morcov.
• Recoltarea se face esalonat, din momentul cand radacinile sunt bune pentru consum si pana cand acestea au dimensiunea tipica soiului, toamna tarziu. In timpul verii, recoltarea se executa in mai multe reprize, alegand plantele ajunse la cele mai mari dimensiuni in camp (pe alese). Cel mai tarziu, lucrarea se efectueaza in luna noiembrie, inaintea ingheturilor (minus 2–3 grade C); productia este de 15-20 t/ha la culturile timpurii si 25–40 t/ha la cele tarzii.

Vezi si: Cand este interzis consumul de sfecla rosie

Vezi si: Sfecla rosie, o leguma rezistenta la vremea geroasa si un ajutor pentru organism in sezonul rece

Vezi si: Sucul de sfecla. Proprietati si beneficii