Coronavirusul si soarele. O lectie de la pandemia de gripa din 1918

coronavirus-si-soarele-pandemie-de-gripa

Aerul proaspat, lumina soarelui si mastile improvizate se pare ca functionau mai bine acum un secol. Suntem sfatuiti, chiar obligati, sa stam cat mai mult in casa. Uitam ca si la pandemia de gripa, guvernele au aplicat carantina si izolarea. Rezultatele au fost mixte, dar in niciun caz de eradicare a virusului. Inregistrarile din perioada pandemiei din 1918 sugereaza alte tehnici de tratare a gripei, care au fost eficiente. Iata cateva lucruri depsre coronavirusul si soarele, o lectie de istorie a pandemiei de gripa ce ar putea si de folos saptamanile ce urmeaza.

Aerul proaspat si soarele, dezinfectanti naturali de nadejde

Se pare ca in timpul gripei din 1918, medicii au descoperit ca pacientii cu cazuri severe care erau tratati in aer liber, s-au recuperat mai bine decat cei tratati in interior. O combinatie de aer proaspat si lumina soarelui a prevenit decesele pacientilor si a tinut personalul medical departe de virus. Cercetarile arata ca aerul exterior este un dezinfectant natural. Asadar, aerul proaspat poate ucide virusul gripal si alti germeni daunatori. La fel, lumina de la soare este germicida si exista dovezi ca poate ucide virusii gripali.

In timpul marii pandemii din 1918 cele mai periculoase locuri erau cazarmile si navele cu trupe marine. Multi dintre ei nu au murit din cauza gripei, ci a pneumoniei si altor complicatii.

Suprapopularea si ventilatia proasta au agravat riscul infectarii cu gripa

Suprapoluarea si ventilatia proasta au facut ca soldatii si marinarii  sa prezinte printre cel mai inalt risc de contaminare cu gripa. Medicii au observat ca cei mai bolnavi dintre marinari veneau din spatii prost ventilate.

Cand pandemia a ajuns pe coasta de Est a Statelor Unite, orasul Boston a fost cel mai afectat. Astfel, s-au infiintat rapid spitale de urgenta, ce gazduiau cazurile grave din randul marinarilor. Asadar, au pus bolnavii in corturi, iar pe vreme buna, i-au scos din corturi si i-au tinut in aer liber si soare.

Terapia in aer liber, asa cum se stia, a fost utilizata si in cazul altor infectii respiratorii, cum este si tuberculoza. Pacientii au fost pusi afara, in aer liber, la soare. Unii au fost tratati in sectii foarte bine aerisite, cu geamurile deschise zi si noapte. Tratamentul in aer liber a fost popular pana la aparitia antibioticelor in anii ’50.  Medicii care au tratat bolnavii de gripa la spitalul in aer liber erau convinsi ca acest regim este eficient. Acesta a redus decesul in randul pacientilor din spital de la 40% la 13%.

Pacientii tratati in aer liber, mai putin predispusi la infectiile din spitale

Pacientii tratati in aer liber erau mai putini susceptibili de a fi expusi la germenii infectiosi, adesea prezenti in sectiile spitalelor. Abia in anii 1960 au aparut cercetari ce au confirmat ca aerul proaspat este un dezinfectant natural. Se pare ca aerul exterior este mai daunator bacteriilor aeriene si viruslui gripal, decat aerul din interior. Si este la fel de eficient atat noaptea, cat si in timpul zilei.

Cercetarile au aratat ca puterile de dezinfectare ale aerului proaspat pot fi pastrate si in incinte, dar este nevoie de aerisire suficienta si corecta. Tocmai de aceea spitalele au fost concepute cu tavane mari si geamuri mari, dar si cu sistem de ventilatie corect. Cu toate acestea, descoperirea antibioticelor a oprit cercetarea in domeniul aerului liber. Totusi, multe bacterii si multi virusi au devenit rezistente la antibiotic astazi.

Lumina soarelui inactiveaza virusului gripal, omoara bacteriile care provoaca infectiile pulmonare si alte infectii din spitale. In timpul Primului Razboi Mondial, medicii se foloseau de lumina solara pentru vindecarea ranilor infectate. Stiau ca era un dezinfectant puternic, dar nu stiau atunci ca soarele sintetizeaza vitamina D mai bine cand soarele este mai puternic. Acest lucru a fost descoperit in anii ’20. Astazi stim ca nivelul scazut de vitamina D este legat de infectiile respiratorii si poate creste sensibilitatea la gripa si virusi.

Mastile chirurgicale si spitalele temporare in timpul pandemiei de gripa din 1918

Mastile chirurgicale sunt foarte cautate, ele au fost purtate si in timpul pandemiei din 1918 in incercarea de a opri raspandirea virusului. Mastile nu sunt neaparat o protectie 100% sigura, deoarece mici particule pot fi inhalate in aer. Mastile improvizate din 1918 aveau mai multe straturi de tifon montate pe un cadru de sarma care acoperea nasul si gura. Acestea erau schimbate in spitale la fiecare doua ore, cu tifon steril, corespunzator.

Spitalele temporare, ridicate rapid si cu standarde inalta de igiena pot fi extrem de utile pentru a face fata cresterii numarului de bolnavi. Istoria sugereaza ca ar fi bine pentru toate tarile sa fie dotate cu sectii prefabricate, gata sa faca fata unui numar semnificativ de pacienti grav bolnavi. Un pic de aer proaspat si lumina de la soare ar putea fi de mare ajutor.

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...