Tinctura din rasina de pin. Cum se prepara si ce beneficii uimitoare are

Rasina este o substanta de consistenta vascoasa si lipicioasa, secretata de anumite conifere, printre care si pin, cu un miros intens, insolubila in apa, dar usor solubila in ulei si alcool. Proprietatile vindecatoare ale rasinei de pin sunt cunoscute de mult, insa, oamenii incep sa uite de ele. Rasina se poate folosi proaspata, in stare naturala, dar trebuie sa stiti ca aceasta substanta poate ataca smaltul dintilor, de aceea specialistii o recomanda mai des sub forma de tinctura.

Aceasta rasina are rolul de a cicatriza toate ranile de pe scoarta si de
pe trunchiul copacului, prevenind atacul daunatorilor si imbolnavirea, dar si stimularea de regenerare. Interesant este ca o buna parte din efectele acestei rasini sunt valabile si atunci cand este administrata omului. Astfel, in cazul omului, rasina de pin are efecte cicatrizante, antiseptice respiratorii si renale, stimulente ale proceselor de eliminare.

Sfat! Deoarece copacul produce aceasta substanta pentru protectia sa, nu ar trebui sa o luam fortat si cu siguranta nu prea multa.

Dupa cum am spus si mai sus, preparata sub forma de tinctura, aceasta rasina are cea mai mare eficienta in tratament, fiind usor asimilata de organism si exercitandu-si la maxim efectele terapeutice.

Tinctura din rasina de pin – Beneficii

In uz intern, tinctura din rasina de pin are actiune antiinflamatoare, de antiseptic puternic pentru zona gatului si a cailor respiratorii, antiseptic reno-urinar puternic, calculolitic, diuretic, depurativ, expectorant, favorizeaza refacerea epiteliilor cailor respiratorii si vermifug.

In uz extern, tinctura din rasina de pin are aefect de antinevralgic, antireumatic, antiseptic si cicatrizant puternic.

Vezi si: Sirop din ace de pin. Remediul excelent pentru tuse

Iata ce indicatii terapeutice are:

• In dureri de gat (traheita, faringita, amigdalita) – se amesteca 3 lingurite de tinctura de rasina cu 3 linguri de miere. Se administreaza pe parcursul unei zile, fara sa se consume nimic timp de 20 de minute dupa administrarea tincturii. De asemenea, se poate face si gargara cu tinctura diluata in putina apa.
• In bronsita, tuse – se amesteca 1 lingurita de tinctura cu 2 lingurite de miere. Se administreaza pe stomacul gol, pana la 6 doze pe zi.
• In cistite, nefrite, pielite -1 lingurita de tinctura se dilueaza in jumatate de pahar de apa si se administreaza pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.
• In litiaza renala – se combina in proportii egale, tinctura de rasina cu tinctura de frunze de mesteacan. Se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluata in 100 ml apa.
• Ca adjuvant in reumatism – se combina in proportii egale, tinctura de rasina cu tinctura de merisor. Se administreaza cate o lingurita din aceasta combinatie, de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale, timp de 1 luna. Extern, se aplica o compresa cu tinctura de rasina timp de 20 de minute, asezandu-se deasupra o sticla cu apa fierbinte pentru a incalzi zona.
• In oxiuraza – se iau 4 lingurite de tinctura pe zi, pe stomacul gol, dimineata, nediluata in apa, ci pusa pe o bucatica de paine. Un tratament dureaza 1 luna si se reia de 2 ori cu un interval de pauza de 2 saptamani.
• In rani deschise – se curata zona afectata si apoi se aplica tinctura de rasina cu ajutorul unui tampon de vata.
• In eczeme infectioase – se aplica o compresa cu tinctura timp de 10-20 de minute, dupa care locul se lasa sa se usuce la aer 30 de minute.

Tinctura din rasina de pin – Reteta

Tinctura se prepara 5 lin­guri de rasina de pin com­binate cu o juma­tate de pahar de alcool de 90 de grade. Se pun intr-un vas cu capac si se lasa la ma­ce­rat 5 zile, agitandu-se de mai multe ori pe zi, apoi se filtreaza. Se admi­nistreaza cate o lingurita de tinctura, de 4 ori pe zi.

Precautii

-Intern, dozele zilnice mai mari de 10 g de rasina de pin sau de
35 ml de tinctura sunt iritante si toxice pentru organismul uman.
-Extern, la unele persoane, aceasta tinctura are un efect iritant
si din acest motiv se recomanda testarea pe o portiune mica de piele.

Sursa: „Plante medicinale din flora Romaniei”, Tudor Ilie, Mihai Minoiu

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati sfatul unui medic specialist.