Limba mielului (Borago officinalis) este o planta erbacee, aromatica, originara din Orientul Mijlociu. Aceasta este acoperita de peri asprii si o inaltimea cuprinsa intre 30-70 cm. Tija plante este goala pe dinauntru, groasa si ramificata, cu frunze aspre la atingere. Florile au culoarea albastra vie (sau roz), grupate in inflorescente in varful plantei, care apar tot anul in zonele cu clima blanda, iar fructele sunt tetraachene cu seminte negre.
Limba mielului mai este cunoscuta si ca „painea albinelor“, deoarece acestea o adora, florile sale fiind foarte bogate in nectar. Planta prefera locurile insorite si o gasim adesea pe marginea drumurilor, pe terenuri virane, gradini abandonate, pana la 1800 m altitudine.
In scop terapeutic, se foloseste intreaga planta, care contine acid salicilic, saponina, acizi flavonici, acizi grasi, alantoina, flavonoide (quercetol si kemferol), rasini, mucilagii cu proprietati emoliente, proteine, tanin,
clorofila, saruri minerale (in special nitrat de potasiu si calciu, alcaloizi
pirolidinici, substante colorate, scopoletin, caroten, vitamina C, omega 6 etc.
Atentie! Florile au si o componenta toxica constand din alcaloizi pirolizidinici, care sunt toxici pentru ficat.
Scrierile vechi arata ca planta era adesea folosita pentru efectele sale euforizante si antidepresive si se spunea ca influenta pozitiv spiritul, alunga melancolia si bucura mintea.
Limba mielului – Efecte terapeutice
In general, planta se foloseste in cazul maladiilor infectioase, pentru cresterea diurezei si drenarea toxinelor si deseurilor toxice din organism.
Studiile efectuate de-a lungul timpului au arata ca limba mielului are capacitatea de a stimula functiile endocrine in special glandele suprarenale, ajutand la cresterea adrenalinei, ajutand in acest mod la tonifierea intregului organism.
Iata ce alte efecte terapeutice mai are:
- este diuretica datorita sarurilor de potasiu
- are efect febrifug si sudorific in stari de raceala si bronsite
- emolient al cailor respiratorii
- este un bun cicatrizant datorita alantoidei
- favorizeaza eliminarea clorurilor
- intareste memoria
- este euforizant
- sedativ cardiac
- depurativ, dezintoxicat
Uleiul de limba mielului – Elixirul frumusetii
Extern, se utilizeaza adesea uleiul din seminte de limba mielului. Aceste are rolul de a preveni imbatranirea pielii, a ridurilor, tratarea unghiilor si parului fragil. Totul se datoreaza concentratiei mari de Omega-6 si acid oleic.
Avand in vedere efectele terapeutice mai sus mentionate, limba mielului se poate folosi in urmatoarele afectiuni: afectiuni cutanate (ulceratii, arsuri rani, inflamatii), afectiuni respiratorii (tuse, bronsita, raceala, gripa astm, iritatii in gat), afectiuni renale, amenoree, arterita, boli ale vezicii urinare, boli infecto-contagioase, boli de stomac, boli hepatice, cistita, colita, constipatie, crampe musculare, depresie, dismenoree, guta, insomnie, metroragie, migrena, palpitatii, retentie de urina, reumatism, scarlatina, sedativ cardiac si nervos, tulburari ovariene.
Iata cum se poate prepara si administra:
- Ceai – se prepara din 2 lingurite de flori peste care se va pune 250 ml apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute, apoi se strecoara. Se beau cate 2-3 cani pe zi.
- Macerat: se prepara din 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa la temperatura camerei pentru 8 ore, apoi care se strecoara, se incalzeste putin si se beau cate 2 cani pe zi.
- Pulbere: planta uscata si macinata cu rasnita de cafea. Se administreaza cate o lingurita. Se tine in gura 10 minute, apoi se inghite cu putina apa.
- Planta proaspata: aceasta se poate consuma in diferite salate de cruditati sau se pune la orice mancare.
Vezi si: Sulfina, o planta medicinala cu multiple beneficii
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
