Floarea miresei. Sfaturi utile pentru plantarea ei in gradina

Floarea miresei (Gipsofila, fam. Caryophyllaceae) este o planta ornamentala de gradina, originara Caucaz, Australia si este nelipsita in buchetele de nunta. Aceasta este o planta cu flori mici, delicate, de culoare alb sau roz ce infloresc in varful tulpinii inalte si ramificate.

Acest gen de floare cuprinde in jur de 50 specii (anuale si perene). Planta are o inaltime medie de 30-50 cm si infloreste frumos in prima parte a verii (din iunie pana la jumatatea lui iulie), dar inflorirea poate fi prelungita prin esalonarea infiintarii culturii.

Iata cateva sfaturi utile pentru plantarea ei in gradina:

Floarea miresei prefera solurile calcaroase, bine drenate, cu pH neutru. In solurile reci, umede si grele nu se dezvolta. Pentru ca prefera terenurile alcaline, in Anglia i se spune si floare din creta, fiind o planta tipica pentru rocarii.

Soarele este al doilea factor de care planta trebuie sa se bucure din plin (5- 6 ore de soare pe zi).

Floarea miresei se inmulteste prin seminte. Aceasta face parte din aceeasi categorie cu Macul si Nemtisorii, nu le place sa fie transplantate. Aceasta se seamana direct in gradina primavara devreme (martie-aprilie) sau din toamna. Distanta dintre randuri este de 20-30 cm. Mai intai se sapa un santulet pe directia randului, la adancimea de 1-2 cm, apoi se distribuie semintele la 2-3 cm distanta si se acopera prin tragerea pamantului la loc.

Germinarea dureaza in jur de 15 zile, dupa care planta se va dezvolta rapid.

Dupa rasarire, plantele se raresc la aproximativ 10 cm distanta. Pentru o inflorire continua, semanarea se poate face in mai multe etape succesive (la 2 saptamani). Producerea rasadurilor este practicata rar la aceasta planta. in acest caz, semanarea se face cu 4-5 saptamani inainte de data probabila plantarii afara a rasadului (la jumatatea primaverii).

In privinta ingrijirii ei, trebuie sa stii ca aceasta este o planta care aproape nu are nevoie de ingrijiri. Nu se fertilizeaza, multumindu-se cu hrana din sol ramasa de la culturile anterioare. Plivirea buruienilor si afanarea solului se executa atunci cand este cazul.

Recoltarea se face la inflorirea deplina.

Plantele nu mai dau lastari noi dupa recoltare, cultura considerandu-se terminata.

Vezi si: Crizantema. Sfaturi utile pentru plantarea in gradina