Muzica este un atribut fundamental al speciei umane. Practic toate culturile, de la cea mai primitiva la cea mai avansata, fac muzica. In ton sau nu, noi oamenii cantam si fredonam; in timp sau nu, batem din palme si leganam; in pas sau nu, dansam si sarim.
Creierul uman si sistemul nervos sunt cablate pentru a distinge muzica de zgomot si pentru a raspunde ritmului si repetarii, tonurilor si melodiilor. Este acesta un accident biologic sau serveste unui scop? Nu se poate spune. Totusi, un grup variat de studii sugereaza ca muzica poate imbunatati sanatatea si performanta umana.
Muzica si creier
Ca orice sunet, muzica ajunge la ureche sub forma undelor sonore. Urechea externa colecteaza undele sonore, iar canalul auditiv le canalizeaza catre timpan. Pe masura ce valurile lovesc timpanul, acestea il fac sa vibreze. Vibratiile sunt retransmise de-a lungul lantului de oase mici in urechea medie pana cand ajung la al treilea os, care se conecteaza la cohlee.
Cohleea este o lume mica. Este umpluta cu lichid care inconjoara aproximativ 10.000 pana la 15.000 de celule de par minuscule. Vibratiile trimit unde fluide prin cohleea in forma de spirala. Undele fluide produc miscari de leganare ale celulelor parului. La randul lor, aceste celule elibereaza neurotransmitatori chimici care activeaza nervul auditiv, trimitand curenti electrici miniaturali catre cortexul auditiv din lobul temporal al creierului.
De acolo, lucrurile se complica si mai mult. Studiile care utilizeaza scanari RMN si tomografie cu emisie de pozitroni sugereaza ca retelele nervoase din diferite parti ale creierului poarta responsabilitatea principala pentru decodarea si interpretarea diferitelor proprietati ale muzicii. De exemplu, o zona mica din lobul temporal drept este esentiala pentru a percepe tonul, care formeaza baza melodiei (tiparele tonului in timp), acordurilor (mai multe tonuri care suna in acelasi timp) si armoniei (doua sau mai multe melodii in acelasi timp).
Un alt centru din apropiere este responsabil pentru decodarea timbrului, calitatea care permite creierului sa faca distinctia intre diferite instrumente care canta aceeasi nota. O alta parte a creierului, cerebelul, proceseaza ritmul, iar lobii frontali interpreteaza continutul emotional al muzicii. Si muzica suficient de puternica pentru a da „furnicaturi ale coloanei vertebrale” poate aprinde „centrul de recompensa” al creierului, la fel ca stimulii placuti, de la alcool la ciocolata.
Desi fiecare creier uman sanatos poate indeplini toate sarcinile complexe necesare pentru a percepe muzica, creierul muzicienilor este, ca sa spunem asa, mai bine acordat acestor sarcini. La celalalt capat al spectrului, pacientii cu leziuni cerebrale pot prezenta defecte remarcabile ale muzicalitatii.
Neurobiologia muzicii este un domeniu extrem de specializat. Dar muzica are, de asemenea, efecte majore asupra multor aspecte ale sanatatii, variind de la memorie si dispozitie la functia cardiovasculara si performanta atletica.
Muzica si mintea
Cea mai mediatizata influenta mentala a muzicii este „efectul Mozart”. Lovit de observatia ca multi muzicieni au abilitati matematice neobisnuite, cercetatorii de la Universitatea din California, Irvine, au investigat modul in care ascultarea muzicii afecteaza functia cognitiva in general si rationamentul spatio-temporal in special. In primul lor studiu, ei au administrat intrebari standard pentru testul IQ la trei grupuri de studenti, comparandu-i pe cei care petrecusera 10 minute ascultand o sonata pentru pian Mozart cu un grup care ascultase o caseta de relaxare si una care astepta in tacere.
Mozart a fost castigatorul, sporind in mod constant scorurile testelor. Apoi, anchetatorii au verificat daca efectul este specific muzicii clasice sau daca orice forma de muzica ar spori performanta mentala. Au comparat muzica lui Mozart cu muzica repetitiva a lui Philip Glass; din nou, Mozart parea sa ajute, imbunatatind rationamentul spatial masurat prin sarcini complexe de taiere si pliere a hartiei si memorie pe termen scurt, masurata printr-un test de 16 articole.
Cum ar putea muzica sa imbunatateasca performanta cognitiva? Nu este clar, dar cercetatorii au speculat ca ascultarea de muzica ajuta la organizarea declansarii celulelor nervoase din jumatatea dreapta a cortexului cerebral, partea creierului responsabila pentru functiile superioare. Conform acestui construct, muzica – sau cel putin unele forme de muzica – actioneaza ca un „exercitiu” care incalzeste celulele creierului selectate, permitandu-le sa proceseze informatiile mai eficient.
Este o teorie interesanta, dar inainte sa va grabiti sa va aprovizionati cu inregistrari ale muzicii lui Mozart, ar trebui sa stiti ca, chiar si in cercetarea initiala, „efectul Mozart” a fost modest (8 pana la 9 puncte IQ) si temporar (15 minute). Si in revizuirea a 16 studii despre muzica lui Mozart si functia cognitiva umana, un psiholog de la Harvard a concluzionat ca efectul a fost chiar mai mic, insumand nu mai mult de 2,1 puncte IQ. Este o nota mediocra, dar cu greu este o cerinta pentru teoria ca muzica poate spori functia cognitiva. De fapt, rezultatele divergente ar trebui sa serveasca drept preludiu pentru cercetari suplimentare. Si chiar daca ascultarea muzicii se dovedeste a avea un efect redus pe termen lung asupra cunoasterii, o revizuire din 2010 a raportat ca invatarea de a canta la un instrument poate spori capacitatea creierului de a stapani sarcini care implica abilitati lingvistice, memorie si atentie.
Muzica si stres
In fiecare epoca a istoriei umane si in fiecare societate de pe glob, muzica le-a permis oamenilor sa-si exprime sentimentele si sa comunice cu ceilalti. Mai mult decat simpla exprimare a emotiilor, muzica ne poate modifica starea.
Putine lucruri sunt mai stresante decat boala si interventia chirurgicala. Poate muzica sa reduca stresul in aceste circumstante dificile? Mai multe incercari arata ca poate.
Un studiu din New York a examinat modul in care muzica afecteaza pacientii chirurgicali. Patruzeci de pacienti cu cataracta, cu o varsta medie de 74 de ani, s-au oferit voluntari pentru studiu. Jumatate au fost repartizati aleatoriu pentru a primi ingrijiri obisnuite; ceilalti au primit aceeasi grija, dar au ascultat si muzica la alegere prin casti inainte, in timpul si imediat dupa operatii. Inainte de operatie, pacientii din ambele grupuri aveau presiuni sanguine similare; cu o saptamana inainte de operatiuni, media a fost de 129/82 milimetri de mercur (mm Hg).
Presiunea arteriala medie in ambele grupuri a crescut la 159/92 chiar inainte de operatie, iar in ambele grupuri, ritmul cardiac mediu a crescut cu 17 batai pe minut. Dar pacientii inconjurati de tacere au ramas hipertensivi pe tot parcursul operatiei, in timp ce presiunile celor care ascultau muzica au scazut rapid si au ramas in camera de recuperare, unde reducerea medie a fost de 35 mm Hg sistolica (numarul cel mai inalt) si 24 mm Hg diastolic (numarul inferior). Ascultatorii au mai raportat ca s-au simtit mai linistiti si mai bine in timpul operatiei. Chirurgii oftalmologi nu au avut probleme in comunicarea cu pacientii lor pentru sunetul muzicii, dar cercetatorii nu i-au intrebat pe medici daca citirile imbunatatite ale tensiunii arteriale ale pacientilor lor i-au facut mai relaxati in timp ce isi faceau munca. Cercetarile anterioare, insa, au descoperit ca chirurgii au prezentat mai putine semne de stres si au demonstrat performante imbunatatite in timp ce ascultau muzica auto-selectata.
Un studiu efectuat pe 80 de pacienti supusi unei interventii chirurgicale urologice sub anestezie a coloanei vertebrale a constatat ca muzica poate reduce nevoia de sedare intravenoasa suplimentara. In acest studiu, pacientii au putut controla cantitatea de sedativ pe care au primit-o in timpul operatiei. Pacientii carora li s-a atribuit aleatoriu sa asculte muzica au avut nevoie de medicamente mai putin calmante decat cei atribuiti sa asculte zgomotul alb sau balbaiala si zgomotul din sala de operatie.
Un studiu italian realizat pe 24 de voluntari sanatosi, dintre care jumatate erau muzicieni priceputi, a constatat ca tempo-ul este important. Muzica lenta sau meditativa a produs un efect relaxant; tempo-urile mai rapide au produs excitare, dar imediat dupa oprirea muzicii optimiste, ritmul cardiac al subiectilor si presiunea sangelui au scazut sub nivelurile lor obisnuite, indicand relaxare.
Muzica si recuperare dupa accidentele vasculare cerebrale
Putine lucruri sunt mai deprimante decat accidentele vascular cerebrale si, din moment ce accidentul vascular cerebral este a patra cauza principala de deces in Statele Unite, putine lucruri sunt mai importante. Muzica nu poate rezolva o problema atat de mare, dar un studiu din 2008 sugereaza ca poate ajuta.
Saizeci de pacienti au fost inscrisi in studiu la scurt timp dupa ce au fost spitalizati pentru accidente vasculare cerebrale majore. Toti au primit ingrijire standard pentru AVC; in plus, o treime dintre pacienti au fost repartizati aleatoriu sa asculte muzica inregistrata timp de cel putin o ora pe zi, o alta treime a ascultat carti audio, iar grupul final nu a primit stimulare auditiva. Dupa trei luni, memoria verbala s-a imbunatatit cu 60% la ascultatorii de muzica, comparativ cu 18% la grupul de carti audio si 29% la pacientii care nu au primit stimulare auditiva. In plus, capacitatea ascultatorilor de muzica de a efectua si controla operatiile mentale – o abilitate numita atentie concentrata – s-a imbunatatit cu 17%, in timp ce ceilalti pacienti nu s-au imbunatatit deloc.
Cercetarea nu a putut determina daca muzica a actionat direct asupra tesuturilor cerebrale ranite, daca a imbunatatit functia altor structuri ale creierului sau daca pur si simplu a stimulat moralul si motivatia pacientului. Dar alte studii sugereaza ca muzica poate promova plasticitatea creierului, capacitatea sa de a crea noi conexiuni intre celulele nervoase. Este nevoie de mai multe cercetari; intre timp, se pare ca putin Beethoven poate fi bun pentru creier.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
