11.9 C
București
duminică, martie 24, 2024

Cele mai bune tratamente cu produse apicole

Apiterapia sau terapia cu ajutorul produselor apicole se bazeaza pe folosirea in scopuri terapeutice a produselor obtinute de pe urma albinelor.

Produsele apicole (mierea, polenul, mierea bruta, laptisorul de matca, ceara, propolisul si veninul de albine) au fost intotdeauna considerate ca avand efecte curative. Aceste produse sunt cunoscute a fi eficiente pentru o gama larga de afectiuni, de la artrita si dureri cronice, pana la scleroza in placi si cancer, desi sunt inca destul de putine studii stiintifice care le-au demonstrat efectele benefice.

Inca din 1870 i.Hr, egiptenii isi hraneau si vindecau copiii cu miere. Chiar si Hipocrate, medicul grec, cunoscut ca parintele medicinei a folosit veninul de albina pentru a trata artrita si alte probleme ale articulatiilor, iar Plinius cel Batran recomanda mierea la inceputul primului mileniu pentru uz extern, in tratarea ranilor.

Doctorul austriac Phillip Terc a fost cel care a initiat un studiu modern despre veninul de albine si intepaturile intentionate in articolul sau din anul 1888. Crescatorul de albine Charles Mraz of Middlebury, Vermont a fost cel care a raspindit utilizarea terapiei pe baza de venin de albine in ultimii 60 de ani in Statele Unite. In prezent, mii de medici si specialisti in domeniul medicinei alternative folosesc apiterapia pretutindeni in lume.

Iata care sunt cele mai bune produse apicole care pot trata numeroase probleme de sanatate:

Mierea

Este bine cunoscut faptul ca mierea are un efect antimicrobian datorita:
-continutului sau bogat in zahar si redus de apa;
-sare;
-prezentei peroxidului de hidrogen, un factor antibacterian major.

Eficacitatea mierii depinde de anumiti factori:
-Tipul de bacterii: anumite tipuri de bacterii supravietuiesc fara apa, asa ca efectul continutului bogat in zahar si sarac in apa depinde de speciile de bacterii.
-Aciditate: efectul aciditatii care inhiba majoritatea microorganismelor se aplica numai mierii nediluate. O data ce este diluata de fluidele corpului, pH-ul sau va creste si poate sa nu mai fie la fel de eficace.
-Peroxidul de hidrogen: enzimele care produc peroxid de hidrogen sunt prezente numai la maturarea mierii si vor deveni active numai in mierea diluata de fluidele corpului.

In afara de efectele sale benefice energetice si nutritive, mierea are numeroase alte calitati terapeutice pentru tratarea diferitelor afectiuni cum ar fi:
-astenie de toate gradele (stare manifestata prin oboseala intensa si slabiciune, lipsa de putere fizica si psihica);
-anorexie (lipsa apetitului);
-tulburari de asimilare si probleme digestive;
-pierderi in greutate si stari de subnutritie de toate tipurile (mai ales in cazul copiilor);
-stari provenind din diferite deficiente (deficiente de crestere sau subponderabilitate).
Substantele antibacteriene pe care le contine o fac sa fie indicata pentru anumite afectiuni otorinolaringologice (laringite, tuse) si boli intestinale sau de rinichi.

Mierea bruta

Mierea bruta este o sursa rapida de energie si un depozit natural de complexul de vitamine B si alte minerale. Are proprietati antibacteriale si antibiotice si ajuta la alinarea durerilor de gat. Cei care o folosesc sunt de parere ca mierea bruta care nu a fost filtrata, supusa la caldura, sau procesata in vreun fel este mult mai sanatoasa decat mierea procesata. In anumite cazuri, mierea bruta a fost folosita pentru a stopa dezvoltarea bacteriilor, in mod particular pe ranile deschise.

Polenul

Polenul este comercializat ca un supliment nutritiv ce ofera organismului o energie sporita. Acest produs contine vitamine, minerale si proteine, dar nu in cantitate mai mare decat alte produse alimentare obisnuite.

El ajuta la reglarea functiilor intestinale si are un efect antianemic si de echilibrare asupra sistemului nervos. Este eficient in principal asupra sistemului digestiv, al celui nervos (actiune stimulanta si antidepresiva) si a metabolismului in general (regulator de crestere, actiune de antiimbatrinire si in stari de subnutritie).

Unii dintre adeptii sai sunt de parere ca tratamentul pe baza de polen este un tratament benefic pentru numeroase alergii de sezon, deoarece ingerarea unor mici cantitati de polen duce la sporirea imunitatii fata de acesta.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca este o substanta alba, laptoasa produsa in glandele salivare ale albinelor lucratoare. Ea constituie o sursa de hrana pentru regina si este un produs care ii prelungeste viata acesteia si ii mareste capacitatea de fertilitate.

Laptisorul de matca este o substanta bogata in aminoacizi, oligoelemente si vitamine. Stimuleaza producerea de globule rosii (are actiune benefica asupra anemiei), are o actiune puternica antibiotica, actioneaza in domeniul neuropsihic (neurastenie, stari de anxietate, stari depresive minore), in domeniul dermatologic si asupra sistemelor cardiovascular si circulator (anemii, tensiune arteriala scazuta, arteroscleroza.) Exista de asemenea si alte numeroase efecte benefice ale laptisorului de matca pentru multe afectiuni medicale, cum ar fi: extenuare, infertilitate, astm, lipsa poftei de mincare etc.

Este interesant cum totusi studiile efectuate pe animale si oameni au demonstrat ca laptisorul de matca contine ingrediente capabile sa diminueze nivelul de colesterol din sange.
Bazat pe efectul sau asupra reginei albinelor, acest produs apare si ca ingredient folosit in produsele cosmetice destinate infrumusetarii femeilor, in special in componenta cremelor antirid.

Propolisul

Propolisul este o rasina naturala lipicioasa care se prelinge din mugurii anumitor copaci (albinele prefera plopul) sau iese la iveala din scoarta altor copaci (in principal conifere). Albinele lucratoare il strang, ii adauga secretiile lor de saliva si il folosesc pentru a captusi interiorul stupului lor.

Multe experimente au demonstrat proprietatile bactericide, antifungice, anestezice si tamaduitoare ale propolisului. S-a demonstrat ca propolisul contine compusi antibacterieni si este astfel folosit ca un supliment antibiotic pentru ca inhiba cresterea bacteriana. In dermatologie efectele curative ale preparatelor pe baza de propolis asupra ranilor si regenerarii tesuturilor sunt cunoscute de foarte multa vreme (arsuri de gradul II, eczeme, rani si vinatai).

Este, de asemenea, o sursa de flavonoizi, niste antioxidanti puternici care previn distrugerea celulelor, cauzata de radicalii liberi. Astfel, calitatile sale antioxidante si actiunea asupra radicalilor liberi responsabili pentru procesul de imbatrinire celulara sunt exploatate in cosmetica.

A fost demonstrata actiunea sa impotriva efectelor anumitor infectii virale (herpes) si este folosit impotriva cariilor dentare si paradontopatiilor (datorita proprietatilor antibacteriene si anestezice).

Veninul de albine

Veninul de albine este administrat cu ajutorul acului sau chiar prin intepatura propriu-zisa a albinei.
Analiza chimica arata ca veninul contine un numar de substante antiinflamatorii si imunostimulatoare puternice, inclusiv fermentii de tipul adolapinului si melitinului. Pretins a fi de sute de ori mai puternic decat hidrocortizonul, melitinul stimuleaza productia de cortizol (hormon principal al corticosuprarenalei, secretat numai la nivelul straturilor interne), care are, de asemenea, si o actiune antiinflamatorie.

Desi veninul de albine poate cauza reactii dureroase sau chiar alergii, este folosit cu succes ca medicament in tratarea bolilor care implica inflamatii, cum ar fi osteoartrita (afectiune inflamatorie a unui os si a articulatiei sale), impotriva durerilor reumatismale (reumatism muscular, lumbago, torticolis – reumatism localizat la muschii cefei, care face ca miscarile gatului sa devina prea anevoioase si dureroase), nevralgie reumatica (sciatica), artrita reumatica.

Datorita proprietatilor sale antiinflamatorii, veninul de albine este folosit in mod curent in tratarea bolilor precum artrita, bursita, tendinita, pentru a inlatura durerile cronice de spate si gat. Unii terapeuti considera ca veninul de albine este extrem de benefic si in tratarea depresiilor, pentru cicatrizarea ranilor si diminuarea cicatricelor. In sprijinul acestei teorii vine faptul ca veninul de albine contine enzime puternice care pot patrunde prin tesutul cicatrizat.
S-a constatat ca terapia pe baza de venin de albine duce la diminuarea spasmelor si a extenuarii pacientilor care sufera de scleroza in placi si conduce la cresterea gradului de stabilitate al pacientului.

Terapia pe baza de venin de albine

Terapia pe baza de venin de albine este cea mai complexa dintre toate tipurile de apiterapie. Trebuie sa faceti intotdeauna un test alergic inainte de a incepe un astfel de tratament si trebuie neaparat sa consultati un specialist avizat. Deoarece veninul de albine nu este inrudit cu cel al viespilor sau al altor specii, o alergie la acestea din urma nu elimina neaparat posibilitatea de a urma o terapie bazata pe venin de albine. Totusi, este indicata o testare si o stricta supraveghere in toate cazurile.

In ce consta tehnica propriu-zisa a folosirii terapiei pe baza de venin de albine

In cadrul terapiei pe baza de venin de albine, veninul este administrat prin injectare, fie cu acul sau prin intepatura albinei. Desi unii specialisti injecteaza veninul cu un ac hipodermic, exista si terapeuti care prefera sa plaseze in acelasi timp mai multe albine pe pielea pacientului cu ajutorul unei pensete si sa le permita sa il intepe. Albinele sunt plasate foarte aproape de incheieturi, de muschi sau o alta parte a corpului care necesita tratament.

In mod evident, intepatura de albina poate fi un pic dureroasa, dar acest lucru nu trebuie sa va nelinisteasca sau sa va sperie. De fapt, intepatura de albina este mult mai putin dureroasa decat cea de viespe. Gradul de disconfort se bazeaza de fapt pe gradul de sensibilitate la durere. Prima intepatura este intotdeauna mai dureroasa si greu de suportat, pentru ca persoana in cauza nu stie la ce sa se astepte. O data ce pacientul experimenteaza durerea respectiva, tratamentul devine mult mai usor de suportat.

Indiferent daca efectuati un tratament pe baza de venin de albine prin injectare sau prin intepatura, puteti sa va asteptati sa simtiti un disconfort local – inflamare, intarire a zonei, durere sau furnicaturi. Insa, terapeutul dvs. va plasa pe locul respectiv afectat un saculet cu gheata pentru a reduce aceste simptome cat de repede posibil.

Durata tratamentului: in cazul disfunctiilor mai simple, sint necesare 2-3 sedinte cu doua pana la zece intepaturi pe sedinta. In cazul bolilor complexe, cum ar fi scleroza in placi, puteti avea nevoie de mai mult de 3 sedinte pe saptamina (cu doua pana la trei intepaturi pe sedinta) timp de 6 luni sau mai mult.

Oamenii de stiinta de azi pun in balanta argumentele pro si contra folosirii miraculoaselor produse apicole. Cercetarile stiintifice care au inceput cu citeva decenii in urma si experimentele recente din spitalele din Europa, Statele Unite si in special Orientul indepartat si China au scos la iveala efecte terapeutice incontestabile care deschid drumuri catre noile cercetari din domeniul medical si confera apiterapiei un loc important printre celelalte terapii alternative aparute in peisajul medicinii moderne.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

Articole asemanatoare

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Comunitatea Sfat naturist

81,573FaniÎmi place
1,785CititoriConectați-vă
64CititoriConectați-vă

Cele mai citite articole