Afinul (Vaccinium myrtillus) este un subarbust stufos, cu tulpini verzi si frunze mici, ovale, de culoare verde-deschis, crestate pe margini. Florile sunt verzui-rosietice, albe sau roz, cu petale unite in forma de clopot, iar fructele sunt carnoase, cu miez zemos si seminte, rotunde, de culoare albastre-brumarii, cu suc violaceu si gust dulce-acrisor.
In scop terapeutic se folosesc fructele si frunzele. Frunzele se recolteaza in lunile mai-septembrie, iar fructele se recolteaza la maturitate deplina in lunile iulie-septembrie.
Afinul – Proprietati
- Frunzele de afin contin: acid miristic si palmitic, mirtilina (insulina vegetala), riboflavine si ericoline;
- Fructele contin: taninuri, glicozide, glucide solubile, pectine, acizi organici, vitamine (A, B1, B2, C, E, P, PP), minerale (calciu, potasiu, sodiu, magneziu, seleniu, zinc, fier). Componentele active principale din fructe sunt antocianii si pigmentii coloranti.
Afinul are proprietati astringente, antiseptice, antiputride si bactericide. De asemenea, planta are si efect de dizolvant uric, ocrotitor al peretilor vasculari, antisclerotic, ameliorant al vederii nocturne si antidiabetic.
Datorita acestor proprietati, afinul este renumit pentru efectul sau in diabetul zaharat, fiind considerata o insulina vegetala, pentru cresterea acuitatii vizuale pe timpul noptii si pentru imbunatatirea microcirculatiei sangvine (mai ales la nivelul ochilor).
Afinul – Indicatii interne si externe:
Uz intern:
- Enterita, diaree, dizenterie, putrefactii intestinale
- Colibaciloza (sindrom enterorenal)
- Constipatie
- Infectii urinare, cistite
- Tuberculoza
- Hemoragii prin fragilitatea capilara, retinopatii
- Meno-metroragii (hemoragie uterina in perioada dintre doua menstruatii)
- Hipertensiune arteriala, arteroscleroza coronariana, tonifierea venelor si capilarelor, varice, arterite, flebite, picioare grele
- Diabet (mai ales frunzele)
- Coronarita, sechele de infarct
- Hepatism, insuficienta biliara
- Colon iritabil
- Parazitoze intestinale( oxiureza);
- Azotemie
- Reumatism, guta
Uz extern:
- Faringite
- Stomatite
- Afte
- Micoza
- Rani, eczeme, cuperoza, ulceratii sangerande
Afinul – Mod de preparare si administrare:
Uz intern:
-Se consuma fructele bine coapte sau uscate (200 gr/zi proaspete si 50-100 gr/zi uscate) sau sub forma de sirop (50 g/de 2 ori pe zi). Se recomanda tuturor, dar mai ales celor cu diaree cronica.
-Infuzie din frunze de afin: 1-2 lingurite de funze uscate si maruntite la o cana apa. Se beau cate 2-3 cani pe zi.
-Decoct de fructe: 100 g fructe la 1 l apa, fiarta 5 minute, infuzata 15 minute. Se strecoara prin presare si se administreaza cate 2-6 cesti pe zi.
-Afinata – in cantitati moderate, in cazul celor carora le este permis alcool.
-Extract fluid si tinctura: 2-5 g pe zi, in putina apa, inainte de mese. Tinctura se prepara din 100 g fructe proaspete de afine si 1 litru de rachiu. Acestea se lasa la macerat 2 saptamani. Se administreaza cate un paharel in caz de diaree, afectiuni catarale si scrobut.
-Pudra: 2-4 g intr-un lichid, de 3-4 ori pe zi.
Uz extern:
Decoct: o mana de fructe la 1 litru de apa. Se fierbe pana scade la jumatate. Se foloseste la clatitul gurii, contra faringitelor, stomatitelor, a muguet-ului, a aftelor, la spalarea eczemelor, in comprese (hemoroizi) si spalaturi (dizenterii). Totodata, contra ulcerelor gurii si a aftelor, se pot mesteca fructele proaspete sau uscate.
S-a constatat ca decoctul din afine este eficient in caz de tifoida. Acesta sterilizeaza culturile acestor bacili in 24 ore. (Bernstein, de la St. Bartholomew’s Hospital).
Frunzele au proprietati hipoglicemiante. Se utilizeaza in infuzie, sau in decoct, in doză de 30-40 g la litru (0,5 litru – 1 litru pe zi) in diabet. Vezi si articolul: Cele mai importante beneficii ale frunzelor si fructelor de afin
Afinul are proprietatile antiinfectioase (enterite, cistite, colibaciloza), circulatorii antidiabetice si efectele minunate asupra acuitatii vizuale.
Glucozidele de antociane extrase din aceste fructe isi gasesc indicatiile principale la nivelul aparatului circulator si al vederii. Extractele, obtinute dupa un procedeu realizat de Prof. H. Pourrat de Clermont-Ferrmid, s-au dovedit atat de eficiente incat circa 1000 tone de fructe sunt in prezent utilizate pentru prepararea lor.
Vezi si: Lichior de afine. Cum se prepara si ce efecte terapeutice are afinata
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati sfatul unui medic specialist.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
