De mai bine de o mie de ani, extractiile concentrate de plante – amare – au fost folosite pentru a sustine sanatatea si bunastarea, pentru a adauga aroma si pentru a stimula simturile in intreaga lume. Cea mai timpurie utilizare a bauturilor amare a fost ca medicamentul sa trateze o gama larga de afectiuni, de la probleme digestive la raceala obisnuita. La inceputul anilor 1800, utilizarea bauturilor amare a evoluat pentru a deveni un ingredient cheie al cocktailurilor.
Fiecare planta are propriile sale proprietati unice si arome interesante, iar prepararea lor variaza foarte mult. Amarele botanice pot implica utilizarea scoartei, radacinilor, semintelor, florilor, fructelor sau chiar a intregii plante. Rezultatele pot fi consumate singure sub forma de infuzie cu apa fierbinte, sub forma de tinctura (un extract concentrat dintr-o singura planta) sau adaugate la cocktailuri si inovatii culinare.
Cel mai adesea, amarele sunt preparate prin infuzarea materialului botanic intr-o baza fermentata, cum ar fi alcoolul din cereale, vinul din fructe sau berea, care extrage, concentreaza si pastreaza proprietatile plantelor. Alte metode de producere a bauturilor amare includ distilarea cu abur a uleiurilor esentiale din plante. Fiecare metoda produce rezultate distincte, ceea ce inseamna ca parfumul final, aroma si stabilitatea acelor calitati vor varia in functie de modul in care au fost preparate.
In cele din urma, crearea de amare serveste la extragerea aromelor si a compusilor terapeutici – cunoscuti ca fitochimici sau metaboliti secundari – din materialul botanic intr-un lichid. Desi putem beneficia de gust sau de efectele fizice pe care le ofera fitochimicalele, plantele le produc din diferite motive: pentru protectie si comunicare.
Dupa cum sugereaza si numele, majoritatea acestor creatii au un gust amar. Totusi, aceasta este o simplificare excesiva, deoarece pot contine si elemente dulci, acre, minerale si sarate. Acestea contin sute de compusi aromatici care pot directiona experienta senzoriala a unei bauturi.
Amarele au fost utilizate inca din preistorie, iar infuziile amare de plante medicinale sunt inca utilizate pe scara larga pentru tratarea si prevenirea bolilor in sistemele de ingrijire a sanatatii din intreaga lume. Astazi, aproximativ sapte mii de medicamente moderne sunt derivate din medicamentele vegetale amare. Amarele pot fi clasificate pe baza efectelor lor fiziologice asupra corpului uman, amarurile digestive fiind printre cele mai mari clase.
Tipuri de bauturi amare
Amare medicinale
Gustul amarui provine in mare parte din unele clase fitochimice bine cunoscute: alcaloizi, fenoli, polifenoli, flavonoide, izoflavone, terpene si glucozinolati. Toate acestea sunt, de asemenea, cunoscute pentru beneficiile pentru sanatate, incluzand proprietati anti-fungice, antiseptice, antidepresive, cardio-protectoare, de reglare a hormonilor, de stimulare a imunitatii si de reglare a zaharului din sange. Printre cele mai puternice efecte pentru sanatatea preventiva se numara activitatea antioxidanta si antiinflamatoare; deoarece inflamatia poate duce la boli cronice si la multe tipuri de cancer, nu este surprinzator de ce atat botanicii, cat si medicii cauta sa vindece diferite afectiuni cu bauturi amare.
Mai putin de 20% din plantele medicinale utilizate in mod obisnuit au fost cercetate in detaliu pentru eficacitatea lor si chiar si dintre cele care au fost cercetate, este o alta poveste cand ajung sa fie amestecate in amaruri. Un bitter din ierburi intregi de chimion, fenicul si anason, de exemplu, se stie ca are activitati antispastice, dar uleiurile esentiale izolate ale fiecarei plante nu au aceasta functie si chiar pot induce un efect opus.
Bitteri digestivi
Compusii cu gust amar sunt adesea de ajutor sistemului digestiv. Reflexul amar poate fi considerat ca o serie de stimulare si secretie in tot corpul. Apetitul si anumite mecanisme care repara mucoasa intestinala sunt stimulate si se secreta enzime si bila care ajuta la detoxifiere, plus hormoni pancreatici care regleaza zaharul din sange.
Acest lucru explica de ce amarele digestive sunt una dintre cele mai mari clase de amare din sistemele medicinale traditionale, cunoscute pentru a ajuta la constipatie, gaze, balonare, scaune libere, alergii alimentare si reflux acid. In plus, se considera ca reflexul amar imbunatateste absorbtia nutrientilor si a mineralelor, creste pofta de mancare, promoveaza nivelurile sanatoase de zahar din sange, protejeaza functia ficatului si vindeca leziunile inflamatorii ale peretilor intestinali.
Amarele digestive pot fi luate inainte sau dupa masa, in functie de functia si aroma lor. Multe amare digestive sunt luate inainte de masa pentru a pregati corpul pentru a manca; alte amare digestive cu profiluri aromatice puternice sunt luate dupa masa pentru a ajuta digestia, precum si pentru a improspata respiratia.
Amarele, ierburile si alte produse terapeutice utilizate pentru ameliorarea balonarii si a gazelor intestinale sunt cunoscute sub numele de carminative. Multe carminative au uleiuri esentiale volatile bogate; de exemplu, s-a demonstrat ca uleiul de menta serveste un rol carminativ pentru ameliorarea balonarii. La fel, coaja de portocala amara se gaseste frecvent in bauturile amare nu numai ca agent aromatizant, ci si ca un carminativ usor.
Mai multe specii din familia de telina, Apiaceae, au seminte cu efecte carminative cunoscute, care sunt adesea luate dupa mese. Acestea includ fenicul, anason, marar, chimion si cardamom; „Mukhwas” in India si amaros in Italia sunt exemple populare dupa cina.
Amare pentru stres
Exista o lunga istorie a utilizarii substantelor botanice pentru proprietatile lor anti-anxietate si relaxante. Exact modul in care functioneaza variaza de la compus la compus, dar, in linii mari, au tendinta de a functiona in cateva moduri.
Amarele adaptogene sporesc capacitatea organismului de a se adapta si de a-si reveni, imbunatatind starea generala de bine. Unele ingrediente adaptogene comune sunt ashwaganda, ginsengul american si ginsengul siberian.
Alte amaruri au un efect mai vizat. Anxioliticele, de exemplu, sunt sedative usoare care amelioreaza ingrijorarea, fara a afecta facultatile corpului in ansamblu. Plantele sedative in general pot functiona ca analgezice (ameliorand simptomele durerii); exemplele obisnuite se gasesc adesea in tonicele amare care includ hameiul, valeriana, pelinul, musetelul. Exista, de asemenea, remedii pentru nervi, ceea ce inseamna ca plantele au un efect calmant asupra nervilor si stresului.
Inainte de istoria scrisa, oamenii din intreaga lume comercializau plante pentru infuzarea in bauturi. Cereale, plante suculente, fructe, ierburi si miere au fost elementele de baza ale inovatiei pentru extractele mixte de plante care au servit unei mari varietati de scopuri medicinale, sociale si ritualice. In intreaga lume, evolutia societatilor si culturii umane s-a corelat cu sarbatorile si bauturile fermentate.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
