Florile de arnica sunt considerate adevarate medicamente naturale. Arnica este cunoscuta pentru eficienta ei de a reface musculatura solicitata si de a grabi vindecarea ranilor si vanatailor.
Planta mai este recomandata si pentru probleme circulatorii, articulare si infectioase.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut faptul ca arnica este una dintre putinele plante care are proprietati antiinflamatoare datorita helenalinei din ea, dar si a flavonoidelor care intaresc vasele de sange.
Preparatele pe baza de arnica se pot utiliza atat extern, cat si intern (doar sub stricta supraveghere a unui fitoterapeut).
Indicatii terapeutice arnica
Administrata intern, sub forma de ceai sau tinctura, aceasta planta are numeroase beneficii, ameliorand simptomele si grabind vindecarea urmatoarelor boli: rani, contuzii, luxatii, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scazuta, dureri de sani, abcese, artrita, infectii bacteriene si fungice.
Arnica este utilizata si in tratamentul urmatoarelor afectiuni:
- infectii bacteriene
- cancer de piele
- bronsite
- viroze
- cistite
- hipertensiune
- migrene
- palpitatii
- insomnii
- depresii
- hematoame
- artrita
- dureri de spate
- laringita
- entorse
- eczeme
- fibromialgie
- gripa
- durere de cap
- hemoroizi
- migrene
- acnee
- varice
- luxatii
- rani
Tinctura de arnica
Aceasta se utilizeaza sub forma de comprese. Are capacitatea de a incetini procesul de coagulare a sangelui, efect similar medicamentelor anticoagulante.
Uleiul de arnica
Acesta este bun pentru masajul terapeutic, in tratarea problemelor reumatice, in caz de dureri articulare sau dureri musculare, dar si traumatisme fizice, lovituri si vanatai.
In caz de guturai, amigdalita, viroza pulmonara ori bronsite, aceasta planta poate fi administrata sub forma de pulbere sau tinctura, cate 50 de picaturi, diluata in putina apa.
Ceaiul de arnica
Acesta se foloseste cu succes ca tonifiant in cazurile de slabiciune cardiaca, stimuland bine circulatia sangvina a inimii si a creierului. Ceaiul de arnica se foloseste si pentru gargara in cazurile de laringita sau raguseala.
Totusi, cea mai importanta utilizare este cea a tincturii de arnica, ca remediu universal pentru tratamentul loviturilor, echimozelor si hematoamelor.
Aplicarea externa a plantei are un efect aproape miraculos in disparitia echimoze (vanatai), a tumefierilor, a luxatiilor si entorselor.
Tinctura de arnica, putin diluata si aplicata direct pe portiunile de piele cu acnee rebele sau furuncule ajuta mult in rezolvarea cazurilor dermatologice. Daca nu se dilueaza, tinctura poate provoca inrosirea pielii si formarea de basicute. Administrarea de tinctura diluata in ceai sau apa indulcita trebuie facuta cu multa prudenta (cu avizul medicului) in portii de 25-30 picaturi dimineata si seara. Efectul este tonifiant asupra sistemului nervos.
Poate provoca insa si efecte negative, gastro-enterite si cresterea tensiunii arteriale. In cantitati mai mari este toxica, putand paraliza centrii nervosi. Ranile proaspete se trateaza bine prin aplicarea compreselor cu esenta de arnica. Pentru a evita iritarea pielii, locul se unge cu ulei de sunatoare sau ulei de musetel
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
