Coada calului, o planta de leac cunoscuta si folosita din timpuri stravechi

coada calului

Coada calului este o planta cu tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, careia ii plac locurile argiloase si umede. Aceasta se mai numeste bradulet, bradisor si este o planta de leac cunoscuta si folosita din timpuri stravechi.

De la coada calului se foloseste planta intreaga, fara radacina, care contine o saponina, equisetanina, compusi flavonici, ulei volatil, substante amare, acid silicic, saruri de potasiu, calciu, sodiu, magneziu etc.

Coada calului intra in compozitia ceaiurilor: antibronsitic, antidiareic, antireumatic si diuretic.

Ceaiul se prepara din 4-5 lingurite de planta maruntita la 1 litru si jumatate de apa. Planta se fierbe 15 minute, apoi se strecoara, iar lichidul se indulceste cu miere. Acest ceai de coada calului se bea caldut, in cursul ziei.

De asemenea, unii cercetatori recomanda maceratia de planta la rece ca avand un efect diuretic mai crescut. Intr-un litru de apa se pun 4-6 lingurite de pulbere de coada calului si se lasa la macerat de seara pana dimineata, la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. Se consuma intreaga cantitate pe parcursul unei zile, pentru stimularea functiei renale, contra infectiilor, pentru eliminarea nisipului din rinichi.

Iata mai jos ce indicatii terapeutice are coada calului pentru organismul nostru:

Datorita compozitiei sale chimice complexe, coada calului are multe intrebuintari in medicina. Continutul insemnat de acid silicic si saruri minerale ii da proprietati remineralizante, lucru pentru care ceaiul din coada calului se recomanda convalescentilor si anemicilor, sau sub forma de pulbere, 1-2 g pe zi, declara Corneliu Constantinescu in cartea „Plante medicinale in apararea sanatatii„.

Continand ulei volatil, care-i imprima o actiune antimicrobiana, si saruri de potasiu, ceaiul din coada calului se foloseste ca antiseptic si diuretic in boli de rinichi si vezica.

Prin diureza pe care o produce, planta actioneaza favorabil in boli de inima, ficat, piele, in guta si reumatism.

Saponinele, impreuna cu celelalte substante chimice din planta, usureaza expectoratia, calmand astfel tusea. Specialiştii afirma că ceaiul de coada calului este benefic pentru tusea uscată, bronşită, congestivă nazală şi febră asociată cu răceală şi gripă. Inhalarea vaporilor ceaiului de coada calului ajutand la ameliorarea congestiei nazale. Se recomanda 2-3 căni de ceai zilnic.

In tulburarile digestive, ceaiul din coada calului combate aciditatea crescuta, favorizand vindecarea ulcerului gastric. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se ia 1 lingurita rasa de coada calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Pulberea de coada calului este eficienta in cazul hemoragiilor abundente din timpul ciclului menstrual si in orice hemoragie interna. Aceasta are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna. La inceput, se administreaza o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua, timp de 5 zile tratamentul, cu 1-2 lingurite pe zi.

Extern, se foloseste sub forma de cataplasme antiseptice, astringente, rezolutive si detersive in caz de abces, eczeme, hemoragii nazale, contuzii si transpiratie.

Contraindicatii:

Utilizarea prelungita a plantei nu este recomandata deoarece poate duce la scaderea nivelului de vitamina B1. Daca, totusi, se urmeaza un remediu pe baza de coada calului in mod regulat, atunci trebuie luat zilnic si multivitamine sau cel putin un supliment pe baza de complex B.

Femeile insarcinate sau care alapteaza nu ar trebui sa consume coada-calului.

Deoarece coada calului contine urme de nicotina, nu este recomandata in cazul copiilor mici.

Persoanele cu deficit de potasiu le este contraindicata aceasta planta deoarece poate duce la eliminarea excesiva a potasiului din organism.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.