Scanteiuta (Anagallis arvensis) este o planta de dimensiuni mici, usor de recunoscut prin faptul ca tulpina si ramurile sale sunt la nivelul solului, numai rareori fiind erecte, cu flori rosii sau albe, iar fructul are o casuta cu multe seminte.
Florile de scanteiuta apar pe tot parcursul verii și la începutul toamnei si este considerata mai degrabă o buruiană decât o plantă de fâneaţă.
Scanteiuta are in compozitia ei substante amare, glucide, flavonoizi, enzime, saponozide, substante toxice, substante minerale, etc.
Aceasta planta mica are puteri vindecatoare, dar din cauza efectului usor toxic, aceasta poate fi utilizata doar in cantitati mici. Administrata in doze mici, scanteiuta poate fi combinata cu alte ceaiuri. Nu se recomanda la persoane alergice!
In Danemarca, planta este apreciata datorita efectului ei de intarire al organismului, iar in Norvegia a fost utilizata impotriva regurgitarii acide.
Studiile clinice au aratat ca aceasta planta are proprietati antioxidante, antivirale si antifungice (impotriva herpes simplex). De asemenea, se crede ca este buna in urmatoarele cazuri:
- disconfort gastro-intestinal, favorizeaza secretia biliara
- ulcer gastric
- acnee
- eczeme si rani
- afectiuni renale si biliare
- tractul respirator, ajuta la calmarea astmului si tusei in special in alergii
- calmeaza tusea, stimuleaza ejectia mucusului si actioneaza astringent
- este un bun tonic al sistemului nervos
- stimuleaza functia sexuala – afrodiziac
- impotenta
- diuretic
- diaforetic
- congestii cardiace
- dischinezie
- hemoragii uterine
- metroragie
- neurastenie
- ulcere varicoase
Toxicologie:
Planta este toxica si poate provoca dureri de cap, articulare, etc. Se intervine cu carbune medicinal in intoxicatii.
Preparare si administrare:
-Ceai (intern): o lingurita de planta maruntita se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se poate consuma in cursul unei zile cu lingurita cate putin in tot cursul zilei la afectiunile interne. Nu se face tratament mai mult de 1 luna.
-Ceai (extern): 2 lingurite de planta maruntita se pun in 250 ml apa si se fierbe 5 minute, apoi se strecoara. Se poate folosi la afectiunile externe in spalaturi vaginale, etc.
-Unguent: planta maruntita 50 g se va pune in 100 g de untura nesarata. Se pune pe baia de apa si se fierbe 3 ore, dupa care se strecoara. Se poate pune in recipiente mici, la rece si se poate folosi la rani sau alte afectiuni externe.
-Planta proaspata sau suc de planta: se foloseste extern, pe rani, in special pe cele proaspete.
Vezi si: Urda vacii. Ce trebuie sa stii despre buruiana care populeaza aproape toata planeta
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati sfatul unui medic specialist.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
