Bubericul, beneficiile nestiute ale unei plante antice

Cunoscuta stiintific sub numele de Scrophularia nodosa, bubericul creste in padurile deschise din emisfera nordica. Planta este strans legata de Scrophularia californica si Scrophularia si se gaseste si in pasuni, in padurile stancoase si pe marginea drumurilor. Este disponibil in paduri deschise, cum ar fi paduri de pe malul apei, paduri cu frunze largi, garduri vii, margini de padure, santuri, pajisti, garduri vii, gradini si terenuri uzate.

Bubericul prefera solul bogat, umed, cu soare sau umbra partiala. Floarea infloreste din iulie pana in octombrie. Planta are gust neplacut, la fel ca si mirosul acesteia.

Principalii constituenti ai bubericului sunt aminoacizii, flavonoidele, acizii fenolici (cum ar fi acidul cafeic, acidul vanilic, acidul cinamic), saponinele, fitosterolii, glicozida cardiaca, asparagina, acizii grasi esentiali, diosmina, acizii (cum ar fi cafeicul, ferulicul , cumaric), alcaloizi, zaharoza, saruri minerale, manitol, rasina, iridoizi, hesperetina.

Planta are proprietati depurative, anodene si diuretice care promoveaza detoxifierea si curatarea, calmeaza durerea si activeaza circulatia sangelui. Aceasta planta este folosita si in medicamentele homeopate sub forma de unguente, ceaiuri, decocturi si tincturi pentru tratarea diverselor afectiuni de sanatate. Vezi si: Kava, o planta cu proprietati sedative, anestezice, euforice. Afla beneficiile acestei plante medicinale

Aplicatii principale: scrofuloza. Boala consta intr-un grad ridicat de slabiciune si de atonie a sistemului limfatic, combinata cu o iritare specifica a sistemului in sine si a unei modificari particulare a limfei. Iritatia si slabiciunea reprezinta dublul caracter al bolii scrofuloase.

Este o planta medicinala care a fost folosita deja in Antichitate. Chiar si Dioscorides cunostea efectul plantei. Principalul domeniu de aplicare a fost in principal scrofuloza, precum si denumirea latina a plantei (Scrofularia). Se foloseste numai in medicina populara la eczeme pe fata si la umflarea ganglionilor limfatici.

Planta apartine familiei Scrophulariaceae care atinge inaltimea de 3 metri si infloreste vara. Florile sunt de culoare rosie pana la galben si de obicei in forme rotunde. Atrage viespile care sunt responsabile pentru polenizare.

Intern nu se utilizeaza planta mai mult de 6 saptamani, se face o pauza de cel putin trei saptamani.

Tinctura se prepara din radacina proaspata sau uscata, maruntita cu alcool 60% , se lasa 2 – 6 saptamani la macerat, se agita din cand in cand. Se iau 15 picaturi de 3 ori pe zi in apa sau utilizati pentru pansamente la rani.

Utilizarea traditionala a bubericului

• Folositi-l extern pentru lacrimare, hemoroizi, negi venerice si dureri.
• De asemenea, trateaza eficient rabia.
• Planta este utilizata ca tratament pentru hipertonia amigdalelor si amigdalita cronica.
• Aplicati extern pentru inflamatia mamiferelor, in cazuri de viermi, mancarime, umflaturi dureroase si vanatai.
• Bubericul asigura ameliorarea durerii in timpul menstruatiei.
• Este folosit pentru detoxifierea organismului.
• In Evul Mediu, este utilizat ca tratament pentru tumori si umflaturi.
• Infuzia de frunze este un remediu pentru afectiuni limfatice, afectiuni reumatice, psoriazis si eczeme.
• Tinctura obtinuta din frunze este folosita pentru constipatie.
• Aplicati comprese inmuiate in infuzie de buberic pentru a vindeca ulcerele, ranile si umflaturile.
• Spalaturile facute din infuzie sunt un tratament pentru inflamatiile pielii, eczeme si infectii fungice.
• Decoctul radacinii este util pentru glandele umflate, amigdalita si probleme ale gatului.
• De asemenea, elimina viermii din corp.
• Decoctul produs din radacina de buberic este utilizat pentru a trata problemele asociate cu gatul, glandele umflate si amigdalita.
• Vindeca, de asemenea, abcese si umflarea glandelor limfatice.
• In Asia, este utilizat pentru a asigura alinare pentru durerile de gat, febra si ochii rosii umflati, legate de deficienta suprarenala si toxemia generala.
• Infuzia sau ceaiul preparat din buberic este utilizat pentru a elimina acumularea de substante toxice in organism si util pentru noduri, glande limfatice, probleme reumatice, probleme ale pielii, precum scabie, eczeme, scorburi, psoriazis, eruptii cutanate si prurita.
• Pregatiti o baie cu tulpini de buberic pentru a ameliora reumatismul si durerile piciorului.
• Aplicati un unguent din planta de buberic pe rani, vanatai, zgarieturi, ulcere si umflaturi dureroase.
• Aplicati frunzele zdrobite la umflaturi si arsuri.
• Folositi ceaiul pentru a stimula sistemul limfatic, sangele si sistemul circulator, tratati psoriazisul si eczema, vindeca arsurile, tratati ulceratiile si hemoroizii.
• In Europa, se crede ca ceaiul de buberic are proprietati anti-tumorale.

Precautii inainte de folosirea plantei medicinale

• S-ar putea sa interactioneze cu alte medicamente.
• Femeile insarcinate si care alapteaza ar trebui sa evite utilizarea acesteia.
• Persoanele cu tahicardie ventriculara si probleme cardiace nu ar trebui sa-l foloseasca.
• Consultati un medic inainte de a il utiliza medicamentos.
• Bubericul nu trebuie administrat copiilor.
• Aceasta planta are glicozide cardiace care afecteaza inima.
• Utilizarea excesiva a acesteia provoaca diaree si varsaturi.
• Continutul ridicat de saponine dilueaza sever sangele si duce la reactii adverse grave.
• Persoanele cu diabet zaharat ar trebui sa monitorizeze nivelul de zahar din sange atunci cand folosesc buberic.
• In cantitati foarte mari, planta poate fi usor toxica, deoarece contine cantitati mici de glicozide cardiace similare cu cele ale degetelului.
• Aceste glicozide cardiace au un efect usor cardio-tonic saponinele continute au efecte vindecatoare si toxice intr-una. Ele stimuleaza urinarea si excretia, ca rezultat, retentia apei (edem) este eliminata. Totusi, prea multe saponine au un efect iritant asupra rinichilor si-i pot deteriora.