Utilizari traditionale ale unei plante halucinogene – cactusul peyote

Peyote, avand denumire stiintifica Lophophora williamsii, este un cactus mic, fara spini, apartinand familiei Cactus, cu alcaloizi psihoactivi, in special mescalina. Peyote este un cuvant spaniol derivat din Nahuatl peyōtl, care inseamna cocon de omida, dintr-o radacina peyōni, „a straluci”. Planta este originara din Mexic si sud-vestul Texasului. Se gaseste in primul rand in Sierra Madre Occidental, in desertul Chihuahuan si in statele Nayarit, Coahuila, Nuevo León, Tamaulipas si San Luis Potosí printre scruburi. Nativii americani au cunoscut proprietatile halucinante ale plantei de mii de ani, iar peyote inca detine un loc sacru in aceste culturi. De fapt, peste 40 de triburi din America de Nord si Canada de Vest il folosesc in continuare in ceremoniile religioase sacre.

Cunoscut pentru proprietatile sale psihoactive atunci cand este ingerat, peyote este utilizat in intreaga lume, avand o lunga istorie de utilizare ritualica si medicinala de catre nord-americanii indigeni. Peyote contine un halucinogen puternic, mescalina. Este clar ca Lophophora williamsii este un tratament foarte universal pentru multe afectiuni obisnuite si pentru nativii americani actiunea acesteia este similara cu cea a aspirinei sau a Tylenolului. Totusi, exista intotdeauna oameni care fac abuz de aceasta planta, folosindu-o doar in scopuri recreative.

Cactusul consta din mai multi alcaloizi psihoactivi, primul si cel mai important fiind mescalina si peste 50 de alcaloizi care sunt derivati din aminoacizii tirozina, fenilalanina. Majoritatea alcaloizilor sunt b-feniletilamine, dar o fractiune minora este din structura izochinolinei. Multe dintre b-feniletilamine sunt fiziologic active, dar mescalina este responsabila in principal de efectele psihedelice.

Utilizarile traditionale si beneficiile Peyote

• Se foloseste pentru a trata mai multe afectiuni precum durerea de dinti, durerea la nastere, febra, dureri de san, boli de piele, reumatism, diabet, raceli si orbire.
• In mod traditional, peiotul a fost adesea folosit ca analgezic, tratand inclusiv dureri de dinti, astm si chiar simptome de raceala.
• Populatia Tarahumara, in general, folosea peiotul masticat (pulverizat) sub forma de terapie externa pentru rani, leziuni de arsura, muscaturi de insecte si serpi, precum si palpitatii.
• In unele cazuri, Lophophora willamsii a fost recomandat de profesionistii din domeniul sanatatii mintale ca tratament al neurasteniei (epuizare nervoasa).
• Functioneaza bine pentru a imbunatati simptomele de anxietate, dureri de cap, oboseala si starea de spirit depresiva asociate cu aceasta afectiune.
• In biserica americana nativa, ceremoniile cu peyote sunt folosite pentru a trata o serie de probleme psihologice, spirituale si fiziologice.
• Este, de asemenea, cunoscut pentru promovarea compasiunii si recunostintei si ameliorarea tulburarilor psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia, PTSD si dependenta.
• Medicamentul din planta a fost, de asemenea, utilizat pentru a trata o serie de afectiuni, inclusiv muscaturile de sarpe, ranile, afectiunile pielii si durerea generala.
• Peyote este, de asemenea, utilizat pentru tratarea febrei, sub forma unui analgezic pentru ameliorarea simptomelor reumatismului si, de asemenea, pentru a vindeca paralizia.
• Aceasta planta este, de asemenea, aplicata extern sub forma unei cataplasme pentru tratarea ranilor, fracturilor si muscaturii de sarpe.
• Mai mult, aceasta planta este folosita si pentru a incuraja varsaturile.
• Tesutul carnos al cactusului peyote poate fi, de asemenea, aplicat extern pentru a spori productia de lapte matern.
• S-a stabilit ca peiotul functioneaza excelent pentru a usura simptomele precum nervozitatea, epuizarea, cefaleea si depresia, care sunt legate de neurastenie.

Utilizari populare ale cactusului peyote

Se spune ca unii oameni folosesc peyote pentru probleme de sanatate, cum ar fi febra, dureri articulare, paralizie, fracturi, rani si muscaturi de sarpe. Cu toate acestea, pentru toate aceste probleme de sanatate, exista remedii naturale mult mai sigure care pot fi utilizate in scopuri medicinale pentru oricare dintre aceste afectiuni. De asemenea, nu exista studii stiintifice solide care sa sustina aceste utilizari.

Ceremonii religioase

Dupa cum s-a mentionat mai devreme, peyote este folosit pana in prezent in Biserica Nativ Americana. Utilizarea ritualica a peyote-ului este de obicei o ceremonie pe tot parcursul noptii care are loc intr-un tipi in jurul unui foc si este condusa de un „sef” peyote. Cand este mancat ca parte a unei practici ceremoniale traditionale, peyote ar trebui sa permita utilizatorului sa comunice cu Dumnezeu si spiritele (inclusiv cele ale celor plecati) in contemplare si viziune si astfel sa primeasca de la ei puterea spirituala, indrumarea, mustrarea si vindecare.

Pe langa consumul sacramental de peyote, exista si cantare, rugaciune si contemplare. Cantecele si cantarile folosite in timpul ceremoniilor pot diferi in functie de trib.

Medicament halucinogen

Una dintre celelalte utilizari cele mai frecvente ale peiotului este ca substanta halucinogena care modifica mintea. Aceasta utilizare personala recreativa are loc in SUA, chiar daca utilizarea peyote in afara ceremoniilor religioase este interzisa de legea federala.

Peyote este uneori luat intentionat (si ilegal), ca LSD si alte droguri psihedelice, pentru a produce o stare modificata temporar. Efectele ingerarii de peyote sunt atat fizice, cat si psihologice, iar utilizatorii isi descriu adesea experienta ca fiind o „calatorie” buna sau rea. Efectele peyote sau ale unei calatorii peyote pot incepe in decurs de 20 pana la 90 de minute dupa ingestie si pot dura pana la 12 ore, in functie de cantitatea luata de utilizator. In general, o calatorie peyote este o experienta extrem de imprevizibila si potential periculoasa.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati sfatul unui medic specialist.