Myrtus communis, mirtul comun sau mirtul, este o specie de planta cu flori din familia mirtului Myrtaceae. Este un arbust vesnic verde originar din Europa de Sud, Africa de Nord si Asia de Vest. De asemenea, este distribuit in America de Sud, Himalaya de nord-vest si Australia si raspandit in regiunea mediteraneana.
Frunzele sunt fie uscate, exact ca frunzele de dafin pentru intrebuintari culinare, fie uleiul esential este extras pentru o mare varietate de utilizari medicinale. De asemenea, fructul este uneori folosit pentru a face alcool, numit mirto, baut in mod obisnuit pe unele dintre insulele grecesti. Cu toate acestea, cea mai predominanta utilizare a mirtului este uleiul esential, care poate fi aplicat in aromaterapie si are efecte impresionante asupra sanatatii. Uleiul esential miroase similar cu eucaliptul si este dobandit prin distilarea cu abur a frunzelor.
Aceasta planta era bine cunoscuta si cultivata inca din antichitate, ocupand un loc vizibil in scrierile scriitorilor greci, romani si arabi. Dupa cum scriu acesti autori, utilizarea sa ceremoniala a fost mentionata in Biblie si proprietatile sale medicinale citate de Hipocrat.
Theophrastus a mentionat-o printre plantele cultivate, oferind sfaturi despre cultivarea acesteia si descrie caracteristicile morfologice, parfumul si utilizarea sa. Dioscoride a mentionat, de asemenea, o multitudine de aplicatii medicinale ale mirtului, explicand, de exemplu, cum se prepara uleiul de mirt din frunze pentru tratarea diferitelor boli ale pielii si cum se face vinul de mirt din fructe pentru probleme digestive. Interesant este ca multe dintre aceste remedii au fost inregistrate in studiile etno-botanice recente. Vezi si: Eucaliptul, arborele vesnic verde cu beneficii uimitoare pentru afectiunile respiratorii
Alonso de Herrera, un autor spaniol al secolului al XVI-lea, a mentionat utilizarea mirtului ca si condiment, pe langa tratarea modului de cultivare si descrierea catorva dintre proprietatile medicinale mentionate deja de Dioscoride.
Mirtul – Utilizari si beneficii traditionale
- Frunzele sunt aromate, balsamice, hemostatice si tonice.
- Cercetari recente au descoperit o substanta din planta care are o actiune antibiotica.
- Planta este luata intern in tratamentul infectiilor urinare, probleme digestive, secretii vaginale, congestie bronsica, sinuzita si tuse uscata.
- Este considerat a fi util in tratamentul afectiunilor cerebrale, in special a epilepsiei, in India.
- Extern, este utilizat in tratamentul acneei, ranilor, infectiilor gingivale si hemoroizilor.
- Frunzele sunt culese dupa cum este necesar si utilizate in stare proaspata sau uscate.
- Un ulei esential obtinut din planta este antiseptic.
- Este format din substanta mirtol – aceasta este folosita ca remediu pentru gingivita.
- Uleiul este utilizat ca aplicatie locala in tratamentul reumatismului.
- Fructele sunt carminative si sunt utilizate in tratamentul dizenteriei, diareei, hemoroizilor, ulceratiilor interne si reumatismului.
- Infuzia de frunze poate fi utilizata intern pentru tratarea infectiilor tractului urinar, indigestie, vaginoza bacteriana, tuse si sinuzita, ca apa de gura pentru boala gingiilor si ca spalaturi pentru infectiile pielii.
- Infuzia de fructe este utilizata pentru tratarea diareei, dizenteriei, ulcerelor interne si extern pentru hemoroizi.
- Uleiul esential poate fi utilizat ca tratament topic pentru acnee, in comprese pentru durerea reumatica si ca antiseptic general.
- Decoctul frunzelor si fructelor este folosit ca hipoglicemic, anti-microbic, pentru tuse si afectiuni orale, pentru constipatie, apetisant, anti-hemoragic.
- Decoctul de fructe a fost folosit pentru baile nou-nascutilor cu pielea inrosita.
- Decoctul frunzelor este inca folosit pentru spalarea vaginului, clisme si impotriva bolilor respiratorii.
- Uleiul obtinut din fructe de mirt intareste si promoveaza cresterea parului datorita proprietatii tonice.
- Diferite parti ale plantei au fost utilizate ca medicament, in principal pentru tratarea bolilor digestive si respiratorii sau in uz extern ca antiinflamator si pentru tratarea bolilor de piele.
- Consumul de fructe este considerat ca tratament popular impotriva diareei si un tonic bogat in vitamine.
Utilizari culinare
- Fructele pot fi consumate crude sau fierte.
- Fructele au o aroma aromatica; pot fi mancate proaspate cand sunt coapte sau pot fi uscate si sunt apoi utilizate ca aroma alimentara, in special in Orientul Mijlociu.
- Fructul poate fi transformat intr-o bautura acida.
- Frunzele sunt folosite pentru aroma in preparatele savuroase fierte.
- Fructele uscate si mugurii de flori sunt folositi pentru aromatizarea sosurilor, siropurilor etc.
- Un ulei esential din frunze si crengute este folosit ca si condiment, mai ales atunci cand este amestecat cu alte mirodenii.
- Mugurii sunt consumati in Italia.
- Florile au o aroma dulce si sunt folosite in salate.
- Frunzele sunt utilizate in tocanite, carnuri prajite, umplutura, salate si carne.
- Frunzele sunt folosite pentru a aroma vanatul salbatic sau pentru a marina carnea de porc inainte de a fi gatita.
- Italienii, in special Sardinienii, infasoara carne, carne de vanat, pasari si pasari de curte cu crengi de mirt si apoi le prajesc, le fierb sau le afuma.
- Frunzele sunt de asemenea puse preparatele de carne si sunt scoase inainte de servire.
- Diferite parti ale plantei au fost utilizate in industria alimentara, de exemplu pentru aromatizarea carnii si sosurilor, precum si in industria cosmetica.
- De asemenea, sunt folosite pentru prepararea gemurilor si a marmeladei.
- Mirtul a fost folosit in mod traditional si pentru prepararea vinurilor sau a lichiorurilor digestive.
- Este foarte popular in insulele din Corsica si Sardinia, unde este cunoscut sub numele de mirto.
- Alte bauturi nealcoolice, cum ar fi ceaiurile din plante, au fost facute si cu aceasta planta.
- Frunzele, mugurii infloriti si florile cu aroma dulce sunt consumate crude in salatele din Palestina, Bosnia-Hertegovina si Sicilia.
- Diferite parti aromatice ale plantei, in special frunzele si fructele, sunt folosite ca si condimente foarte apreciate in bucataria mediteraneana, pentru aromatizarea carnii la gratar sau pentru condimentarea maslinelor in saramura.
Alte fapte interesante despre mirt
- Planta este foarte toleranta la taierea obisnuita si este cultivata pentru gard viu in zonele mai blande din Marea Britanie.
- Un ulei esential din scoarta, frunze si flori este folosit in parfumerie, sapunuri si produse pentru ingrijirea pielii.
- Apa parfumata, cunoscuta sub numele de „eau d’ange”, este obtinuta din florile de mirt.
- Carbune de inalta calitate este fabricat din lemnul de mirt.
- Lemnul este dur, elastic, cu granulatie foarte fina si se foloseste pentru bastoane, manere de scule, mobilier etc.
- Uleiul esential din frunze, flori si scoarta este utilizat la elaborarea diferitelor produse cosmetice, cum ar fi traditionala apa de mirt, fabricata in Insulele Baleare si folosita ca parfum si ca tonic intineritor pentru piele.
- Mirtul a fost folosit ca planta ornamentala, atat in gradini, cat si in diferite ceremonii rituale si religioase.
Mirtul – Precautii
- Evitati utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii.
- Poate provoca greata sau varsaturi.
- In cazuri rare, administrarea interna de ulei de mirt ca medicament duce la greata, varsaturi si diaree.
- Preparatele care contin ulei volatil nu trebuie aplicate pe fetele sugarilor sau copiilor mici, din cauza posibilitatii de a declansa spasm, astm sau chiar insuficienta respiratorie.
- Supradozele de ulei de mirt (mai mult de 10 g) pot duce la intoxicatii care pot pune viata in pericol, din cauza continutului ridicat de cineole.
- Efectele secundare ale supradozajului includ scaderea sau pierderea tensiunii arteriale, tulburari circulatorii, colaps si insuficienta respiratorie.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
[…] sub numele de Melaleuca alternifolia, este o specie de arbore sau arbust inalt din familia mirtului, Myrtaceae. Planta este originara din Australia si se intalneste in sud-estul Queenslandului si pe […]