Catusa, beneficiile unei plante cu miros si gust neplacut

In Grecia antica, catusa (Ballota nigra) era cunoscuta cu denumirea „bulot” care deriva din cuvantul grecesc „ballo”, care inseamna a respinge. Probabil din cauza gustului si mirosului destul de neplacut al plantei.

Numele speciilor plantei „nigra” deriva din cuvantul latin niger care inseamna negru, referindu-se la aspectul negricios al plantei atunci cand este uscat.

Habitat: Catusa este originara din regiunea mediteraneana si Asia de vest, dar este acum distribuita pe scara larga si in Europa, incluzand partile de sud ale Scandinaviei, Africa de Nord si Asia Centrala.

Catusa poate fi gasita adesea in crestere salbatica pe campuri, pamant, margini de padure si de-a lungul drumurilor. Prefera un sol bogat in azot, umed si bine drenat si creste cel mai bine in semi-umbra sau soare plin.

Poate creste pana la 90 cm inaltime cu tulpini ierbinoase cu par moale. Florile roz sau violet apar din iulie pana in septembrie (emisfera nordica).

Frunzele, cand sunt strivite emana un miros neplacut, chiar si animalele de pasunat evita planta, deoarece are gust amar si picant, spre deosebire, albinele colecteaza un nectar excelent din florile plantei si astfel catusa este considerata o pasune pentru albine. Vezi si: Iasomia salbatica, un arbust frumos mirositor cu numeroase beneficii pentru sanatatea mentala

Catusa era deja cunoscuta in Antichitate ca un remediu impotriva rabiei, iar pentru asta se foloseau comprese din frunzele zdrobite ale plantei. Se mai recomanda frunzele uscate si amestecate cu miere pentru tratarea ulceratiilor.

Materialul vegetal este colectat la inceputul perioadei de inflorire, in principal din salbaticie, si poate fi folosit proaspat sau uscat. Planta are un miros si un gust destul de neplacute.

Planta este folosita sub forma de ceai din plante, extracte lichide sau tincturi. Proprietatile medicinale ale plantei uscate se diminueaza in timp si trebuie reinnoite in fiecare an.

Ingrediente si substante active: Principalele substante active gasite in catusa sunt diterpenoidele (marrubina, balonigrina, balotinona, balotenol si preleosibirina), fenilpropanoizi (verbascosid, forsitosido B, balotetrosid, lavandulifoliosid si angorosid A7). De asemenea, contine glicozide flavonoide, taninuri, ulei esential, saponine, colina, acizi organici si pectina.

Utilizarile medicinale ale catusei in trecut

Planta are o istorie lunga de utilizare in medicina pe baza de plante si a fost odata considerat a fi de ajutor pentru afectiuni legate de ochi si urechi.

De asemenea, s-a crezut ca este un remediu eficient sau un antidot eficient pentru muscaturile cainilor infectati cu rabie. Compresele sau impachetarile cu frunze de catusa erau puse pe zonele infectate.

In mod traditional, este folosita in Franta, pentru tratamentul tusei si nervozitatii, in special la insomnie usoara. De asemenea, se spune ca ajuta la crampele stomacale, greturi si disconfort digestiv nervos insa, cu toate acestea, eficacitatea nu a fost demonstrata pentru niciuna dintre aceste afectiuni.

Desi planta este inca cultivata intr-o oarecare masura in gradinile de plante medicinale, ea este rar folosita in medicina naturista din zilele noastre din cauza gustului neplacut.

Se spune ca intreaga planta are un efect antispasmodic, expectorant si vermifug. Este folosita uneori pentru a reduce greata si varsaturile, mai ales atunci cand cauza este legata de sistemul nervos si nu de sistemul digestiv.

Poate fi folosit, de exemplu, ca remediu pentru raul de calatorie sau raul de miscare, unde greata este declansata in urechea interna si in sistemul nervos central.

Iarba poate fi, de asemenea, de ajutor pentru boala de dimineata sau greata cauzata de stres si anxietate. In aceasta privinta, planta este adesea folosita impreuna cu alte doua plante medicinale, Filipendula ulmaria Matricaria recutita.

Catusa are unele proprietati sedative si a fost utilizata in mod traditional pentru tratamentul simptomatic al formelor usoare de nervozitate, anxietate si insomnie atat la adulti, cat si la copii.

O planta de nadejde in lupta cu viermii intestinali

Planta a fost folosita cu succes si ca remediu pentru pierderea poftei de mancare, indigestie, viermi intestinali, menstruatie neregulata, unele simptome de menopauza si ca agent expectorant usor pentru tratarea afectiunilor asociate cu sistemul respirator, cum ar fi dureri in gat, tuse, bronsita si cazuri usoare de tuse convulsiva (pertussis).

Efectul sedativ bland al catusei poate proveni din uleiul esential, care are un miros neplacut. Ceva pe care il are in comun cu o alta planta calmanta, si anume valeriana (Valeriana officinalis), care este cunoscuta si pentru mirosul ei neplacut.

In plus, planta are proprietati astringente si poate fi utilizata extern pentru a trata eruptii minore ale pielii, muscaturi de insecte si arsuri solare. Poate fi, de asemenea, aplicata topic sub forma de compresa, ca usurare pentru bolile reumatice, cum ar fi guta.

Dozaj si administrare

Ca ceai: Adaugati 1 sau 2 lingurite de planta uscata intr-o cana cu apa clocotita si lasati-o sa infuzeze 10-15 minute inainte de a o strecura. In scop terapeutic, trei cani de ceai pot fi baute zilnic. Ceaiul poate fi folosit si in comprese.