Atasamentul este o legatura emotionala din cadrul unei relatii bazata pe schimbul de confort, atentie si placere. Cercetatorii de la Universitatea Priceton arata ca patru din zece copii nu formeaza o legatura suficient de puternica cu parintii lor, fapt ce le va afecta viata.
Problema principala este ca 40% dintre copiii din S.U.A. si nu numai, traiesc cu teama si neincredere din cauza parintilor care nu stiu sa le ofere dragostea si atentia de care acestia au nevoie, iar acest lucru duce pe parcurs la agresivitate, sfidare si hiperactivitate cand devin adulti.
Bebelusii ale caror nevoi fiziologice sunt satisfacute corespunzator nu vor trece prin aceste traume. Nu trebuie sa faci eforturi mari ca si parinte pentru a avea o legatura puternica cu copilul tau, atasamentul se dezvolta pe parcurs. O imbratisare, o mangaiere atunci cand sufera ii vor creea copilului tau sentimentul de securitate, siguranta, stima de sine, reusind sa se dezvolte sanatos.
Psihologul Mary Ainsworth incearca sa ne explice 4 tipuri de atasament:
Atasamentul de siguranta
Acesta apare atunci cand copiii isi arata in mod direct supararea in momentul in care parintii lor pleaca de acasa si starea de fericire atunci cand acestia se intorc acasa. Atunci cand se vor simti amenintati, ei vor cauta confortul in bratele parintilor lor. Desi ei pot primi afectiune din alta parte decat de la parintii lor, tot cei din urma raman preferatii lor.
Parintii acestor copii au tendinta de a se juca mai mult cu ei decat parintii altor copii. Mai mult decat atat, parintii acestor copii reactioneaza mai repede la nevoile copiilor lor. Acesti copii sunt descrisi ca fiind mai putin distructivi, mai putin agresivi si mai maturi decat alti copii de varsta lor. Un aspect care contribuie la dezvoltarea acestui tip de atasament este modalitatea mamei de a raspunde la nevoile copilului sau in primul an de viata.
Ca adulti, ei vor avea un respect de sine ridicat, se vor bucura de relatiile intime si vor avea capacitatea de a-si impartasi sentimentele cu cei din jur.
Atasamentul ambivalent
Copiii au un comportament suspicios fata de straini. Ei simt o stare de disconfort atunci cand parintii lor sunt plecati de acasa, insa nu sunt neaparat incantati de intoarcerea acestora. La scoala, profesorii ii descriu drept foarte dependenti si lipiciosi.
Ca adulti, se simt adesea indiferenti in fata vietii si se ingrijoreaza daca parintii nu raspund actelor lor cu reciprocitate. Ei sufera de despartiri frecvente deoarece relatia tinde sa se raceasca. O data ce o relatie ia sfarsit, sentimentul pe care il simt este mahnirea.
Atasamentul de evitare
Copiii au tendinta de a-si evita parintii. Acest sentiment apare adesea dupa o perioada in care parintele nu a fost prezent in viata copilului. Acesti copii nu vor respinge atentia primita de la parinti, insa nici nu o vor cauta. Ei se simt la fel atat cu parintii, cat si cu necunoscutii.
Ca adulti, acestia tind sa aiba dificultati intr-o relatie intima, vor evita intimitatea, cautandu-si o serie de scuze.
Atasamentul dezorganizarii
Copiii nu arata un comportament care include nicio forma de atasament. Raspunsul lor in fata parintilor este adesea un amalgam de comportamente, incluzand evitarea si rezistenta. Ei sunt descrisi de ceilati drept confuzi.
Cercetatorii considera ca parintii sunt raspunzatori pentru dezvoltarea unui astfel de atasament. Copiii se pot simti atat in siguranta, cat si amenintati de parinti, comportamente care dau nastere confuziei.
Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.
Sursa: dailymail.co.uk , damaideparte.ro
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
