Uleiul alimentar uzat are un efect devastator asupra mediului inconjurator. 1 litru aruncat la canalizare poate polua 1 milion de litri de apa, cantitatea necesara unui adult sa supravietuiasca timp de 14 ani. Insa acest efect este foarte putin cunoscut de cei mai multi dintre oameni, care in continuare arunca uleiul la canalizare convinsi fiind ca a fost dizolvat de detergentii parfumati.
Din fericire, mai exista persoane care cred cu tarie ca mentalitatea oamenilor poate fi schimbata si considera ca este de datoria lor sa ii ajute. Unii au incercat sa isi construiasca o afacere tocmai pornind de la aceasta premisa.
Marian Scafaru a decis sa renunte la confortul oferit de un job intr-o corporatie pentru a se dedica propriului proiect de antreprenoriat social – “Uleiosul” – care are la baza colectarea uleiului uzat de la persoanele fizice si predarea acestuia la centrul de reciclare. Dupa mai bine de 1 an de la un debut optimist in antreprenoriat, “Uleiosul” a realizat ca este necesara o mai mare implicare in comunicarea cu oamenii pentru a-i ajuta sa constientizeze importanta gestului lor si a le crea un reflex in a colecta uleiul alimentar uzat asa cum se intampla in cazul plasticului sau al hartiei. Desi uleiul alimentar uzat este un deseu ce poate fi colectat cu usurinta in gospodarie, acesta este mentionat foarte rar in programele de informare si constientizare asupra colectarii selective.
“Uleiul uzat nu este biodegradabil. La contactul cu apa acesta formeaza o pelicula care opreste oxigenul sa ajunga la vietuitoarele si plantele din apa”, spune Marian. Gravitatea gestului este amplificata si de faptul ca desi legislatia romaneasca pedepseste aruncarea uleiului alimentar uzat la canalizare, o persoana fizica poate primi o amenda intre 100 si 1.000 de lei, aceasta nu este aplicata.
Bucurestenii ar putea colecta cel putin 138 de tone de ulei uzat pe an
Marian Scafaru spune ca daca 10% din cele 692.000 de gospodarii bucurestene ar colecta cel putin doi litri de ulei alimentar uzat pe an, s-ar evita deversarea anuala a 138 de tone din acest deseu in canalizarea oraslului. “Directorul centrului de colectare la care predau uleiul a ajuns la o cantitate optimista de 2.000 de tone de ulei alimentar uzat care ar putea sa fie colectat de la persoanele fizice din Bucuresti daca fiecare locuitor ar colecta 1 litru pe an”, a adaugat Scafaru. La inceputul afacerii, pentru a stimula implicarea oamenilor, Marian a incheiat un parteneriat cu un producator de ulei care i-a pus la dispozitie 100 de litri de ulei pe care sa-i ofere celor care colectau si predau uleiul uzat.
Campania, care ar fi trebuit sa dureze o luna, s-a intins pe o perioada de patru luni din cauza numarului mic de solicitari de predare a uleiului uzat. Acum se incearca stimularea financiara a asociatiilor de proprietari. “Ne-am adresat asociatiilor de proprietari si le-am propus ca incepand de la cantitati de 20 de litri in sus colectate sa le oferim jumatate din suma incasata. Am pus afise prin blocuri, am vorbit cu lumea, insa iar ne-am lovit de o lipsa de implicare atat a administratorilor cat si a locatarilor”, a mai spus Marian Scafaru.
Obiectiv de 1.000 litri pe luna, un rezultat de 1.700 litri pe an
“Uleiosul” a fost conceput ca un liant intre doua entitati, deoarece firmele de colectare nu se deplaseaza pentru cantitati mai mici de 30 de litri, iar persoanele fizice considera ca nu renteaza deplasarea pana la sediul acestora pentru 1,5 lei cat se ofera acum pentru litrul de ulei uzat colectat. Pentru ca afacerea sa sa fie una care se autosustine, Marian ar trebui sa colecteze lunar cel putin 1.000 de litri pe luna.”Am fost foarte optimist intr-o prima faza. Credeam ca voi atinge target-ul impus in cel mult trei luni si cumva imi ofeream noi termene; inca doua luni, pe urma inca doua”, poveseste acesta.
Insa realitatea din teren a rasturnat calculele initiale. In primul an de activitate Marian a reusit sa colecteze doar 1.700 de litri, cu o medie cuprinsa undeva intre 100 si 200 de litri pe luna. Colectarea uleiului a facut-o cu ajutorul unei cargobicilete oferita in mod gratuit de proprietarul unui magazine de biciclete care a fost impresionat de initiativa lui si a vrut sa-l sustina. O cargobicicleta poate transporta pana la 80 de litri, in timp ce cu o bicicleta obisnuita un persoana nu poate duce mai mult de 7 litri.
“Uleiosul” mai primeste inca un an de functionare
Initial Marian isi propusese ca afacerea sa devina functionala dupa un an de activitate, insa pentru moment, in urma situatiei date, a decis sa-i mai dedice inca un an. Fara un job secundar, acesta recunoaste ca a fost tentat sa se intoarca la statutul de angajat, primind oferte chiar din domeniul colectarii si reciclari. “Mi-am dat seama ca in momentul in care as accepta as renunta la toata munca depusa. Cumva e ca si cand as face un pas inapoi, insa ma bucur ca am rezistat acestei slabiciuni. Antreprenoriatul social nu este pentru oricine. Unii se nasc pentru asta, ceilalti trebuie sa invete pe drum”, a explicat Marian.
De asemenea, “Uleiosul” este in negocieri cu un lant de supermarket-uri pentru demararea unui program de colectare de week-end prin care spera ca persoanele fizice sa fie mult mai active. Potentialul program isi propune ca prin valorificarea uleiului uzat adus de persoanele fizice la supermarket-ul din cartier sa se amenajeze parcuri si locuri de joaca pentru copii astfel incat oamenii sa realizeze ca gestul lor are o finalitate.
O resursa regenerabila
Uleiul alimentar uzat este o resursa importanta folosita in mod special pentru fabricarea biocombustibililor, constituind o alternativa viabila plantelor cultivate in mod special si care ocupa mari suprafete agricole. Dintr-un litru de ulei alimentar uzat se pot obtine 900 de mililitri de biodiesel, iar din produsul secundar se produce un sapun natural, bun si pentru corpul uman.
Insa, in lipsa unei informarii corecte si coerente, potrivit estimarilor existente 99% dintre utilizatorii casnici din Romania arunca uleiul alimentar uzat la chiuveta. Deseurile de grasimi si ulei alimentar nu numai ca dauneaza mediului inconjurator si omului, dar si depunerea acestora pe peretii sistemului de canalizare provoaca obturari regulate, efecte urat mirositoare, coroziune mai rapida si au influenta negativa asupra functionarii statiilor de epurare si duce pana la blocarea si distrugerea acestora.
Frecventa de curatire si intretinere a statilor de epurare, pompare, tevi si sistemul de canalizare creste de cinci ori fata de ciclul normal. Aceasta duce la o crestere enorma a costurilor asupra comunitatii. Eliminarea acestor efecte nefavorabile este posibila daca aceste deseuri sunt colectate, tratate, filtrate si reintroduse in circuitul economic sub alta forma.
Sursa: green-report.ro
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.
Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
