Virusul West Nile este în atenția autorităților sanitare și în această vară, iar România se numără printre țările europene în care a fost confirmată transmiterea locală. Până la 20 august 2026, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a raportat în România 34 de cazuri de infecție cu virusul West Nile, dintre care 26 confirmate și 8 probabile. Au fost raportate și două decese.
În paralel, în cea mai recentă raportare săptămânală europeană disponibilă la 21 august, ECDC a înregistrat 625 de cazuri umane dobândite local în 12 țări europene, dintre care 28 în România și 14 zone afectate. Diferența dintre cifra INSP și cea ECDC ține de momentul raportării și de sistemele de supraveghere utilizate. Pentru România, datele naționale ale INSP sunt cele mai potrivite pentru situația internă, în timp ce ECDC oferă imaginea comparabilă la nivel european.
Iar perioada nu este una întâmplătoare: transmiterea virusului West Nile în Europa atinge de regulă niveluri ridicate în august și la începutul lunii septembrie.
Ce este virusul West Nile?
Virusul West Nile (WNV) este un virus transmis în principal prin înțepătura țânțarilor infectați.
În natură, virusul circulă în special între țânțari și păsări. Țânțarii se pot infecta atunci când se hrănesc cu sângele unei păsări infectate și pot transmite ulterior virusul prin înțepătură.
Oamenii și caii pot fi infectați, dar nu reprezintă, în mod obișnuit, gazde care contribuie la menținerea ciclului natural al virusului.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății – informațiile oficiale despre virusul West Nile, aproximativ 70–80% dintre persoanele infectate nu dezvoltă simptome.
Acesta este unul dintre motivele pentru care numărul real al infecțiilor poate fi mult mai mare decât numărul cazurilor diagnosticate.
Cum se transmite virusul West Nile?
Cea mai importantă cale de transmitere este:
țânțar infectat → om.
În Europa, virusul este transmis în principal de țânțari din genul Culex, care sunt răspândiți în multe regiuni.
*Este important de reținut că nu orice țânțar transmite West Nile și nu orice înțepătură reprezintă un risc de infectare.
Pentru ca virusul să fie transmis, țânțarul trebuie să fi fost infectat.
Virusul nu se transmite în mod obișnuit prin contactul cotidian dintre oameni. Nu îl iei prin: strângerea mâinii, îmbrățișare, tuse, strănut, statul în aceeași încăpere sau folosirea acelorași obiecte.
Există, însă, situații rare de transmitere prin sânge, transplant de organe sau de la mamă la copil.
Cât de periculoasă este infecția?
În cele mai multe cazuri, infecția trece fără simptome.
Potrivit ECDC, aproximativ 20% dintre persoanele infectate pot dezvolta febră West Nile, cu simptome precum febră, durere de cap, stare generală de rău, dureri musculare, vărsături, erupții cutanate și oboseală. Pagina ECDC dedicată infecției cu virusul West Nile oferă o sinteză a manifestărilor clinice și a riscului de boală neuroinvazivă.
În mai puțin de 1% dintre infecții poate apărea o formă severă, neuroinvazivă, în care este afectat sistemul nervos.
Aceasta poate provoca:
- meningită;
- encefalită;
- meningoencefalită;
- slăbiciune musculară;
- paralizie;
- alte manifestări neurologice severe.
Care sunt simptomele la care trebuie să fim atenți?
Forma ușoară poate semăna cu multe alte infecții virale.
Printre simptome se pot număra:
- febră;
- durere de cap;
- oboseală;
- dureri musculare sau articulare;
- greață;
- vărsături;
- erupție cutanată;
- uneori ganglioni limfatici măriți.
În schimb, anumite simptome necesită evaluare medicală rapidă:
- febră mare;
- durere de cap severă;
- rigiditatea cefei;
- confuzie sau dezorientare;
- tremor;
- convulsii;
- slăbiciune musculară;
- tulburări neurologice;
- pierderea stării de conștiență.
OMS descrie aceste manifestări ca posibile semne ale formelor severe de boală și recomandă solicitarea asistenței medicale atunci când apar simptome sugestive, în special după expunerea într-o zonă în care virusul circulă.
Cine are un risc mai mare de complicații?
Infecția poate apărea la orice vârstă, însă riscul de formă severă crește în special la:
- persoanele în vârstă;
- persoanele cu imunitatea compromisă;
- persoanele cu anumite boli cronice.
Datele românești din acest sezon au arătat, de asemenea, o concentrare importantă a cazurilor severe la persoane vârstnice.
Asta nu înseamnă că persoanele tinere sunt complet protejate. Înseamnă doar că probabilitatea unei forme severe este mai mare în anumite categorii de persoane.
De ce este luna august atât de importantă?
Pentru că virusul West Nile are o sezonalitate pronunțată.
Transmiterea în Europa începe de regulă în perioada caldă a anului și poate continua până în toamnă, cu un vârf în lunile de vară.
În actualizarea sa din 2026, ECDC arată că perioada de vârf este, în mod obișnuit, august și începutul lunii septembrie.
Așadar, sfârșitul lunii august nu este momentul în care să ignorăm problema doar pentru că vara se apropie de final.
Cât de răspândit este virusul în Europa în 2026?
Datele ECDC din 21 august 2026 indică 625 de cazuri umane dobândite local în 12 țări europene și 99 de zone afectate.
Cele mai multe cazuri au fost raportate în Italia și Grecia, urmate de Spania, Macedonia de Nord și România.
România avea, în sistemul ECDC, 28 de cazuri și 14 zone afectate, ceea ce o plasa printre țările cu cea mai mare extindere geografică raportată a transmiterii locale.
Pentru o imagine actualizată, cititorii pot urmări supravegherea sezonieră ECDC pentru virusul West Nile, care este actualizată pe parcursul sezonului.
Are legătură vremea cu răspândirea virusului?
Da, dar relația este mai complexă decât simpla asociere „căldură = West Nile”.
Temperatura și precipitațiile pot influența populațiile de țânțari și condițiile în care virusul se poate menține și transmite.
Un studiu publicat în The Lancet Regional Health – Europe a analizat relația dintre temperatură, precipitații și boala neuroinvazivă West Nile în Europa. Cercetătorii au identificat asocieri între condițiile meteorologice și apariția ulterioară a cazurilor, ceea ce susține ideea că datele climatice pot fi utile pentru sisteme de avertizare timpurie.
Totuși, vremea nu explică singură apariția focarelor.
Contează și:
- densitatea țânțarilor;
- speciile de țânțari prezente;
- circulația virusului în populațiile de păsări;
- condițiile locale de mediu;
- existența apei stagnante;
- mobilitatea oamenilor;
- nivelul de supraveghere epidemiologică.
Cum ne protejăm de virusul West Nile?
Nu există un vaccin disponibil pe scară largă pentru prevenirea infecției cu West Nile la oameni.
Prin urmare, prevenirea înțepăturilor de țânțari este principala măsură pe care o putem controla individual.
1. Folosește repelent
Un repelent pentru insecte poate reduce riscul de înțepături.
Substanțe active precum DEET și icaridina/picaridina sunt utilizate pe scară largă pentru protecția împotriva țânțarilor.
Important este să fie respectate instrucțiunile producătorului, inclusiv în ceea ce privește concentrația, reaplicarea și utilizarea la copii.
Nu este recomandată aplicarea unui produs repelent „după ureche”, iar produsele destinate adulților nu trebuie presupuse automat ca fiind potrivite pentru copiii mici.
2. Acoperă cât mai mult din piele
Pantalonii lungi și bluzele cu mâneci lungi pot reduce suprafața de piele disponibilă pentru înțepături.
În zilele foarte călduroase, alegerea unor haine lejere și respirabile face această măsură mai ușor de respectat.
3. Folosește plase la ferestre
Plasele împotriva țânțarilor pot reduce pătrunderea insectelor în locuință.
În camerele climatizate, ținerea ferestrelor închise contribuie, de asemenea, la reducerea expunerii.
4. Elimină apa stagnantă
Aceasta este una dintre cele mai simple măsuri pe care le putem lua în jurul casei.
Verifică periodic:
- ghivecele și farfuriile acestora;
- gălețile;
- bazinele sau recipientele cu apă;
- jucăriile lăsate în curte;
- butoaiele;
- jgheaburile;
- orice recipient în care apa poate rămâne mai multe zile.
Recomandările OMS pentru sezonul 2026 pun accent exact pe aceste măsuri: acoperirea pielii, folosirea repelentelor și eliminarea apei stagnante.
Pot plantele și uleiurile esențiale să țină țânțarii la distanță?
Aici este important să facem diferența între ce este popular și ce este demonstrat.
Unele substanțe de origine vegetală pot avea efect repelent în anumite condiții și există cercetări de laborator și studii asupra unor uleiuri esențiale.
Dar asta nu înseamnă că o plantă pusă lângă fereastră oferă protecție sigură împotriva virusului West Nile.
Mai ales în cazul unei boli transmise prin vectori, nu este prudent să înlocuim măsurile cu eficiență demonstrată cu remedii naturiste pentru care durata și nivelul protecției nu sunt bine stabilite.
*Naturist nu înseamnă automat lipsit de riscuri, iar „natural” nu este sinonim cu „dovedit eficient”.
Există tratament pentru virusul West Nile?
În prezent, nu există un tratament antiviral specific aprobat pentru infecția cu virusul West Nile.
Pentru formele ușoare, tratamentul este în principal de susținere.
În cazul formelor severe, tratamentul se face în spital și urmărește controlul complicațiilor și susținerea funcțiilor organismului.
Acesta este unul dintre motivele pentru care prevenția este atât de importantă.
Ce trebuie să reținem despre West Nile în România?
Situația actuală nu este un motiv de panică, dar este un motiv de precauție.
Datele INSP până la 20 august 2026 indică 34 de cazuri de infecție în România, dintre care 26 confirmate și 8 probabile, precum și două decese. În raportarea ECDC din 21 august, România apare cu 28 de cazuri și 14 zone afectate în sistemul european de supraveghere.
În condițiile în care sezonul de transmitere este încă în desfășurare, cele mai utile măsuri rămân cele simple:
folosește repelent, acoperă pielea, montează plase la ferestre și elimină apa stagnantă din jurul casei.
Iar dacă apar simptome neurologice precum confuzie, rigiditatea cefei, convulsii, slăbiciune musculară sau pierderea stării de conștiență, este necesară evaluare medicală urgentă.
Surse și cercetări
- ECDC – Seasonal surveillance in humans in 2026 for West Nile virus – monitorizarea oficială europeană a cazurilor și zonelor afectate.
- ECDC – West Nile virus infection – simptome, transmitere și formele neuroinvazive.
- OMS Europa – West Nile virus: as cases rise across parts of Europe – simptome și recomandări de prevenție pentru 2026.
- INSP – date privind sezonul 2026 în România – sursa națională pentru supravegherea epidemiologică.
- Moirano et al. – Short-term effect of temperature and precipitation on the incidence of West Nile neuroinvasive disease – cercetare privind legătura dintre condițiile meteorologice și cazurile de boală neuroinvazivă.
- EFSA/ECDC – Surveillance of West Nile virus infections in humans and animals – supravegherea integrată a virusului la oameni și animale în Europa.
Actualizat: 25 august 2026
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
