Limitarea meselor la o fereastră de 6–8 ore pe zi ar putea avea efecte interesante asupra evoluției bolii Huntington. Un nou studiu realizat pe persoane aflate în stadiile incipiente ale bolii a asociat această formă de post intermitent cu îmbunătățirea unor indicatori clinici și cu modificări favorabile ale unui important marker al neurodegenerării. Rezultatele sunt promițătoare, dar cercetarea este de mici dimensiuni și nu demonstrează încă faptul că postul intermitent poate încetini boala.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Oregon Health & Science University (OHSU) și publicat pe 17 septembrie 2026 în prestigioasa revistă Nature Metabolism.
Cercetătorii au testat o formă de post intermitent cunoscută drept time-restricted eating (TRE) – alimentație într-o fereastră limitată de timp.
Este prima cercetare clinică în care această strategie alimentară a fost testată la persoane cu boala Huntington.
Ce este boala Huntington
Boala Huntington este o afecțiune neurologică ereditară progresivă, provocată de o mutație a genei HTT.
Aceasta determină producerea unei forme anormale a proteinei huntingtin, care afectează treptat celulele nervoase.
Boala poate produce o combinație de simptome:
- mișcări involuntare și alte tulburări motorii;
- deteriorarea memoriei și a funcțiilor cognitive;
- modificări de comportament;
- depresie și alte tulburări psihiatrice;
- dificultăți de vorbire și înghițire;
- pierdere în greutate, în special în stadiile mai avansate.
Boala este progresivă, iar în prezent nu există un tratament care să oprească evoluția acesteia.
Tocmai de aceea cercetătorii sunt interesați inclusiv de intervenții asupra stilului de viață care ar putea influența procesele biologice implicate în neurodegenerare.
Ce legătură ar putea exista între postul intermitent și Huntington
Ideea utilizării postului intermitent în boala Huntington nu a apărut întâmplător.
Studii anterioare realizate pe animale au sugerat că limitarea intervalului zilnic în care sunt consumate alimentele ar putea influența mai multe mecanisme importante pentru sănătatea creierului.
Printre acestea se numără:
Autofagia – mecanismul prin care celulele elimină componentele deteriorate și anumite proteine anormale.
Funcția mitocondrială – mitocondriile produc energia necesară celulelor, iar disfuncția acestora este implicată în boala Huntington.
Stresul oxidativ – dezechilibrul dintre radicalii liberi și mecanismele antioxidante poate contribui la deteriorarea celulelor nervoase.
Ritmul circadian – persoanele cu Huntington prezintă frecvent tulburări ale somnului și ale ritmului biologic.
O analiză anterioară realizată de cercetătorii OHSU a arătat că postul și alimentația într-o fereastră limitată de timp ar putea influența aceste mecanisme.
Cum s-a desfășurat noul studiu
Cercetarea publicată în Nature Metabolism a fost un studiu pilot de 12 săptămâni.
Au participat 20 de persoane cu boala Huntington în stadiu incipient.
Participanții au fost instruiți să consume alimente într-o fereastră zilnică limitată, cercetarea concentrându-se pe un protocol de aproximativ 8 ore de alimentație și 16 ore fără aport caloric.
Protocolul studiului prevedea o fereastră de alimentație de 6–8 ore.
Un exemplu teoretic ar putea fi consumarea tuturor meselor între orele 10:00 și 18:00 și evitarea alimentelor cu calorii în restul intervalului.
Participanții au primit și recomandări standard privind alimentația și activitatea fizică.
Scopul principal nu a fost să demonstreze că postul intermitent tratează Huntington, ci să stabilească dacă această strategie este fezabilă și bine tolerată de persoanele aflate în stadiile timpurii ale bolii.
Cercetătorii au urmărit însă și mai mulți indicatori biologici și clinici pentru a vedea dacă apar semnale care justifică studii mai ample.
Participanții au reușit să respecte programul
Prima veste bună a fost că majoritatea participanților au putut urma programul alimentar.
Acest lucru este important în boala Huntington.
Postul intermitent este asociat frecvent cu scăderea aportului caloric și pierderea în greutate, iar pierderea în greutate reprezintă deja o problemă pentru multe persoane cu Huntington, mai ales pe măsură ce boala avansează.
De aceea, înainte de a investiga eventualele beneficii neurologice, cercetătorii trebuiau să afle dacă un asemenea regim poate fi aplicat fără efecte negative importante asupra greutății și stării nutriționale.
După cele 12 săptămâni, cercetătorii au concluzionat că intervenția a fost fezabilă și bine tolerată.
Un marker al deteriorării neuronilor s-a modificat
Una dintre cele mai interesante descoperiri a vizat neurofilament light chain – NfL.
NfL este o proteină structurală prezentă în neuroni.
Atunci când celulele nervoase sunt deteriorate, cantități mai mari de NfL pot ajunge în lichidul cefalorahidian și în sânge. Din acest motiv, concentrația sa poate fi utilizată ca biomarker al neurodegenerării.
În boala Huntington, nivelurile crescute ale NfL sunt asociate cu progresia bolii.
După cele 12 săptămâni de alimentație într-o fereastră limitată, cercetătorii au observat modificări favorabile ale nivelurilor plasmatice de NfL.
Autorii consideră rezultatul suficient de interesant pentru a justifica cercetări suplimentare.
Dar există o diferență foarte importantă între modificarea unui biomarker și demonstrarea încetinirii bolii.
Studiul nu demonstrează că neuronii participanților au fost protejați pe termen lung sau că evoluția bolii Huntington a fost încetinită. Pentru o asemenea concluzie ar fi necesare studii mult mai mari și mai lungi.
Cercetătorii au observat și modificări ale funcției mitocondriale
Un alt rezultat interesant a privit bioenergetica celulară.
Mitocondriile sunt structurile celulare responsabile în mare parte de producerea energiei.
Disfuncția mitocondrială este considerată unul dintre mecanismele implicate în boala Huntington, iar cercetări anterioare au arătat că diferențele în funcționarea mitocondriilor pot fi asociate cu vârsta la care apar simptomele motorii.
În noul studiu, analizele exploratorii au identificat modificări favorabile ale bioenergeticii celulare după perioada de alimentație într-o fereastră limitată.
Este unul dintre mecanismele prin care cercetătorii cred că această strategie alimentară ar putea, teoretic, influența procesele implicate în neurodegenerare.
Au existat schimbări și ale simptomelor bolii
Cercetătorii au analizat și mai mulți indicatori clinici utilizați pentru monitorizarea persoanelor cu Huntington.
Rezultatele exploratorii au indicat îmbunătățiri ale unor măsuri clinice ale bolii.
Datele preliminare prezentate în timpul desfășurării cercetării indicau, de exemplu, îmbunătățiri ale scorului motor și ale testului de fluență verbală, precum și ale unor măsuri ale simptomelor psihiatrice.
Aceste rezultate trebuie însă interpretate cu foarte multă prudență.
Studiul nu a avut un grup de control care să continue alimentația obișnuită și nici participanții, nici cercetătorii nu au fost „orbiți” în privința intervenției.
Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine cât din schimbarea observată a fost provocată de postul intermitent.
De ce ar putea postul influența celulele creierului
Unul dintre mecanismele investigate intens este autofagia.
Autofagia funcționează ca un sistem celular de reciclare. Celula descompune și elimină componente deteriorate, proteine anormale și alte structuri de care nu mai are nevoie.
În boala Huntington, acest mecanism este deosebit de interesant deoarece celulele acumulează proteina huntingtin mutantă.
În modele animale de Huntington, perioadele de post au stimulat autofagia și au fost asociate cu reducerea nivelurilor proteinei huntingtin mutante în anumite țesuturi.
Într-un model de șoarece, alimentația într-o fereastră de șase ore, urmată de aproximativ 18 ore de post, a fost asociată cu creșterea activității autofagice neuronale și reducerea proteinei huntingtin mutante în cortex.
Aceste rezultate provin însă din cercetări preclinice. Nu știm încă dacă același mecanism produce beneficii neurologice semnificative la oamenii cu Huntington.
Ritmul circadian ar putea fi o altă piesă a puzzle-ului
Postul intermitent de tip time-restricted eating nu modifică doar numărul orelor în care mâncăm.
Momentul în care mâncăm reprezintă și un semnal pentru ceasurile biologice ale organismului.
Acest aspect ar putea fi relevant în Huntington, deoarece tulburările ritmului circadian și ale ciclului somn-veghe sunt frecvente în această boală.
Persoanele afectate pot prezenta dificultăți de adormire, calitate redusă a somnului, somnolență în timpul zilei și modificarea orelor obișnuite de somn.
Cercetările pe animale au arătat, de asemenea, deteriorarea progresivă a ritmurilor circadiene în Huntington.
Din acest motiv, cercetătorii investighează dacă stabilirea unei ferestre regulate de alimentație ar putea contribui la sincronizarea metabolismului și a ritmurilor biologice.
Postul intermitent nu este un tratament pentru boala Huntington
Rezultatele studiului sunt interesante, dar nu demonstrează că postul intermitent tratează sau încetinește boala Huntington.
Cercetarea are mai multe limite majore.
În primul rând, au participat numai 20 de persoane.
În al doilea rând, studiul a durat doar 12 săptămâni.
În al treilea rând, nu a existat un grup de control.
În al patrulea rând, atât participanții, cât și cercetătorii știau că este urmată intervenția.
Prin urmare, studiul a fost conceput în primul rând pentru a testa fezabilitatea și tolerabilitatea și pentru a identifica eventuale semnale biologice care merită investigate într-un studiu mai amplu.
Autorii spun chiar în concluzia lucrării că rezultatele susțin necesitatea unor cercetări suplimentare privind TRE ca posibilă intervenție asupra stilului de viață în Huntington.
Există și un risc important: pierderea în greutate
Persoanele cu Huntington nu ar trebui să înceapă un program de post intermitent fără să discute cu medicul și cu un specialist în nutriție.
Unul dintre motive este riscul de pierdere în greutate.
Pe măsură ce boala progresează, pacienții cu Huntington pot avea dificultăți în menținerea greutății și pot avea nevoi calorice ridicate.
Limitarea intervalului în care se poate mânca ar putea face mai dificil consumul unei cantități suficiente de energie și nutrienți.
Cercetătorii care au conceput studiul au identificat această problemă încă de la început și au considerat menținerea greutății un element esențial pentru evaluarea siguranței intervenției.
Tocmai de aceea rezultatele obținute la persoanele cu boală aflată în stadiu incipient nu pot fi extrapolate automat la persoanele cu Huntington în stadii mai avansate.
Ce urmează
Studiul pilot deschide calea către cercetări mai ample.
Un studiu viitor ar trebui să includă mai mulți participanți, un grup de control și o perioadă de urmărire mult mai lungă.
Doar astfel se va putea stabili dacă modificările observate asupra NfL, funcției mitocondriale și scorurilor clinice se traduc într-o încetinire reală și de durată a progresiei bolii.
Va trebui stabilit și care este intervalul optim de alimentație, dacă momentul zilei în care se consumă mesele contează și ce tip de alimentație ar trebui asociat cu această strategie.
Vezi si Foame inteligentă: Cum postul stimulează regenerarea celulelor și te ajută să trăiești mai sănătos
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
