Pinul. Metode de preparare si administrare in functie de afectiunea suferita

Pinus sylvestris

Pinul este un arbore vesnic verde, care s-a aflat in preajma noastra de cand ne stim si care a izbutit mereu sa ne fie de folos. Originar din zonele muntoase ale Europei si ale Asiei, acesta poate atinge inaltimea de 30 m sau chiar mai mult. Arborele exista in peste 80 de specii, dar dintre speciile care ocupa deja un loc stabil in flora tarii noastre, este pinul silvestru (Pinus sylves­tris).

In scop terapeutic, se folosesc mugurii, acele si rasina, care detin uleiuri volatile (pinen, limonen, beta felandren, silvestren, delta caren), rasini, principii amare, acetone, alcooli, pinipicrozida, pinitol, coniferozida, aldehida anisica, caproica, acetat de bornil, taninuri, fitoncide, substante antibiotice, vitamina C, bioflavonoizi. Datorita acestor sub­stan­te active, mu­gu­rii, acele si rasina de pin au o ac­­tiune antiinflamatoare, dezinfec­tan­ta, ci­catrizanta, antispastica, diu­­retica si expectoranta, consti­tuind remedii frecvent intrebuintate in fitoterapie, sub diferite forme (infu­zie, de­coct, sirop sau tinctura).

-Semintele de pin sunt bogate ine vitamina E, potasiu, fier, zinc si proteine, insa destul de bogate in grasimi (688 cal/100 g).  

-Mugurii de pin contin rezine si o esenta bogata in pinen, care ii confera puternice proprietati antiseptice. Totodata, mugurii tineri ai arborelui contin ulei volatil, esenta bogata in pimen care ii confera puternice proprietati antiseptice, substante amare, taninuri si rezine.

-Ramurile tinere contin terebentina, ulei eteric, rasina, tanin, rezine, derivati fenolici, vitamina C.   

Vezi si: Cura de primavara. Detoxifierea cu lastari si muguri

Pin – Indicatii terapeutice

Cele mai importante indicatii terapeutice ale pinului sunt: infectiile respiratorii acute, raceala, nas infundat, infectiile urinare si candidoza. De asemenea, pinul se foloseste si la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardio-vasculare,  afectiuni pulmonare, boli renale, dureri diverse, eczeme supurante, faringite, furuncule, gastralgii, gripa, raceala, guta (extern), guturai, hiperhidroza, impotenta sexuala, imunitate scazuta, inflamatiile cailor respiratorii insotite de tuse si bronsite, laringita, leucoree, litiaze biliare si renale, nevroze, pielite, pneumonie, psoriazis, rani care se inchid greu, raie, reumatism, rinita, sinuzita, traheita, tuberculoza, uretrite, vaginite.

Pinul – Metode de preparare si administrare:

  • Ceai de frunze – intr-o cana cu apa clocotita, se adauga 2 linguri de frunze proaspat zdrobite. Se lasa la infuzat 10 minute, apoi se strecoara. Se beau cate 3 cani de ceai cald pe zi.
  • Ceai din muguri de pin: la o cana cu apa rece, se adauga2 linguri de muguri zdrobiti. Se lasa sa clocoteasca apoi se infuzeaza 10 minute. Se strecoara si se pot consuma cate 3 cani cu ceai  pe zi, fiind foarte util la afectiunile respiratorii cronice. Totodata, se poate prepara si in felul urmator: la 1 litru cu apa clocotita, se adauga 20 g muguri. Se lasa la infuzat jumatate de ora, apoi se strecoara si se pot consuma cateva cani pe zi.
  • Ceai din conuri uscate si maruntite de pin: la 1 litru de apa clocotita, se adauga 50 g conuri si se lasa la infuzat 2 ore, apoi se fierb incet pentru 2 minute, dupa care se lasa iarasi la infuzat 10 minute. La final, se filtreaza.
  • Sirop din conuri uscate si maruntite de pin: la 100 ml alcool de  70°sirop, se adauga 50 gconuri. Se lasa la macerat 12 ore, apoi se adauga 1 litru de apa clocotita si se mai lasa 12 ore la macerat. La final, se filtreaza, apasand mugurii, pentru extragerea sucului. Se adauga 1,5 kg zahar si se fierbe pe baia de apa pana ajunge la consistenta unui sirop. Se administreaza cate 1 lingurita, de 3-4 ori pe zi, intre mese. 
  • Sirop din muguri de pin: se aleg 10 ramuri tinere cu muguri, se maruntesc, apoi se pun la fiert in 4 litri de apa, 4 zile a cate 4 ore la foc mic. Apoi, se strecoara, iar lichidul obtinut se amesteca cu miere (ex. la fiecare 250 ml de lichid – 75 g miere). Se administreaza cate 5-6 lingurite pe zi, cate 1 la fiecare 2 ore. Acest sirop este un bun antiseptic respirator si behic, decongestionant pectoral, fluidifiant al secretiilor bronsice si expectorant. De asemenea, este eficient si in bolile renale.
  • Tinctura din muguri de pin: intr-un borcan, se adauga o mana de muguri de pin macinati, iar peste ei se toarna o cantitate de alcool de 70° alimentar, de 2 ori cat inaltimea lor. Se lasa la macerat 2 saptamani, agitand des, iar la final se strecoara. Se administreaza cate 10 picaturi o data, diluate cu putina apa.
  • Tinctura din rasina de pin: intr-un borcan, se adauga o parte rasina si 3 parti alcool alimentar de 70°. Se inchide borcanul ermetic, apoi se lasa la macerat 2 saptamani, agitand de mai multe ori pe zi, pentru omogenizare. La final, se strecoara prin tifon si cea ce s-a obtinut se pune in sticla preferabil de capacitate mica de culoare inchisa si se tine la rece. Aceasta ajuta la toate afectiunile din sfera aparatului respirator, atat superior, cat si in intregul sau si, de asemenea, la majoritatea afectiunilor digestive. Se administreaza cate 1 lingurita diluata la un ceai cald, de 3 ori pe zi, cu 15 minute inaintea meselor principale. Se mai spune despre acest preparat ca este poate sa distruga o serie de germeni patogeni sau virusuri, fara niciun efect secundar. Extern, se poate pune pe un pansament si se aplica pe rani infectate, rani greu vindecabile, escare, ulcere varicoase etc.
  • Unguent: din tinctura de mai sus se amesteca o parte de tinctura cu 2 parti de grasime (unt, untura, lanolina sau vaselina) pe baia de apa, pana se evapora tot alcoolul. Se foloseste extern, in strat subtire.
  • Rasina de pin: aceasta se poate folosi ca o guma de mestecat, in afectiunile de mai sus mentionate sau se fac supozitoare, ovule sau chiar diferite creme. De exemplu, balsamul din rasina se prepara astfel: 40 g rasina de pin, 10 boabe de ienupar, 10 g rozmarin, 20 g ceara de albine, 10 g miere, 70 ml ulei de masline. Se lasa rasina sa se topeasca
    intr-un recipient de ceramica rezistent la foc si cand devine lichida, apoi se adauga uleiul. Se mai incalzesc putin impreuna, amestecandu-se bine, iar dupa 5 minute se ia de foc si se tine 2-3 ore pe baia de apa, care se va mentine calda. La final, se strecoara bine si se incorporeaza ceara de albine. Se incalzeste balsamul pe baia de apa pana se topeste ceara si abia apoi se pune si mierea. Cand consistenta este cea dorita, se toarna balsamul in borcane, se lasa sa se raceasca, se acopera cu hartie de pergament, se lasa sa transpire circa 5 ore, se inchide si se pun intr-un loc intunecos si racoros. Este util la reumatism, guta, raceli si stari gripale.
  • Ulei esential de pin: acesta se obtine prin distilarea cu vapori de apa din ramurile tinere si proaspete ale arborelui Pinus montana, varietatea Pumilio continand terpene, esteri si aldehide. Se foloseste sub forma de inhalatii, bai, masaj, comprese, aromo-terapie si inlatura starea de oboseala si de iritabilitate, are un efect regenerator si ajuta la evitarea suprasolicitarii.  
  • Gudron de pin: se obtine prin distilarea uscata a diferitelor specii de Pinus, continand fenoli si alti compusi fenolici. Se administreaza sub forma de inhalatii, in solutii alcoolice de 1-2 % (1 lingurita la 500 ml apa clocotita), sub forma de frectii in solutii uleioase 5-10%. Acesta are efect de modificator al secretiei bronsice, fiind foarte util in bronsita cronica si boli de piele (eczeme, seboreea pielii capului, psoriazis). Intern, se administreaza sub forma de apa de gudron (Aqua picis) cu un continut de 3-4% gudron de pin, cate 5-15 g de 3 ori pe zi. Extern, se aplica ca atare sau sub forma de spirt, unguente si sapunuri, in concentratie de 5-20%.  
  • Pyocnogenol: acesta este un extract obtinut din coaja de pin maritim, fiind cunoscut ca ajuta organismul sa elimine radicalii liberi. Totodata, un studiu efectuat pe 40 de pacienti a aratat ca acest produs amelioreaza semnificativ si simptomele insuficientei venoase cronice, reducand inflamatia membrelor inferioare, senzatia de greutate in picioare, presiunea sangvina si creste rezistenta vaselor capilare la persoanele suferinde.
  • Cetini de pin (ramuri cu tot cu ace): acestea se folosesc mai ales sub forma de bai. Se maruntesc bine cetinile de brad, cam 5 maini planta maruntita, apoi se pun la macerat in 2 litri de apa, la temperatura camerei, timp de 10 ore. La final, se strecoara, maceratul punandu-se deoparte, iar planta ramasa se pune in alti 2 litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se poate intrebuinta. In final, cele doua preparate (maceratul si infuzia racita) se adauga in cada si se sta 20-30 minute. Se recomanda cate 2-3 bai cu cetini de pin pe saptamana, pentru tratarea unor boli respiratorii cronice cum ar fi bronsita, bronsita astmatiforma, pneumoniile recidivante. De asemenea, baile fierbinti cu cetini de pin sunt un excelent remediu si contra cistitei acute.
  • Esenta de terebentina: aceasta se obtine din diferite specii de pin.Este o apa uleioasa galbena sau negricioasa, cu miros caracteristic tare. Contine pinen, camfen, etc. si are actinue revulsiva, antiseptica, inhibitor al secretiilor si antidot al fosforului. Extern, se foloseste pentru diferite dureri, raceli, etc, amestecata cu spirt medicinal in diferite proportii, eventual chiar cu ulei de camfor, altfel irita pielea. Se foloseste extern, in caz de reumatism, sciatica si afectiuni ale cailor respiratorii.

Vezi si: Matreata bradului. Ce efecte si indicatii terapeutice are acest lichen

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...