„Nu-ți mai trosni degetele, că o să faci artrită când îmbătrânești!” Este unul dintre avertismentele clasice transmise de părinți și bunici. Sunetul produs atunci când cineva își trosnește articulațiile poate fi atât de puternic încât ideea pare perfect logică. Dacă faci asta de zeci de ori pe zi, ani la rând, nu cumva „uzezi” articulațiile până când ajungi să suferi de artrită?
Ei bine, cercetătorii au investigat această întrebare, iar rezultatele sunt destul de liniștitoare pentru cei care au acest obicei.
Verdict: MIT. Cercetările disponibile nu arată că trosnitul obișnuit al articulațiilor degetelor provoacă osteoartrită. Sunetul nu înseamnă că oasele se lovesc între ele sau că articulația se macină de fiecare dată când o trosnești.
Ce produce zgomotul atunci când îți trosnești degetele?
Una dintre explicațiile populare spune că zgomotul provine de la oasele care se lovesc unele de altele.
Din fericire, nu aceasta este explicația.
Articulațiile degetelor sunt articulații sinoviale. Între suprafețele articulare există lichid sinovial, care contribuie la lubrifierea articulației.
Atunci când tragi sau îndoi degetul într-un anumit mod, suprafețele articulare se separă rapid, iar presiunea din interiorul articulației se modifică.
Acest proces este asociat cu formarea unei cavități în lichidul sinovial.
Cercetătorii au reușit chiar să observe fenomenul în timp real.
Un studiu publicat în 2015 în revista PLOS ONE a folosit imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a urmări ce se întâmplă în interiorul articulației exact în momentul trosnirii.
Cercetătorii au observat apariția rapidă a unei cavități în lichidul sinovial odată cu separarea suprafețelor articulare, fenomen asociat cu producerea sunetului caracteristic.
Așadar, acel „poc!” nu este zgomotul oaselor care se macină unul de celălalt.
De ce nu poți trosni imediat din nou același deget?
Probabil ai observat că, după ce ai trosnit o articulație, nu poți repeta imediat operațiunea.
Trebuie să aștepți o perioadă.
Fenomenul este legat de modificările produse în articulație și de timpul necesar pentru ca aceasta să revină într-o stare în care trosnitul poate fi produs din nou.
Este încă un indiciu că zgomotul nu este produs pur și simplu de două oase care se lovesc.
Dacă acesta ar fi mecanismul, te-ai putea aștepta să produci sunetul iar și iar, imediat.
Trosnitul degetelor provoacă artrită?
Aceasta este întrebarea esențială.
Un studiu publicat în Journal of the American Board of Family Medicine a analizat 215 persoane cu vârste între 50 și 89 de ani.
Dintre acestea, 135 prezentau osteoartrită a mâinii, iar 80 nu.
Cercetătorii au analizat istoricul participanților privind trosnitul articulațiilor, inclusiv frecvența și durata acestui obicei.
Rezultatul?
Nu a fost găsită o asociere semnificativă între trosnitul articulațiilor și prezența osteoartritei mâinii.
Mai mult, durata în ani și frecvența cu care participanții își trosniseră articulațiile nu au fost asociate semnificativ cu apariția osteoartritei.
Autorii au concluzionat că trosnitul articulațiilor nu pare să reprezinte un factor de risc pentru osteoartrita mâinii.
Există și un studiu mai vechi care a ajuns la o concluzie similară
Da. Un studiu publicat în 1990 în Annals of the Rheumatic Diseases a analizat 300 de persoane cu vârsta de cel puțin 45 de ani.
Cercetătorii au comparat persoanele care își trosneau în mod obișnuit articulațiile cu cele care nu aveau acest obicei.
Și acest studiu a ajuns la concluzia că trosnitul obișnuit al articulațiilor nu pare să fie un factor de risc pentru osteoartrita mâinii.
Interesant este că cercetătorii au observat unele diferențe între grupuri, inclusiv o prevalență mai mare a umflării mâinilor și o forță de prindere mai redusă în grupul celor care își trosneau articulațiile.
Totuși, fiind un studiu observațional, aceste rezultate nu demonstrează că trosnitul degetelor a provocat diferențele respective.
Și, foarte important pentru mitul nostru, nu a fost demonstrată o asociere cu osteoartrita.
Medicul care și-a trosnit degetele unei singure mâini timp de peste 50 de ani
Povestea cea mai spectaculoasă legată de acest mit îi aparține medicului Donald L. Unger.
După ce în copilărie fusese avertizat că trosnitul degetelor îi va provoca artrită, Unger a decis să facă un experiment neobișnuit pe propriul corp.
Timp de peste 50 de ani și-a trosnit articulațiile mâinii stângi de cel puțin două ori pe zi, dar nu și pe cele ale mâinii drepte.
El a estimat că articulațiile mâinii stângi au fost trosnite de cel puțin 36.500 de ori în timpul experimentului.
Rezultatul a fost descris într-un articol publicat în revista Arthritis & Rheumatism.
După mai mult de jumătate de secol, medicul nu a observat apariția artritei în mâna pe care o trosnise în mod repetat.
Experimentul este fascinant și foarte ușor de ținut minte, dar trebuie să fim atenți la interpretare: este vorba despre experiența unei singure persoane, nu despre un studiu clinic amplu.
Prin urmare, nu acest experiment demonstrează singur că mitul este fals. El este însă în concordanță cu rezultatele studiilor realizate pe grupuri mai mari de persoane.
Dar trosnitul repetat nu uzează cartilajul?
Nu există dovezi solide că trosnitul obișnuit al articulațiilor degetelor determină uzura cartilajului care duce la osteoartrită.
Osteoartrita este mult mai complexă decât simpla „uzare” mecanică a unei articulații.
Vârsta, predispoziția genetică, traumatismele articulare, anumite activități profesionale și alți factori pot influența riscul.
Simplul trosnit al degetelor nu a fost identificat drept un factor de risc important în cercetările disponibile.
Trosnitul degetelor este complet inofensiv?
În mod obișnuit, dacă trosnirea articulației nu provoacă durere, umflare sau alte simptome, nu există motive serioase de îngrijorare legate de artrită.
Asta nu înseamnă însă că trebuie să forțezi o articulație până când doare doar pentru a obține sunetul.
Există o diferență între trosnitul obișnuit și manipularea agresivă a unui deget.
Forțarea excesivă a unei articulații poate provoca leziuni ale țesuturilor din jur, iar traumatismele sunt o problemă complet diferită de fenomenul normal al trosnirii.
Dacă degetele trosnesc singure când le miști?
Nici orice zgomot articular nu este identic cu trosnitul voluntar al degetelor.
Articulațiile pot produce diferite zgomote în timpul mișcării, iar cauzele pot fi multiple.
În multe cazuri, aceste sunete sunt inofensive.
Dacă însă trosniturile sunt însoțite de:
- durere;
- umflare;
- rigiditate persistentă;
- limitarea mișcărilor;
- deformarea articulațiilor;
- senzația că articulația se blochează;
este indicată evaluarea medicală.
În această situație nu trebuie presupus că problema este simplul „poc” al articulației.
Dar dacă ai deja artrită?
O persoană care are deja o afecțiune articulară nu trebuie să presupună că orice zgomot produs de articulație este inofensiv.
Dacă există durere, inflamație sau rigiditate, cauza trebuie evaluată în contextul afecțiunii existente.
Este importantă diferența dintre două afirmații:
„Trosnitul obișnuit al degetelor provoacă artrită.”
și
„O articulație bolnavă poate produce zgomote.”
Prima nu este susținută de dovezile disponibile. A doua poate fi adevărată în anumite situații.
De ce a rezistat atât de mult acest mit?
Probabil pentru că sunetul este atât de convingător.
Când auzi un „poc” puternic produs de o articulație, este ușor să îți imaginezi că ceva s-a lovit, s-a rupt sau s-a uzat în interior.
Dacă o persoană își trosnește degetele timp de zeci de ani și dezvoltă artrită la bătrânețe, legătura pare și mai evidentă.
Dar faptul că două lucruri apar la aceeași persoană nu înseamnă automat că unul l-a provocat pe celălalt.
Osteoartrita devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, iar foarte mulți oameni își trosnesc degetele. Cele două fenomene se pot întâlni fără să existe o relație cauzală între ele.
Tocmai de aceea sunt importante studiile care compară persoanele care își trosnesc articulațiile cu cele care nu o fac.
Iar un astfel de studiu privind osteoartrita mâinii nu a găsit o asociere semnificativă.
*Dacă trosnitul este însă însoțit de durere, umflare sau limitarea mișcării, situația este diferită și merită evaluată medical.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
