„Aprinde lumina, că îți strici ochii!” Este unul dintre avertismentele clasice pe care generații întregi de copii le-au auzit atunci când citeau seara în pat, la lumina slabă a unei veioze sau încercau să termine câteva pagini după stingere.
Ideea pare intuitivă. Dacă literele sunt greu de văzut, ochii trebuie să „muncească” mai mult. Iar dacă îi forțăm suficient de mult, nu riscăm să ne stricăm vederea?
Ei bine, realitatea este ceva mai liniștitoare.
Verdict: MIT, dar cu o nuanță importantă. Cititul în lumină slabă poate obosi ochii și poate provoca temporar disconfort, dureri de cap sau dificultăți de focalizare, însă nu există dovezi solide că simplul fapt că citești pe întuneric produce deteriorarea permanentă a ochilor. În cazul copiilor, perioadele foarte lungi de activitate vizuală de aproape sunt însă studiate în legătură cu apariția miopiei.
Ce se întâmplă cu ochii când lumina este slabă
Ochiul uman este foarte bun la adaptarea la diferite niveluri de lumină.
Atunci când intrăm într-o cameră întunecată, pupilele se dilată pentru a permite unei cantități mai mari de lumină să ajungă la retină.
În același timp, sistemul vizual se adaptează treptat la condițiile mai întunecate.
Dacă încercăm însă să citim litere mici într-o lumină insuficientă, sarcina devine mai solicitantă.
Contrastul dintre litere și pagină este mai greu de perceput, iar ochii trebuie să mențină focalizarea asupra unui obiect apropiat.
Rezultatul poate fi oboseala oculară.
Dar oboseala nu este același lucru cu deteriorarea.
Cititul în întuneric poate provoca oboseală oculară
Da.
După o perioadă lungă de citit în condiții necorespunzătoare, unele persoane pot avea:
- ochi obosiți;
- senzație de uscăciune;
- usturime;
- vedere temporar încețoșată;
- dificultăți de focalizare;
- dureri de cap;
- senzație de tensiune în jurul ochilor.
Aceste simptome sunt asociate cu ceea ce este numit frecvent astenopie sau oboseală oculară.
O analiză științifică despre astenopie descrie oboseala oculară drept un complex de simptome care poate apărea în urma solicitării vizuale, incluzând disconfort ocular, vedere încețoșată și dureri de cap.
Important este că apariția acestor simptome nu înseamnă automat că ochiul a fost deteriorat.
După odihnă și schimbarea condițiilor de iluminare, disconfortul se ameliorează de obicei.
De ce avem impresia că ne „forțăm” ochii?
Pentru că exact așa se simte.
Atunci când lumina este bună, citirea unui text cu caractere suficient de mari este relativ confortabilă.
În lumină foarte slabă, contrastul este mai redus și poate deveni mai dificil să distingem literele. Uneori apropiem cartea de față sau mijim ochii pentru a vedea mai clar.
După o perioadă, ochii pot deveni obosiți.
Este foarte ușor să interpretăm această senzație drept dovada că vederea se deteriorează.
Dar există o diferență importantă între a solicita temporar sistemul vizual și a produce o leziune permanentă a ochiului.
Este similar cu senzația de oboseală musculară după efort. Faptul că un mușchi este obosit nu înseamnă automat că l-ai deteriorat.
Dar cititul mult poate provoca miopie?
Aici lucrurile devin mai interesante.
Problema nu pare să fie întunericul în sine, ci cantitatea de activitate vizuală desfășurată de aproape, în special în perioada copilăriei.
O meta-analiză privind activitățile de aproape și miopia la copii a analizat 27 de studii care au inclus peste 25.000 de copii.
Cercetătorii au găsit o asociere între timpul mai mare petrecut cu activități vizuale de aproape și probabilitatea miopiei.
În analiza lor, fiecare dioptrie-oră suplimentară de activitate de aproape pe săptămână a fost asociată cu o creștere a probabilității de miopie.
Asta nu înseamnă că „cititul strică ochii”.
Miopia este influențată de o combinație complexă de factori genetici și de mediu.
Dar sugerează că perioadele foarte lungi petrecute privind obiecte apropiate pot avea relevanță, mai ales în copilărie.
Contează cât de aproape ții cartea?
Probabil că da, cel puțin atunci când discutăm despre obiceiurile vizuale ale copiilor.
Un studiu publicat în PLOS ONE a analizat comportamentele de citire și miopia la copii.
Cercetătorii au constatat că o distanță foarte mică de citire și perioadele lungi de activitate continuă de aproape au fost asociate cu miopia.
Din nou, trebuie să fim atenți la diferența dintre asociere și cauzalitate.
Un copil care este deja miop poate prefera să țină obiectele mai aproape. În același timp, cercetările asupra dezvoltării miopiei sugerează că obiceiurile vizuale și mediul pot avea un rol.
De aceea, recomandarea rezonabilă nu este „nu mai citi”, ci evitarea perioadelor foarte lungi și neîntrerupte de activitate de aproape.
Timpul petrecut afară pare să protejeze vederea copiilor
Una dintre cele mai consistente descoperiri ale cercetărilor despre miopie este legată de timpul petrecut în aer liber.
O meta-analiză publicată în Acta Ophthalmologica a analizat relația dintre timpul petrecut afară și riscul de miopie.
Rezultatele au indicat că mai mult timp petrecut în aer liber este asociat cu un risc mai mic de apariție a miopiei.
Mai important, există și studii de intervenție.
Un studiu clinic randomizat publicat în JAMA a urmărit copii din școli primare și a analizat efectul adăugării unei perioade zilnice de activitate în aer liber.
După trei ani, incidența miopiei a fost mai mică în grupul copiilor care petrecuseră suplimentar timp afară.
Această descoperire este foarte relevantă pentru părinți.
În loc să ne concentrăm exclusiv pe întrebarea „Este suficient de puternic becul?”, merită să privim întregul stil de viață vizual al copilului.
Deci lumina nu contează deloc?
Ba da. Contează foarte mult pentru confortul vizual.
Dacă lumina este prea slabă, cititul devine mai dificil și poate produce oboseală oculară.
Dacă lumina este foarte puternică și produce reflexii pe pagină sau pe ecran, poate fi și ea inconfortabilă.
Ideal este să existe suficientă lumină pentru ca textul să poată fi citit ușor, fără să apropii excesiv cartea, fără să mijești ochii și fără să simți tensiune oculară.
În cazul cititului seara, o veioză sau o sursă de lumină poziționată astfel încât pagina să fie bine iluminată poate face lectura mult mai confortabilă.
Dar motivul este confortul, nu teama că retina va fi deteriorată dacă ai citit câteva pagini într-o cameră întunecată.
Dar cititul pe telefon în întuneric?
Aici avem o situație puțin diferită.
Telefonul este o sursă de lumină și este ținut de obicei foarte aproape de ochi.
Contrastul puternic dintre ecranul luminos și camera complet întunecată poate fi inconfortabil, iar utilizarea îndelungată a ecranelor poate contribui la oboseala oculară digitală.
În plus, atunci când privim ecrane avem tendința de a clipi mai rar, ceea ce poate favoriza uscăciunea oculară.
O revizuire științifică despre oboseala oculară digitală descrie simptome precum uscăciunea oculară, iritația, oboseala și vederea încețoșată asociate utilizării prelungite a dispozitivelor digitale.
Din nou, aceste simptome nu trebuie confundate automat cu deteriorarea permanentă a vederii.
Ecranele pot avea însă legătură cu miopia
În cazul copiilor, problema merită privită separat.
O meta-analiză amplă publicată în 2025 a analizat 45 de studii și peste 335.000 de participanți.
Cercetătorii au găsit o asociere între creșterea timpului zilnic petrecut la ecrane și probabilitatea miopiei.
Fiecare oră suplimentară de expunere zilnică la ecrane a fost asociată cu o creștere a odds-urilor de miopie în intervalul analizat de cercetători.
Rezultatele nu demonstrează însă că lumina ecranului „arde” ochii.
Timpul petrecut la telefon sau tabletă poate însemna mai multă activitate vizuală de aproape și poate înlocui timpul petrecut afară, iar acești factori trebuie luați în calcul.
Ajută regula 20-20-20?
O recomandare populară pentru reducerea oboselii produse de activitățile vizuale de aproape este regula 20-20-20.
La fiecare aproximativ 20 de minute, privești timp de 20 de secunde ceva aflat la aproximativ 20 de picioare – circa 6 metri.
Ideea este să întrerupi perioadele lungi de focalizare la apropiere.
În practică, nu trebuie să stai cu cronometrul lângă carte. Principiul important este să faci periodic pauze și să privești în depărtare.
Mai ales în cazul copiilor care alternează între teme, telefon, tabletă și alte activități de aproape, pauzele regulate sunt o idee bună.
Dacă un copil apropie foarte mult cartea de ochi, ar trebui să ne îngrijorăm?
Dacă se întâmplă ocazional, nu înseamnă automat că există o problemă.
Dacă însă copilul ține constant cartea foarte aproape, se apropie mult de televizor, mijește ochii când încearcă să vadă la distanță sau spune că nu vede bine ce este scris pe tablă, este indicat un control oftalmologic.
În această situație, apropierea de carte poate fi consecința unei probleme de vedere, nu cauza ei.
Un copil miop vede mai clar la apropiere și poate adopta instinctiv astfel de comportamente.
Poți citi în pat seara?
Da.
Nu există o regulă medicală potrivit căreia cititul seara în pat îți va deteriora ochii.
Este însă mult mai confortabil să ai o sursă adecvată de lumină decât să încerci să descifrezi literele aproape pe întuneric.
Dacă observi că după 30-60 de minute apar usturime, vedere încețoșată sau dureri de cap, fă o pauză și lasă ochii să se odihnească.
Dacă simptomele apar frecvent chiar și în condiții bune de iluminare, merită verificată vederea.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
