Neurochirurgul Constantin Tuleasca este primul roman premiat de doua ori de Academia Nationala de Medicina a Frantei. Acesta s-a nascut la Iasi, dar acum este stabilit in Elvetia, iar cercetarea sa in domeniul radiochirurgiei Gamma Knife a fost mereu pe primele pagini ale revistelor stiintifice internationale.
Intr-un interviu oferit ziarului Libertatea, Constantin Tuleasca vorbeste despre dragostea de tara, decizia de a pleca si de a se stabili in Elvetia, inceputurile sale in medicina si fenomenul „platilor informale”, asa cum l-a intalnit in Tara Cantoanelor. „Rar primesc cate o sticla de vin”.
In ciuda cresterii salariilor medicilor, o harta a spagii din spitale realizate de Graphs.ro cu date colectate de Ministerul Sanatatii arata ca in continuare medicii le cer pacientilor bani. Situatia cea mai grava este in judetul Teleorman, unde 8% dintre pacienti spun ca li s-au cerut bani, urmat de Giurgiu, Olt si Arges. Libertatea a realizat si o analiza a cauzei pentru care la cinci ani dupa ce salariile din sanatate au crescut intre 70 si 172%, persista plicul si medici romani din strainatate au vorbit deschis despre cadourile pe care se intampla sa le primeasca de la pacienti. Asa se face ca si Constantin Tuleasca, care profeseaza astazi in Lausanne, Elvetia, unde un medic castiga peste 10.000 de euro pe luna, a povestit cum vede acest fenomen, dar si despre ce-i face pe medicii romani sa plece, iar tot mai des in ultimii ani si sa se intoarca.
Cercetator in neurochirurgie Constantin Tuleasca
In 2016, Constantin Tuleasca a devenit primul roman premiat vreodata de Academia Nationala de Medicina a Frantei. A primit distinctia Auguste Secrétan pentru „o contributie deosebita adusa in tratamentul durerii”. Sase ani mai tarziu, medicul a mai bifat o borna – este singurul roman premiat de doua ori de forul medical de elita din Hexagon. A fost distins si in 2022 pentru lucrarea sa – „Rolul dozei biologice efective in radio-neurochirurgia Gamma Knife a malformatiilor arteriovenoase cerebrale”.
Constantin Tuleasca a plecat inca din studentie in strainatate, iar dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Medicina de la Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa din Iasi s-a stabilit in Lausanne, Elvetia. S-a specializat in neurochirurgie, mai exact in radiochirurgia cu Gamma Knife (chirurgia cu cutit gamma pentru tratamentul tumorilor, n.r.), unde a desfasurat si cercetarea pentru care fost premiat de doua ori.
Constantin Tuleasca a primit premiul Leon Baratz din partea Academiei Nationale de Medicina a Frantei pentru munca sa privind „doza biologica eficienta in radio-neurochirurgie prin Gamma Knife intr-o singura sesiune”.
A studiat la Marsilia, in Lille, la Paris si in Lausanne, centrul medical in care se afla si astazi. Vorbeste despre Romania mereu cu caldura si a spus de mai multe ori ca nu se regaseste in generatia medicilor care a luat drumul strainatatii pentru promisiunea salariilor mari. In Elvetia, explica medicul Constantin Tuleasca, predomina un respect pentru profesia de medic care nu-l lasa niciodata sa renunte la ambitiile sale. De aceea crede ca este mereu important sa lasi ceva in urma ta: „poate fi o scoala, un nou concept, o noua tehnica, nu neaparat ceva pur personal”.
Se intoarce des la Iasi, pastreaza legatura si cu universitatea, si cu medicii din tara. E increzator ca exodul medicilor e cu dublu sens in momentul de fata: chiar daca sunt multi care pleaca in strainatate, sunt si care se intorc in tara.
Vezi si: Echipa condusa de un roman a creat un test care descopera cancerul inainte de aparitia simptomelor
S-a specializat in Lausanne, Lille, Marsilia si Paris
– Sunteti intr-o situatie la care din ce in ce mai multi dintre rezidentii romani viseaza, desi au existat cresteri salariale semnificative in domeniu si in Romania: ati reusit sa plecati din tara si sa profesati cu succes in strainatate. Cum ati resimtit plecarea si, in special, adaptarea in Elvetia?
– Am plecat din tara in principal pentru ca am fost inspirat de doua persoane care lucrau la Lausanne si imi doream sa ajung sa fac lucruri pe care ei le facusera. Decizia mea nu a fost una financiara. A profesa cu succes pentru mine este in principal legat de a face cat mai bine specialitatea pe care am ales-o. Sau, in cazul meu, care m-a ales: radio-neurochirurgia si neurochirurgia oncologica. Succesul e pentru mine un concept larg, dar cred ca este important sa lasi ceva in urma. Poate fi o scoala, un nou concept, o noua tehnica, nu neaparat ceva pur personal.
Cum am resimtit plecarea? Mai fusesem plecat in timpul facultatii, prima data cu un Erasmus si ulterior cu alte burse, in total cam 9 luni. O plecare mai de durata (ceea ce credeam atunci ca va dura un an) e diferita si, bineinteles, ne aduce in fata mai multor incercari. Eram si sunt atasat de Romania, ceea ce eu cred ca este o forta in plus.
Adaptarea in Elvetia nu a fost dificila, pentru ca a fost o alegere. Ceea ce apreciez din punct de vedere profesional este competitivitatea care face ca, in fine, sa te adaptezi sau nu. Aceasta competitivitate pe mine ma inspira, pentru ca te aduce frecvent in afara zonei de confort si te face sa devii creativ. Asta mi s-a intamplat si mie.
– Dar de ce ati luat decizia sa plecati si de ce v-ati hotarat sa ramaneti?
– Asa cum spuneam, am decis sa plec in principal inspirat de parcursul a doua persoane care lucrau la Lausanne si de realizarile lor. De altfel, una dintre ele lucreaza inca acolo, fiind vorba de seful meu. Am plecat din Romania pentru ca imi doream sa fac, ca si ei, performanta, si aveam nevoie de indrumarea lor. Dupa primii doi ani, care au fost probabil cei mai dificili, spitalul nostru urma sa achizitioneze un aparat de radio-neurochirurgie, in 2010. Mi s-a propus sa plec la Marsilia, un centru de referinta mondiala in acest domeniu, si am acceptat, pentru a fi format in acest domeniu.
Au urmat 18 luni dificile cu un program aproape militar (faceam studii de cercetare sambata, lucru clinic in timpul saptamanii). Intors in Elvetia in noiembrie 2011, am participat practic, impreuna cu seful meu, la dezvoltarea radio-neurochirurgiei la Lausanne in urmatorii sapte ani, facand in paralel lucrarea mea de doctorat in parteneriat cu prestigiosul Institut Politehnic din Lausanne (EPFL): a fost un mediu extrem de fertil cercetarii.
– Ati ajuns apoi si la Paris…
– In 2018, la terminarea doctoratului, m-am alaturat sotiei mele, care se perfectiona la Paris intr-un program de transplant hepatic pediatric. La Paris, timp de un an, am facut neurochirurgie generala si am studiat tumori de maduva spinarii, unul din domeniile mele de interes. In 2019 (eram deja medic specialist), am plecat pentru o perfectionare de un an la Lille, centru de referinta european in neuro-oncologie, pentru o formare in acest domeniu. M-am intors la Lausanne in noiembrie 2020 si am fost promovat in 2022 echivalentul medicului primar si am primit un grad academic – Privat Docent&Maitre dEnseignement et de Recherche, echivalent de conferentiar in Romania.
Decizia de a ramane a fost oarecum mixta. Pe plan personal, sotia mea a venit in Elvetia in 2008 si a fost recent promovata medic primar la Geneva, in spitalul de referinta pentru transplantul hepatic pediatric, unde este coresponsabila de aceasta activitate. In plan profesional, desi am plecat de trei ori din Lausanne, am revenit de fiecare data pentru ca sunt in spitalul meu de suflet (acolo am fost format) si pentru ca am fost incurajat sa imi dezvolt si propriile proiecte. Nu a fost mereu simplu, dar nicaieri nu este simplu si cred ca este important sa avem o constanta intr-un loc.
– Ati mai raspuns in trecut cu „nu stiu” la intrebarea daca ar fi sa va intoarceti sa va stabiliti definitiv in Romania. As vrea sa va intreb, judecand la rece, exista si avantaje pentru un profesionist in sanatate sa se intoarca la sistemul din Romania, din care a plecat, in afara de legaturile afective pe care le are cu familia si tara?
– Cred ca da, avantajele sunt multiple. Legaturile afective cu familia si cu tara le intretin in permanenta. Avantajele sunt in principal legate de un mediu pe care eu personal il cunosc, ma refer la Romania, desi nu mai lucrez in tara de mai bine de 15 ani. Romania are in multe locuri o infrastructura medicala comparabila cu cea din afara (inclusiv din Elvetia) si ofera multe posibilitati de dezvoltare pentru profesionistii din sanatate.
– Ati spus, in 2016, cand ati fost premiat de Academia Nationala de Medicina din Franta, ca atunci cand v-au cerut o descriere, „am inceput chiar cu faptul ca sunt roman si absolvent al UMF Iasi; am considerat ca este o datorie de onoare sa pun inainte si tara, si universitatea unde am facut primii pasi in medicina”. Aveati aceeasi dragoste de tara si cand ati decis sa plecati?
– Am plecat din Romania in 2007 si cred ca este important sa nu uitam de unde venim. In cazul meu, sunt iesean si roman la origine. Patrimoniul nostru e locul de unde am plecat si ne insoteste mereu. Nu am un barometru al dragostei de tara, dar daca as avea unul, as spune ca apreciez Romania la fel ca atunci cand am plecat, adica mult. Acest lucru este si datorita faptului ca in Elvetia a avea o astfel de dubla valenta este un factor de echilibru si de forta personala, nicidecum un impediment.
Nu sunt mai putin roman de cand am plecat, asa cum as spune ca nu sunt mai mult elvetian pentru ca stau de mai mult timp acolo. Am remarcat ca romanii din diaspora sunt extrem de atasati de Romania si cred ca vor continua sa ramana astfel.
– Va confruntati in Elvetia, la vreun nivel, cu problema acestor „plati informale” intalnita in Romania? Cum vedeti acest obicei de a da bani in plic medicului pentru a fi tratat si cum poate fi descurajat?
– Nu ma confrunt cu aceasta problema, pentru ca ea nu exista in Elvetia. Si in Romania, din ce am putut constata de la distanta, acest obicei este deja descurajat prin faptul ca salariile in sanatate au crescut de o maniera importanta in ultimii ani. La acest fenomen se adauga si aparitia sistemului privat de sanatate care ofera un plus pe mai multe planuri, inclusiv financiar.
– Dumneavoastra cum va multumesc pacientii?
– Un multumesc, un zambet sau o strangere de mana. Veti zambi, dar daca primesc ceva, cel mai frecvent e vorba de bomboane sau dulciuri de diferite tipuri, in principal ciocolata. Rar primesc cate o sticla de vin.
– Cum credeti ca modeleaza salarizarea foarte inalta statutul unui medic in societate? In Romania, existau unele asteptari inca neimplinite ca in urma cresterilor considerabile ale salariilor medicilor se va diminua exodul si fenomenul „platilor informale”.
– Statutul unui medic nu tine numai de situatia lui financiara, ci, din punctul meu de vedere, de respectul pe care il are societatea pentru el. Acest lucru e valabil in toate meseriile. Dincolo de mariri de salarii, de alte aspecte financiare sau legate de conditiile de munca, respectul pacientului si al societatii ramane parte din acest statut.
Toate schimbarile cer timp. De maniera generala, sociologic vorbind, daca ne asteptam la schimbari imediate, acest lucru nu se va intampla. Eu cred ca rezultatele, care sunt inca departe de asteptarile generale, se vor imbunatati in timp. Poate de la un an la altul sau de la un deceniu la altul. Cat despre fenomenul exodului, cred ca exodul este cu un dublu curent: s-au intors deja multi colegi si se vor intoarce si altii.
– Ce l-ati incuraja sa faca pe un student care intra astazi la facultatea de medicina cu gandul de a deveni laureat al unui premiu oferit de Academia Nationala de Medicina din Franta?
– Sa isi urmeze visurile, pentru ca ele ne dau energia sa mergem inainte si sa ajungem acolo unde dorim. Sa cunoastem oamenii pe care ii dorim, sa gasim forta si sprijinul de care avem nevoie pentru proiectele noastre. Cred ca nu exista „nu pot” sau „nu gasesc resursele” ori „nu am reusit”. Suntem suma alegerilor noastre si a „renuntarilor convenabile”, ca sa citez un prieten. Am mai spus acest lucru, nu am avut ca obiectiv sa fiu premiat de Academie, am dorit sa las ceva in urma, ceva original, care sa aiba „amprenta” muncii mele.
– Vad adesea pe retelele de socializare oameni care cer de la alti pacienti datele de contact ale dumneavoastra, pentru a va cere o parere pe o speta medicala. Primiti multe astfel de mesaje, aveti timp sa raspundeti la ele?
– Primesc probabil doua-trei mesaje pe saptamana. Raspund intotdeauna la e-mailuri. Cat pot ajuta, ajut cu drag, iar cand nu pot, indrum spre alte persoane.
– Adesea aceste persoane care va scriu dumneavoastra nu fac toti pasii necesari in sistemul din Romania, nu merg la medicul de familie, la specialist, nu cer o a doua parere. Cum se vede din Elvetia aceasta neincredere in mecanismele sistemului romanesc de sanatate si cat de justificata credeti ca este?
– Frecvent (aproape intotdeauna) sunt contactat de pacienti care au deja o parere. Despre neincredere, ea e problematica mai ales cand un pacient care imi scrie are deja patru-cinci pareri scrise de la alti specialisti. Le spun frecvent ca o parere in plus nu ii va ajuta sa ia decizia corecta. Ci dimpotriva.
Cred ca decizia corecta este luata incepand din momentul in care acordam incredere persoanei careia ii incredintam sanatatea. Fie ca ea este din Romania, Austria, Germania, Elvetia, Franta etc. Despre medicii de familie, in Elvetia ei sunt „piatra de temelie” a sistemului de sanatate si totul trece prin ei inainte de un aviz specializat, ceea ce e absolut normal. De la distanta, impresia mea este ca aceasta practica incepe sa se consolideze si in Romania.
Vezi si: Tratamentul cu anticoagulant da rezultate excelente la Timisoara. Ce spune medicul Virgil Musta
Sursa: libertatea.ro
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
