Fluorul. Ce efecte are pentru organismul nostru

Fluorul este o substanta naturala, minerala ce se gaseste in sol si in alimente doar in combinatii chimice. Fluorul a fost descoperit de catre farmacistul H. Moissan (Franta) in 1886, laureat al premiului Nobel, dar timp indelungat, aceasta substanta nu a fost studiat deloc din cauza marii sale reactivitati si toxicitati.

De-a lungul timpului, fluorul a starnit discutii privitoare la intretinerea smaltului dentar. Utilizarea lui este reala pentru oase (fosforul joaca un rol important in metabolismul calciului) si pentru tendoane. De exemplu, hiperlaxitatea ligamentara, care expune la entorse repetate, tine de o terapeutica fluorica. Fluorul este indicat si in cazurile de intarziere de osificare, rahitism, osteoporoza, la consolidarea fracturilor si a cariilor dentare.

Surse de fluor: grau, orz, orez, caise, struguri, cartofi, ridichi, rosii etc.

Fluorul: argumente pro si contra 

Dupa cum spuneam si mai sus, in terapeutica, fluorul a starnit cateva controverse. De exemplu, in anul 1967, comitetul national de igiena si de sanatate buco-dentara a organizat o dezbatere pe tema „Fluorul si sanatatea publica”. Pe langa administrarea lui prin paste de dinti sau cu ocazia ingrijirilor dentare, atitudini intemeiate, merita remarcata patrunderea unor doze infime in mucoase, fluoruratia prin apele de consum vizand deja peste 60 de milioane de americani si aproape 10 milioane de europeni.

Totusi, fata de anumiti aparatori ai fluorului, prof. R. Truhaut, toxicolog francez de renume mondial cerea stimularea studiilor despre toxicitatea acestei substante si despre modurile adevarate de eliminare.

Pentru partizanii fluorului in prevenirea cariei dentare totul este bun cu conditia sa existe fluor: in apa de baut, in pastele de dinti si apa de gura etc. In schimb, in mod regretabil, s-au trecut sub tacere lucrari datand de 30 de ani si, de atunci confirmate, denuntand primejdiile fluoruratiei: pe langa accidente renale si cancere in evolutie (lucrari americane si japoneze), riscuri de catastrofe la nivelul smaltului dentar, mergand pana la pierderea intregii danturi, asa cum s-a putut constata la mai multe sute de locuitori din Meuse (apa continea mai mult de 4% mg fluor la litru, in vreme ce se evalueaza la mai putin de 2 mg actiunea eventual favorabila).

Consecintele excesului de fluor:

In prezent, s-au realizat mai multe studii si s-a ajuns la concluzia ca acesta devine periculos cand este ingerat in cantitati mari, timp indelungat.

  • O cantitate prea mare de fluor, la o varsta frageda, poate provoca fluoroza dentara. Conform unor studii, fluoroza apare ca rezultat al actiunii fluorului asupra calciului, magneziului, manganului si altor elemente ale tesuturilor dure dentare, provocand afectarea smaltului in proces de formare.
  • Intoxicarea cu fluor poate duce la dereglarea structurii aparatului locomotor, deformarea scheletului osos, exostize osoase, eliminarea din organism a magneziului ce participa la asimilarea calciului. De asemenea, poate afecta functia glandei tiroide si si deregleaza procesul metabolic.
  • Excesul de fluor duce si la cresterea procentuala a bolnavilor de cancer gastrointestinal si a afectiunilor renale. De asemenea, studii recente arata ca acesta substanta provoaca cancer osos si ingerarea lui creste riscul imbolnavirii de toate tipurile de cancer cu 5%.

Vezi si: Niacina – Ce rol are pentru organismul nostru vitamina B3

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...