Dracila (Lemnul Galben). Ce proprietati si beneficii are arbustul spinos

Dracila (Lemnul Galben)

Dracila – Lemnul Galben (Berberis vulgaris) este un arbust spinos, ce creste la mar­ginea padurilor, prin tufisuri, in locurile pietroase, fiind uneori cultivat ca gard viu. Pe langa aspectul decorativ, arbustul are si rol terapeutic, proprietatile sale fiind cunoscute de mii de ani. 

Arbustul creste pana la inaltimea de 2-3 m, cu tulpina dreapta, ghimpata, scoarta cenusie si lemnul galben. Florile, care apar in mai-iunie, au culoare galbena si miros urat, iar fructul este o baca rosie avand forma unor boabe rosii.

In scop terapeutic, se folosesc scoarta, radacina, fructele si frunzele. In lunile aprilie si mai, se recolteaza scoarta de pe radacina si tulpini si se usuca la soare (are gust amar).

Pe vremuri, in Grecia antica, fructele de dracila erau folosite pentru curatarea sangelui. Din fericire, in prezent, specialistii in medicina recunosc si ei valoarea terapeutica a fructelor de dracila si o recomanda pentru prevenirea si combaterea bolilor de ficat, a infectiilor urinare, a hemoroizilor si reumatismul.

Dracila – Proprietati si beneficii

Dracila – Lemnul Galben are in compozitia sa numerosi alcaloizi ca berberina, oxiacantina, berbamina, palmatina, iotrorizina, vitamina C, coloranti etc.

!!! Atentie, fructele de dracila se consuma doar coapte, deoarece in stare cruda contin foarte multi alcaloizi si, in doze mari, pot fi otravitoare. Totodata, dracila este con­tra­indicata copiilor sub 12 ani, femeilor insarcinate si ce­lor care alapteaza.

Datorita continutului de berberina, planta are proprietati coleretice, colagoge, stomahic si febrifuge. In plus, datorita oxicantinei, planta mai are proprietati vasodilatatoare si hipotensive.

-Afectiuni biliare. Planta este folosita in industria de medicamente pentru prepararea tincturii si a extractului folosite in tratamentul afectiunilor biliare, deoarece curata ficatul, fiind un bun drenor al
bilei si ajutand astfel intreg organismul.

-Afectiuni renale. Fructele se folosesc intern ca tonic al stomacului, ficatului si splinei. Oxicantina din planta ii confera principii dilatatoare ale vaselor de sange lucru care se foloseste la diferite tratamente, mai ales in cazurile in care exista un surplus de substante toxice in organism.

-Cancer in diferite forme atat preventiv cat si in timpul tratamentului cu chimioterapie. Intreaga planta contine alcaloizi cu proprietati anti-cancerigene si antibacteriene (cea mai
importanta substanta fiind berberina).

-Datorita berberinei dracila imbunatateste digestia si combate afectiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliara. Aceste actiuni vindecatoare se datoreaza proprietatilor coleretice (stimuleaza secreta biliara), colagoge (favorizeaza evacuarea bilei in duoden) si stomahice (favorizeaza digestia la nivelul stomacului) ale berberinei.

-Deoarece berberina are si un efect puternic antibacterian, dracila este folosita si la combaterea infectiilor precum cea cu Heliobacter pylori, asociata cu ulcerele peptice si cu gastrita si pentru tratarea infectiilor fungice precum candidoza provocata de Candida albicons.

-Dracila are efect antiinflamator, fiind indicata extern pentru tratarea ranilor, ulcere ale pielii, edemelor, pruritului, herpesului, psoriazisului, varicelor, hemoroizilor, reumatismului, gutei, durerilor oculare.

-Planta mai are efecte benefice si in caz de hipertensiune arteriala si tulburari de menstruatie.

Dracila – Metode de preparare si administrare

  • Infuzie din fructe de dracila – La o cana cu apa clocotita, se adauga 2-3 lingurite fructe si se lasa la infuzat 10 minute, apoi se strecoara si se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
  • Suc din fructe de dracila – Se storc fructele (bine coapte), apoi se ung ranile sau ulceratiile.
  • Pulbere din coaja de dracila – La o cana cu apa, se adauga 2 lingurite scoarta si se fierbe 10 minute, apoi se strecoara. Intern, se consuma cate 2-3 cani pe zi. Extern, se pune pe pansamente externe.
  • Ceai din radacina de dracila – La o cana cu apa, se adauga 1 lingurita cu radacina maruntita, se fierbe 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.
  • Tinctura – Intr-un borcan, se adauga 100 ml alcool de 70° si 20 g de planta maruntita (scoarta sau fructe). Se inchide bine borcanul si se lasa la macerat, la temperatura camerei, timp de 2 saptamani, agitand zilnic. La final, se strecoara, se pune in sticlute mici si de culoare inchisa.
  • Unguent cu tinctura: la 10 ml de tinctura, se adauga 50 ml ulei vegetal. In cazurile unde exista sensibilitatea mai mare a pielei se vor fierbe pe apa pentru eliminarea alcoolului, iar in celelalte cazuri se va lasa asa cum este. De asemenea, unguentul poate fi facut din planta maruntita, scoarta, radacina sau fructe.

Vezi si: Branca ursului. Ce trebuie sa stii despre „patroana tuturor plantelor verzi”

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...