Dictionar medical. Un mic capitol al sanatatii copilului de la A la Z

dictionar-medical

Ceea ce va vom explica mai jos sunt doar definitii ale bolilor si mici sfaturi, nu o modalitate de a pune un diagnostic sau de a stabili un tratament (aceasta este treaba medicului).
Acest mic capitol al sanatatii de la A la Z, am facut-o pentru a va da explicatiile de care aveti nevoie sau de care veti avea nevoie, chiar dupa ce ati consultat medicul, asupra diverselor simptome, boli, anomalii sau comportamente.

 

ACCIDENT- se poate intampla ca si dumneavoastra sa-i provocati accidentul copilului sau sa fiti martora.

Ce e de facut: nu deplasati copilul ranit decat daca este foarte grav. Cea mai mare greseala este sa va repeziti sa-l luati in brate, sa opriti prima masina care trece, sa-l asezati sau sa va asezati cu el in brate cum nimeriti mai repede si sa-l duceti la cel mai apropiat spital. Daca este cumva grav ranit, mai bine lasati-l pe trotuar si asteptati ambulanta.

Nu incercati sa-i dati nimic sa bea daca este lesinat sau lesina.

AFTE- reprezinta mici formatiuni ulcerante, rotunjite, albicioase-cenusii, localizate pe mucoasa obrajilor si a buzelor fiind foarte dureroasa (ca o senzatie de arsura). Copilul refuza sa manance si sa bea deoarece ii provoaca durere.

Aftele trebuiesc usor atinse, tamponate usor cu o bucata mica de tifon steril, inmuiat intr-o solutie antiseptica (glicerina boraxata, apa bicaronatata).

ALERGIA- reprezinta o reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc. Alergia cutanata se manifesta prin eczeme, urticarii, edeme, diverse eruptii. Alergia respiratorie este destul de cunoscuta ca astmul bronsic, guturai, etc.

Alergia digestiva, tulburarile caracteristice si frecvente sunt diareea cronica sau recidivanta, vomismentele, durerile abdominale.

AMBLIOPIE- pierderea partiala a acuitatii vizuale, la un ochi, sau la amandoi. Teste foarte simple permit aprecierea globala a capacitatii vizuale a copilului in primele luni de viata; la cel mai mic semn trebuie facut un examen oftalmologic. (vezi si Strabism).

AMIGDALITA- este o inflamatie acuta sau cronica a amigdalelor.
AMIGDALELE – vizibile cu ochiul liber in fundul gatului, amigdalele sunt frecvent sediul unor infectii.
AMIGDALECTOMIE- extirparea chirurgicala a amigdalelor este o interventie simpla cu putine riscuri – daca este indeaproape urmarita postoperator, aceasta nu se recomanda sa fie facuta mai devreme de varsta de 4 ani. Scoaterea amigdalelor se recomanda in urmatoarele cazuri: angine repetate de mai multe ori pe an, amigdale cu volum foarte mare (hipertrofiate) care genereaza o jena respiratorie si reumatism poliarticular acut si nefrita.
AMIGDALITA-ANGINA – termenul de amigdalita desemneaza o infectieia amigdalelor localizata strict la nivelul amigdalelor; cel de angina, desi este des utilizat cu acelasi sens, semnificatia lui proprie se refera la o atingere infectioasa ce depaseste aria amigdalelor, extinzandu-se in aria posterioara si cea anterioara a interiorului gatului. La nou-nascuti amigdalita este rara, fiind vorba, de cele mai multe ori, de o rinofaringita difuza; dar dupa varsta de 3-4 ani, ea devine deosebit de frecventa. Examenul fundului de gat arata niste amigdale mari, rosii (angina eritemtoasa) sau acoperite cu pete albicioase (amigdalita pultacee- cu puroi). Copilul are febra, inghite cu greu, iar ganglionii submaxilari si de pe laturile gatului sunt inflamati, indurati, sensibili si durerosi la palpare.

ACROCIANOZA – este o dereglare circulatorie trecatoare responsabila de o cianoza a extremitatilor corpului.

ANEMIE- copilul dumneavoastra este palid si afirmati ca este anemic. Aveti oare dreptate? Un copil poate avea o astfel de nuanta a pielii, a tenului, in mod natural. Pe de alta parte, daca nu este in mod obisnuit palid, sau daca paliditatea lui naturala s-a accentuat brusc de un anume timp, trebuie consultat medicul.

Mult mai caracteristica pentru anemie este decolorarea mucoaselor, nuanta acestora fiind totdeauna rosiatica. Trebuie sa va uitati foarte atent la culoare mucoasei obrajilor, a gurii, a buzelor, sa-i ridicati pleoapa superioara si sa-i rasfrangeti usor in afara pleoapa inferioara; daca toate aceste mucoase sunt roz-albicioase sau chiar bine decolorate, atunci intr-adevar este vorba de o anemie. Insa copilul anemic nu este doar palid; oboseste repede, este apatic, respira cu greutate, nu are pofta de mancare, e somnolent, se concentreaza greu etc. Si nuanta de rosu a sangelui este mult mai deschisa decat cea obisnuita deoarece globulele rosii sunt saracite de hemoglobina, constituentul lor esential, in care se afla depozitata aproape toata cantitatea de fier din organism.

Anemia comuna a nou-nascutului este totdeauna mai frecvanta catre cea de-a patra luna de viata si apare in cazul unei alimentatii care este saraca in fier. Fierul este constituentul principal al hemoglobinei, iar laptele de mama sau cel de vaca nu contin o cantitate suficienta din acest element mineral. Ca urmare, regimul alimentar al copilului trebuie sa contina o sursa de fier. Majoritatea tipurilor de lapte industrial au un continut imbogatit de fier.

Acum va veti intreba daca bebelusul alaptat la san va fi anemic? Nu, deoarece, la nastere, el are acumulata in organism o rezerva apreciabila de fier, primita de la mama lui, prin circulatia placentara, in timpul celor noua luni de viata intrauterina. Iar una din problemele pe care le are un prematur este tocmai acesta (nu apuca sa-si acumuleze cantitatea optima de fier.

ANGIOAME- sub acest nume sunt desemnate dilatarile unor mici vase sangvine situate aproape de suprafata pielii, dilatari care pot fi vizibile chiar imediat dupa nastere.
Se disting:
-angioame plane, care sunt niste simple pete (se spune ca mama a dorit ceva ori ‘a furat’ ceva – o floare, un fruct, si pata a aparut acolo unde si-a pus mana cand si-a exprimat dorinta respectiva sau a ascuns ceea ce a luat) mai mult sau mai putin intinse;
-angioame in relief pe piele (numite fraga, fraguta).

In afara lor, nou-nascutul are in mod frecvent mici pete rosii pe frunte (egreta, surguci) si la ceafa, exact la radacina parului; dar aceste pete dispar, in mod obisnuit, cam in cateva luni.
Se observa, uneori, angioame care se extind pe o mare parte a fetei. Pentru a le limita, micsora sau chiar suprima, tehnica chirurgicala a inregistrat mari progrese prin utilizarea laserului.

ANOREXIE DE OPOZITIE (PSIHOGENA) A NOU-NASCUTULUI – sunt situatii in care copilul refuza orice fel de mancare, cu regularitate, fara a fi vorba de vreo boala organica, in acest caz se apreciaza ca ar fi vorba despre o dezechilibrare psihologica, etichetata drept anorexie psihogena sau de opozitie.

La nou-nascut, boala este destul de frecventa; ea poate fi definita ca o lipsa de apetit, a carei origine nu este de natura organica, ci psihica, legata in special de o perturbare a relatiilor dintre mama si copil.

Tratamentul anorexiei nou-nascutului este profilactic, trebuie avuta multa rabdare si intelegere.
-niciodata nu-l fortat sa manance sau sa termine tot ce are in biberon;
-sa nu fiti sclava orelor de masa, in special nu cumva sa treziti sugarul din somn pentru ca e ora cand trebuie sa manance sau, dimpotriva sa nu ii mai dati un biberon de lapte peste noapte, atunci cand se trezeste singur si plange ca ii este foame;
-pe cat e posibil, lasati copilul sa manance singur, chiar daca se murdareste din cap pana-n picioare.
Pentru a reusi este de preferat sa adoptati o atitudine de indiferenta; o masa trebuie sa decurga intr-o atmosfera destinsa, calma, fiecare fel de mancare va fi lasat in fata copilului pret de cateva minute si va fi luata, fara niciun comentariu daca nu vrea sa se atinga de ea.

APNEE – nume dat opririi spontane, momentane, a respiratiei.

La nou-nascut, ritmul respirator este deseori, din primele zile de viata, neregulat, insotit chiar si de mici pauze de cateva secunde.

La prematuri, apneea cu o durata de zece secunde sau chiar mai mult este foarte frecventa. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt tinuti in aparate de supraveghere cardiorespiratorie.

Apneele ce se produc in timpul somnului sunt considerate actualmente drept una din cauzele cele mai frecvente ale mortii subite a sugarului.

ARSURILE- evaluarea gravitatii unei arsuri se face tinand cont de doua aspecte: suprafata afectata si cat de profund a deteriorat tesuturile. Pericolul imediat este datorat intinderii arsurii deoarece, prin dezhidratarea masiva si rapida pe care o antreneaza, provoaca aparitia starii de soc. In mod obisnuit, la copii, arsurile sunt provocate, cel mai des, de lichide fierbinti, fie prin proiectarea aburilor din recipiente sub presiune, atingerea obiectelor fierbinti, aprinderea chibritelor, etc. Tratamentul este, la copii, in primul rand, preventiv.

Trebuie sa acordam deosebita atentie tuturor pericolelor posibile existente chiar in casa: focul aprins, aparatele de incalzit lasate in priza, fierul de calcat, produsele menajere caustice, orice sursa de foc etc.

Ce trebuie facut in cazul unei arsuri:
-arsura intinsa: limitati-va doar la a inveli copilul intr-un cearsaf curat, fara sa incercati sa-l dezbracati; chemati salvarea sau duceti-l imediat la spital; daca va fi necesar, va fi transportat intr-un spital specializat in arsuri si chirurgie reparatorie.
-arsura mica, superficiala, cu localizare banala: spalati cu un sapun antiseptic, apoi puneti-i un pansament steril cu o pomada (crema) de tip triamcinolon sau bioxiteracor; schimbati pansamentul la doua zile. Dar imediat dupa ce s-a ars, turnati pe locul respectiv apa rece, chiar de la gheata, sau acoperiti zona respectiva cu un strat de zapada din frigider, ori pisati un cub de gheata si puneti-i pe rana. Recele va calma instantaneu si durerea si inaintarea in profunzime a arsurii.

ASFIXIE CU GAZ TOXIC- intoxicatia se poate datora fie unei scurgeri de gaz, fie prin inhalarea de oxid de carbon, care se degaja ca urmare a proastei functionari a aparatelor de incalzit sau a fierbatoarelor electrice.

Prima grija: in caz de scurgere de gaz nu atingeti, nu puneti in priza, nu aprindeti niciun aparat electric, nici macar o sonerie, pentru ca orice este susceptibil de a produce o cat de mica provoaca o explozie, bineinteles ca aici se include si aprinderea unui chibrit, tigari, brichete.

Ce trebuie facut: sa fie eliminata imediat sursa de gaz, cauza asfixiei (inchideti robinetele de gaz, deschideti fereastra, scoateti aparatele electrice sau de incalzit din priza – daca nu este vorba de o asfixie de gaz – stingeti sobele, scoateti victima din incapere). Incepeti imediat respiratia artificiala in cazul in care copilul nu mai respira. Sub nicio forma nu trebuie sa-i dati ceva sa bea; lichidul risca sa ajunga in arborele bronsic, invadeaza toate ramificatiile, iar consecintele pot fi dintre cele mai grave pentru viata copilului. Asteptati salvarea si pompierii, supravegheati respiratia copilului si nu-l miscati din pozitia in care a ramas.

ASTM- boala a aparatului respirator care afecteaza bronhiile si ramificatiile lor. Evolutia este marcata de aparitia crizelor, in timpul carora diametrul lumenului bronhiilor se ingusteaza, ceea ce duce la aparitia senzatiei de lipsa de aer sau de sufocare, mai ales in expiratie.

Aceasta este o boala alergica si ereditara: in familie fie au existat si alti astmatici, fie unii membri au manifestari alergice. Intensitatea crizei poate fi de-a dreptul impresionanta: copilul, palid, transpirat tot, lupta sa inspire sau sa expire fiecare gura de aer, scotand niste suieraturi caracteristice; pana la venirea medicului, incercati sa linistiti copilul, dar nu-i administrati niciun medicament, daca aceasta este prima criza si nu aveti nicio prescriptie.

Terapia imediata se bazeaza pe medicamente care dilata rapid si puternic bronhiile. Daca insa se prelungeste, copilul trebuie internat. Aceasta boala este din pacate de lunga durata si cu crize imprevizibile.

AUTISM- Pierderea de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominenta a vietii interioare. autismul poate fi manifestarea unei schizofrenii.

Diagnosticul nu se poate da decat dupa varsta de 18 luni desi, daca se face o trecere in revista a comportamentului copilului din primele lui zile de viata, se pot observa semne ale bolii. Sugarul este excesiv de linistit, indiferent, apatic, nu comunica nici prin priviri, nici prin suras. Cand mai creste, traieste inchis in el insusi, insingurat, inexpresiv, fara niciun contact cu realitatea. Comportamentul este ciudat, bizar, cu accese de agitatie si agresivitate.

Tratamentul se bazeaza in primul rind pe educatie. Aceasta trebuie adaptata fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi. Tratamentul poate include: – terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata – “programe de integrare” care ajuta bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare atat cit e posibil – asigurarea unui mediu organizat de viata – terapie audio-vizuala, care sa ajute in comunicare – controlarea regimului alimentar – medicamente – terapia cu muzica – terapie fizica – terapia limbajului.

Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor, indrumare etc.). Uneori bolnavul necesita internarea intr-o institutie specializata, daca familia nu e in stare sa ajute si sa trateze o persoana care sufera de autism.

Efectele secundare depind de tratamentul folosit. Terapia comportamentala poate cauza frustrarea bolnavului si a familiei. Medicamentele pot afecta stomacul, pot cauza alergii, iritabilitate, depresie. Tratamentul autismului dureaza de obicei o viata intreaga. O persoana cu o forma mai putin grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau la o inrautatire a celor deja existente. O persoana care sufera de o forma mai grava de autism are nevoie de program permanent de terapie.

Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta. Tratamentul trebuie mereu imbunatatit. O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa-si imbunatateasca starea o data cu inaintarea in virsta. Dar, in cazul celor care sufera de o forma mai grava de autism, boala poate sa se agraveze, iar tratamentul trebuie imbunatatit. Acestia depind de un ingrijitor care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in activitatile zilnice.

Preventie:
Deoarece cauzele autismului nu sunt cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita. Doar recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului. O examinare genetica poate fi de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au avut in familie cazuri de autism.

Statistici:
Aceasta boala este, de obicei, evidenta inainte de varsta de 3 ani. Are o frecventa de patru ori mai mare la baieti decat la fete. Aproape 5 persoane din 10.000 sufera de autism, indiferent de mediul social.

 

BRONSITA- deseori se poate intampla ca o simpla raceala, guturai, gripa sa se complice cu o bronsita. Este o boala care, tratata bine si supravegheata indeaproape, se vindeca repede si definitiv, fara sechele. De aceea, cand copilul incepe sa tuseasca, face putina febra, nu ezitati sa consultati medicul. Este bine sa nu scoateti copilul din casa. Antibioticele micsoreaza gravitatea bronsitei.

Daca este bine ingrijit, cel mic se va insanatosi in maxim 5-6 zile. Tusea insa poate sa dureze inca 2-3 saptamani pentru ca, de obicei, copilul nu stie sa expectoreze.

BUZA DE IEPURE- malformatie caracterizata printr-o fanta a buzei superioare si/sau a palatului, datorata incompletei sau absentei sudarii mugurilor faciali in viata embrionara.

Tratamentul operator se practica in doi timpi: initial se coase despicatura buzei, apoi se sutureaza fisura palatina (cerul gurii). In mod normal operatia se efectueaza dupa ce copilul a implinit 6 luni, iar despicatura palatina, intre 18 si 2 ani.

CARDIOPATII CONGENITALE- sunt anomalii in dezvoltarea inimii care s-au constituit in timpul vietii intrauterine a copilului. Cauzele sunt de cele mai multe ori necunoscute (cu mici exceptii, de exemplu rubeola si unele anomalii cromozomiale ca sindromul Down).

CADERE SAU ABSENTA A PARULUI (ALOPECIE) LA SUGARI- multe mame se ingrijoreaza pentru ca bebelusul lor este chel, cel putin pe o anumita parte a capului, cea care sta de obicei pe perna. dar aceasta absenta a parului – datorita pur si simplu frecarii dintre capul copilului si perna – este absolut normala. Sigur, unor copii nu le cade parul; cei carora le cade parul, il au probabil mai fragil sau sunt tinuti prea mult in aceeasi pozitie, de obicei pe spate. Dar daca este vorba de un copil mai mare, ne gandim mai intai la un tic care s-ar manifesta prin smulgerea parului sau rasucirea in jurul degetului (trichotilomanie). Dar trebuie specificat si ca unele boli (febra tifoida) sau unele medicamente determina caderea parului.

CIANOZA SUGARULUI- termenul denumeste coloratia albastrie, mai mult sau mai putin intensa, a pielii. Daca este foarte usoara, poate sa apara doar la nivelul buzelor si indica o proasta oxigenare a sangelui, de origine respiratorie sau cardiaca, datorata senzatiei de frig care genereaza contractia vaselor mici, periferice.
Daca este insa permanenta, deseori aparand chiar din primele ziile de viata, medicul nu va exclude posibilitatea existentei unor malformatii cardiace.
Cand aparitia cianozei este brusca si ea se accentueaza, devenind intensa aproape instantaneu, este vorba de o insuficienta respiratorie acuta.

CIRCUMCIZIE- Operatie, efectuata de obicei imediat dupa nastere (la 6 zile), prin care se taie preputul glandei sexuale barbatesc, cu rol igienic, practicat obligatoriu in religia mozaica si islamica, dar raspandit pe scara larga in prezent.

COLICI- acestea sunt frecvente in primele luni de viata ale sugarului. Criza de colici se manifesta prin tipete si plansete intermitente, violente si puternice, care survin fara niciun motiv aparent; uneori se asociaza starea de agitatie si paloare accentuata a fetei; totul indica o stare de suferinta reala a sugarului ce poate dura de la cateva minute pana la cateva ore; sfarsitul crizei este tot atat de brusc precum debutul ei, copilul parand sa se linisteasca atunci cand elimina gaze sau are un scaun.

In prezent exista pe piata farmaceutica diverse ceaiuri si siropuri care sa calmeze aceste dureri ale copilasului (intrebati medicul de familie si farmacistul).

COLON IRITABIL- sindrom functional al intestinului gros, intalnit foarte frecvent (uneori pana la 50% din consultatiile gastrointestinale), fara leziuni anatomice specifice.

Etiologia nu se cunoaste, dar contribuie: componenta redusa a fibrelor vegetale in alimentatie; in tarile industrializate, factori psihosomatici. Clinic, se manifesta cel mai des prin flatulenta, episoade scurte de diaree (cateva zile), cu dureri abdominale, alternand cu constipatie sau scaune normale.

CONJUNCTIVITA- reprezinta iritarea sau inflamarea ori infectarea partii anterioare a membranei mucoase care inveleste tot globul ocular, iar in periferia corneei (albul ochilor) se resfrange pe dosul pleoapelor, pana la marginea lor.

Conjunctivita nou-nascutului- infectia oculara, prin contaminare in timpul expulziei din uter, este practic imposibila datorita instalatiilor preventive de nitrat de argint care i se fac dupa nastere. Dar, precum exista unii microbi rezistenti la nitrat, se utilizeaza o pomada (crema) sau colir (solutie) oftalmic cu antibiotic.

CONSTIPATIE- dificultate sau imposibilitate de a evacua materiile fecale care devin dure dupa un timp petrecut in intestinul gros. La bebelusi se manifesta cu scaune dure si uscate, deseori fragmentate in mici bilute, si atunci cand sunt foarte rare – doar la 2-3 zile.
La sugar este o problema din cauza alimentatiei.

Copilul alaptat la san este foarte rar constipat. Chiar daca nu are scaun in fiecare zi, acesta este moale. Daca, insa, este constipat, acesta se datoreaza unei alimentatii insuficiente sau mama este ea constipata. La sugarul alaptat artificial, constipatia este mai deasa. Daca are sub 3 luni, medicul poate recomanda schimbarea laptelui sau cresterea ratiei de suc de fructe.

Lipsa exercitiilor fizice si a apei din organism pot cauza constipatia.

Sfaturi:
– Exercitii fizice. Daca bebelusul a inceput sa se taraie prin patut, incurajati-l sa faca cateva miscari cu piciorusele. Daca inca nu se taraie inca prin patut, incercati sa faceti mici exercitii cu piciorusele; puneti-l orizontal pe spate si micati usor piciorusele inainte si inapoi.
– Masaj. Masurati trei degete in josul buricului si masati usor. Presati pana cand simtiti partea ferma. Mentineti presiunea constanta cam trei minute.
– O cantitate suficienta de fluide. Dac bebelusul are peste doua luni, puteti sa-i dati 3 ml suc de fructe diluat cu 3 ml apa, de doua ori pe zi. Daca bebelusul este mai mic de doua luni, consultati mai intai medicul.
– Tratamente optionale de la medic. Daca nu stiti ce sa-i administrati imediat bebelusului; cereti sfatul medicului. Daca micutul e sever contipat, medicul va poate sugera supozitoare cu glicerina. Supozitoarele stimuleaza rectul si ajuta sa elimine materiile fecale.

Intre 4-6 luni, bebelusului ii se poate introduce mai multe supe de legume si sucuri de fructe sau piureuri vegetale. Acestea sunt bogate in fibre si previn constipatia.
CONVALESCENTA- Perioada de timp intre sfarsitul perioadei active a unei maladii si revenirea bolnavului la starea sa anterioara de sanatate.

CONVULSII CU FEBRA- sunt relativ frecvente la sugari, mai ales intre 6 luni si 2 ani. Cea hipertermica este definita drept convulsie provocata de febra. Toate cauzele temperaturii crescute pot fi deci si cauzele ei, mai ales in bolile banale. Ele survin intr-o perioada in care sistemul nervos, este inca imatur, deosebit de sensibil. Se mai poate sa fie si din cauza unei predispozitii familiale spre o stare patologica.

Cum se manifesta. Copilul paleste dintr-o data, isi pierde cunostinta, trupul ii devine rigid, iar ochii i se dau peste cap. Dupa cateva secunde incep sa-i tremure mainile, picioarele si capul. Acest stadiu dureaza cateva minute, dupa care inceteaza, copilul incepand sa aiba o respiratie suieratoare, iar trupul i se relaxeaza. Pierderea cunostintei este completa, urmand un somn mai mult sau mai putin lung.

Interventia imediata este aceeasi ca si in cazul unei scaderi de temperatura:
-in primul rand trebuie dezbracat;
-racorirea copilului prin imbaiere (apa trebuie sa aiba o temperatura cu 2 grade mai mica decat temperatura corpului), timp de 10 minute;
-pungi de gheata, impachetari reci etc.;
-medicamente impotriva febrei.

CONVULSII FARA FEBRA- aceasta are o cu totul alta semnificatie decat cea manifestata prin febra. Multe boli se pot manifesta astfel, fie datorita uneo tulburari biologice, fie din cauza unei leziuni cerebrale. Atunci cand nu se gaseste nicio cauza, exista suspiciunea de epilepsie.

CORDON OMBILICAL: INROSIRI SAU SCURGERI LICHIDE- la nou-nascut, in primele doua saptamani, ombilicul trebuie supravegheat cu atentie, iar compresa sterila trebuie schimbata in fiecare zi. Orice prelingeri sau inrosiri trebuie semnalate de urgenta medicului; de asemenea, orice scurgere de sange sau puroi in momentul in care cade cordonul ombilical (in a sasea sau a saptea zi), sau chiar mai tarziu.
Poate aparea o umflatura ca un buboi, medicul il va trata prin una sau mai multe atingeri cu un creion de nitrat de argint.

DERMATITA SEBOREICA A SUGARULUI- boala se manifesta in primele 3 luni de la nastere, in cazul crizei seboreice a nou-nascutului, asociata cateodata cu acnee. Pe pielea capului apar depozite scuamoase, cu caracter grasos, ce formeaza cruste. Pielea capului poate fi in intregime afectata, crustele putand aparea si pe frunte, sprancene, obraji sau gat.

Tratamentul se face cu vaselina salicilata pe pielea capului, baie, badijonaj apoi cu coloranti. Pe obraji, fluocinolon-N, crema, strat foarte subtire, frectii cu rezorcina.

DIAREE- Stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii fecale cu consistenta moale sau apoasa. Poate fi insotita de colici abdominale, greturi si varsaturi, febra si chiar scaune cu sange. Diareea acuta este cauzata de un agent bacterian, viral sau parazitar, iar cea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune inflamatorie a intestinului.

Cauzele bolii sunt: stresul social si psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de baut poluata, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afectiunile renale si intestinale.

Cauzele: diluarea insuficienta a laptelui, alimenta introduse prea devreme sau in prea mare cantitate, excesul de fainuri. Cauza cea mai frecventa este cea microbiana sau virala.

Ce-i de facut? chiar inainte de a consulta medicul, trebuie intrerupta alimentatia normala, suprimand complet laptele, timp de o zi sau doua, si stabilindu-i copilului o dieta lichida, fara lapte. I se va da sa bea lapte in cantitati mici, dar alternand cu apa indulcita, supa de morcovi, zeama de orez. Dupa varsta de cinci-sase luni, pot fi adaugate alimente cu virtutii antidiareice, cum sunt cartoful crud ras, banana strivita, jeleul de gutui.
Daca acest tratament este eficace, diareea se opreste si copilul isi reia alimentatia normala, daca nu, copilul trebuie dus imediat la spital.
DINTII- iesirea dintilor de lapte este insotita adeseori cu tulburari mai mult sau mai putin serioase; local, de iritatie si de durere, care il fac pe copil bombanitor, agitat si au consecinte neplacute asupra somnului si poftei de mancare.
Cateodata obrajii devin rosii, gingiile i se umfla, copilul saliveaza, isi baga pumnii in gura.

Pentru a-l putea calma putem face urmatoarele:
-o coaja de paine, un biscuite sau o jucarie speciala pentru dentitie;
-in locurile unde gingia se umfla, se pot face frectii usoare cu un balsam sau cu sirop, cu o bucata de gheata invelita intr-o batista fina.

Starea lui generala este, de asemenea, tulburata: micutul are cateodata diaree, febra.

Traumatisme dentare: daca bebelusul cade si i se sparge un dintisor sau i se clatina, este nevoie sa consultati imediat medicul stomatolog, care in anumite situatii ar putea sa-i pastreze dintisorul prin reimplantare.

Ce trebuie sa facem pentru ca un copil sa aiba dinti buni: in primul rand, sa-l hranim cum se cuvine: dintii facuti indeosebi din calciu si fosfor, trebuie ca respectivele minerale sa se gaseasca in alimentatia lui. Laptele, branza, ouale, legumele i le vor furniza. Aerul curat, soarele sunt de asemenea necesare. Apoi, deprindeti-va copilul sa se spele pe dinti.
ECZEMA SUGARULUI- se localizeaza mai ales la cap: pe pometi, frunte, barbie, dar se poate intinde si pe umeri, brate, piept.
Pielea este rosie, apoi apar mici vezicule. Copilul, care simte tot mai des nevoia de a se scarpina, se agita, tipa, isi freaca obrajii de asternut. Din vezicul curge un lichid care se coaguleaza in cruste. Apoi eruptia se usuca si se atenueaza, dar pielea ramane rosie si iritata. Un sugar poate avea puseuri de eczema, in primul sau an de viata, la intervale mai lungi sau mai scurte; tratamentul poate parea ineficace, dar eczema va disparea, cel mai adesea, pe la 18 luni. Uneori, ca urmare a eczemei, copilul va fi susceptibil de astm.

Tratamentul este complex. Anumite cazuri, mai grave necesita tratament cu cortizon. Regimul alimentar nu trebuie modificat, cu exceptia unei indicatii contrare a medicului; si, mai ales, nu-i reduceti portia de lapte. Nu expuneti copilul la soare sau aer prea tare.
In timp ce copilul are eczema, trebuie sa fie evitat orice vaccin, cu exceptia BCG-ului si trebuie sa fie tinut departe de alt copil, caruia i s-a facut de curand un vaccin antivariolic.

ELECTROCUTARE- daca un copil si-a prins degetele la priza si nu le mai poate scoate, deconectati sigurantele; nu incercati sa-l trageti, pentru ca va veti electrocuta si dumneavoastra. Daca s-a electrocutat cu un fir electric, indepartati-l cu un baston sau cu un obiect rau conductor de electricitate.

In cazul in care copilul nu mai respira, trebuie aplicata imediat respiratia artificiala si chemati de urgenta salvarea.

ENUREZIS- afectiune care se manifesta prin absenta autocontrolului asupra vezicii urinare, la o varsta cand, in mod obisnuit, copilul nu mai face pe el. In general, enurezisul este nocturn, copilul facand o data sau de mai multe ori pe noapte.

Ca si tratament: nu i se dau lichide multe seara, este lasat neinfasat noaptea, este trezit la ore fixe, gimnastica vezicii (copilul va fi invatat sa se abtina), i se dau medicamente care il ajuta sa fie mai atent si mai putin temator; sa-si inhibe contractiile vezicii; sa-si limiteze cantitatea de urina.

ERITEM FESIER- reprezinta o iritatie cutanata care afecteaza pielea din zona feselor bebelusului, acoperita in mod normal de scutece. In mod normal, majoritatea copiilor vor suferi de aceasta “boala”, in special dupa etapa de diversificare alimentare – alimentele solide modifica aciditatea scaunului si pot duce astfel la aparitia eritemului.

Eritemul fesier se manifesta prin inrosirea sau iritarea portiunii de piele care intra in contact cu scutecele si poate fi tratat cu ajutorul unor unguente prescrise de medicul specialist.

ERITEM SUBIT AL SUGARULUI- aceasta apare in general la copiii sub varsta de doi ani, primavara si toamna, sub forma de mici epidemii. In prezent foarte rar intalnita.

Debuteaza printr-un acces febril violent (39-40 grade C), insotit de convulsii, tulburari gastro-intestinale sau adenopatii. Dupa 4-5 zile, febra dispare la fel de brusc cum a aparut, lasand loc unei eruptii sub forma de pete, asemanatoare celei de pojar, localizate pe ceafa, gat si trunchi. Eruptia este foarte discreta si dispare in cateva zile.

ERITODERMIE DESCUAMATIVA LEINER-MOUSSOUS- forma generalizata de dermatita seboreica a sugarului care apare in primele saptamani de viata. Fetitele sunt mai frecvent afectate decat baietii. Se afirma ca este o boala bipolara deoarece este asociata cu un eritem fesier cu leziuni tipice seboreice in pielea capului, sprancene, pe frunte.

De obicei debuteaza la nivelul pliurilor inghinale; pielea are aspect stralucitor: luceste de grasime. Zonele afectate sunt usor edematiale (inflamate), intens inrosite; inflamatia se extinde, cuprinzand fesele, organele genitale, interiorul coapselor, abdomenul. Intreaga regiune a sezutului este afectata. Atunci apar leziunile la celalalt pol al corpului: capul. In pielea capului si pe sprancene se observa cruste de un galben-bruniu, grase, care cad usor, si sub ele pielea este usor inrosita.
Copilul nu are febra, nici mancarimi, cu exceptia anumitor cauze in care copilul are numeroase scaune.

Tratamentul consta in curatarea atenta a pliurilor si regiunilor care se cojesc, de 2-3 ori pe zi cu ulei de masline sau migdale; apoi, spalarea cu un sapun acid. Copilul trebuie sa fie in permanenta curat si uscat.

FEBRA- se considera ca un copil are febra, atunci cand temperatura sa rectala masurata corect depaseste 37 grade C.

Ce este febra? Este dovada ca organismul reactioneaza la un stimul exterior. Acest stimul exterior este, in general, un microb sau un virus, dar nu intotdeauna.

La sugari exista febra laptelui uscat, datorita unui regim cu lapte prea concentrat. Exista si febra datorata caldurii excesive, unei deshidratari. O crestere brusca a febrei nu trebuie sa va alarmeze.

La copii, temperatura se ridica si scade mult mai repede decat la un adult. O febra de 38 grade C, care persista este mult mai serioasa decat una de 40, care insoteste inflamarea amigdalelor.
Cum faceti sa coboare febra? Exista doua medicamente antitermice, aspirina si paracetamolul si diferite metode de fizioterapie (bai reci, impachetari etc)- aveti totusi grija cu bebelusii.

Cereti sfatul mai intai medicului pediatru.

FIMOZA- preputul este un repliu cutanat care acopera glandul si il descopera cand este tras spre inapoi. Aceasta manevra de decalotare poate sa fie imposibila – fie din cauza aderentelor dintre preput si gland, fie pentru ca exista o fimoza sau, cu alte cuvinte, un preput foarte strans care nu lasa decat un orificiu foarte ingust.

O decalotare fortata poate duce la o complicatie – parafimoza: imposibilitatea de a mai acoperi preputul.
Inflamarea preputului se vindeca in general repede printr-un tratament antiseptic local (bai ale penisului si de sezut).

FONTANELA (moalele capului)- are dimensiuni mai mari ( 2-3-4 cm) si este de forma romboidala ;se simte ca o suprafata moale pe capul nou-nascutului; de obicei pulseaza cu fiecare bataie a inimii, sau poate fi usor bombata atunci cand nou-nascutul plange sau se incordeaza. Aceasta nu se va inchide pana cand copilul nu va implini 1 an, de obicei pe la 18 luni.-24 de luni.

De asemenea prezenta ei permite creierului sa se dezvolte, perimetrul cranian crescand remarcabil in primul an de viata.

Nu va feriti sa atingeti fontanelele nou-nascutului; acestea sunt acoperite cu o membrana groasa si, daca va purtati cu delicatete, nu se va intampla nimic rau.

FRACTURI, ENTORSE, LUXATII- din cauza unei caderi sau a unei lovituri se poate se poate rupe sau se produce o intindere articulara.

Ce trebuie sa facem:
-sa ne pastram calmul
-sa nu miscam copilul
-daca e posibil, cereti copilului sa va spuna locul unde il doare; examinati-l fara a-l atinge
-imobilizati-l, pe cat puteti, partea presupus ranita, in acest timp rugati pe cineva sa cheme salvarea, etc.

GAMAGLOBULINA- este un anticorp de origine umana, care asigura protectie temporara (cateva saptamani) impotriva virusilor, bacteriilor. Poate fi utilizat de sub forma de injectie intramusculara pentru a preveni o boala sau a o atenua.

Exista gamaglobuline specifice, utilizate pentru maladii determinate: rujeola, rubeola, hepatita, tuse convulsiva, tetanos etc.; si gamaglobuline nespecifice, polivalente, utilizate pentru ridicarea pragului imunitar al organismului.

GANGLIONI- aceste mici umflaturi care se simt la palparea sub piele, la gat, sub urechi, sub maxilar, sub brat sau in regiunea inghinala au rolul de a fabrica globulele albe din sange, deci de a aparea organismul impotriva infectiilor.

La copii, ganglionii de la gat se umfla deseori, cand survin infectii locale: gripa, amigdalita, otita, vegetaitii;  sau o boala de rujeola, rubeola etc.

GASTROENTERITA- termen echivalent diareii acute, fie ca e de origine bacteriana sau virala (vezi Diaree).

GAZE INTESTINALE- daca sugarul are gaze, insa castiga in mod regulat in greutate, iar scaunele sunt normale, nu aveti niciun motiv de ingrijorare. Aveti insa grija cu regimul copilului, sa fie echilibrat, sa nu fie excesiv de bogat in fainoase, in legume care contin amidon si in zaharuri. Toate acestea antreneaza fermentatii excesive si balonari, uneori diaree, alteori se poate produce o constipatie.

GLUTEN. BOALA CELIACA- glutenul este o proteina continuta de cereale, indeosebi de grau, orz, ovaz. Intoleranta digestiva a glutenului antreneaza, la copil, diaree cronica si o oprire a cresterii, care va surveni la scurt timp dupa introducerea acestor cereale in alimentatia lui.

Diagnosticul este precizat printr-o biopsie intestinala (mica interventie, fara niciun pericol, la sugarul de cateva luni).
Vindecare se obtine urmand un regim fara gluten, sau cu o cantitate mica din acesta.

Regimul trebuie urmat cu strictete timp de mai multi ani, in caz contrar existand riscul unei recidive a bolii.
Tocmai pentru a evita acest tip de intoleranta, actualmente i se dau copilului, in primele luni de viata, fainuri fara gluten.

 

GRIPA- aceasta debuteaza de cele mai multe ori prin frisoane, un brusc puseu de temperatura insotit de inrosirea obrajilor si uscarea gatului, de dureri ale spatelui si membrelor. Este foarte important ca in aceasta situatie copilul sa ramana in pat si sa se odihneasca. In afara tratamentului prescris de medic dati-i sa bea multe lichide.

La copilul mic, gripa poate lua forme diverse, de gravitati foarte diferite: de la o simpla rinofaringita, la o laringita, traheo-bronsita, bronho pneumonie, bronsita astmatiforma (vezi aceste articole).

HEMOFILIE- este o boala hematologica genetica care afecteaza, în general, barbatii. Principalul simptom al acestei afectiuni este aparitia unei sângerari anormale.

Hemofilia este transmisa pe cale genetica, copilul mostenind de la mama unii factori de coagulare anormali. Hemofilia este o boala hematologica genetica, aparuta în urma mostenirii unor factori de coagulare anormali. Acesti factori ai coagularii, care, în mod normal, contribuie la stoparea sângerarii în urma unui traumatism, sunt incapabili sa functioneze, în limite normale, în cazul bolnavilor de hemofilie.

Principalul simptom al hemofiliei este aparitia unei sângerari anormale. Aceasta poate fi intramusculara sau aparuta dupa o accidentare sau o intervetie chirurgicala. În cazul bolnavilor de hemofilie, timpul de sângerare dupa taieturi, leziuni, interventii chirurgicale sau extractii dentare, creste considerabil.

Apar de asemenea, si alte semne precum prezenta unor echimoze mari, durere articulara sau epistaxis (prezenta sângelui în urina). Sângerarea la nivelul capului, gâtului sau tractului digestiv , aparitia unei dureri bruste, umflarea si încalzirea articulatiilor mari sau sângerarea excesiva dintr-o leziune minora sunt semne evidente de alarma care ar trebui sa urgenteze vizita la medic. În unele cazuri, însa, hemofilia poate evolua asimptomatic foarte mult timp.

Problemele hemoragice pot sa apara doar dupa o interventie chirurgicala, o extractie dentara sau în urma unor leziuni. Deseori, nou-nascutii nu prezinta semne de hemofilie. Acestea încep sa apara atunci când copilul începe sa mearga, sa cada si sa se loveasca de anumite obiecte. În aceste cazuri, echimozele apar imediat.

Tratamentul variaza în functie de severitatea bolii. Daca aveti hemofilia A usoara, episoadele de sângerare se pot trata prin injectarea venoasa a desmopresinei. Aceasta substanta ajuta la oprirea hemoragiei prin stimularea eliberarii de factor VIII si a vasoconstrictiei. Daca aveti hemofilie B sau o forma severa de hemofilia A, episoadele hemoragice pot fi oprite doar dupa administrarea de derivate de factori ai coagularii de la donatorii umani de sânge sau de produse obtinute prin inginerie genetica, numite factori de coagulare recombinati. În cazul deficitului de factor XI, sunt utilizate transfuziile de plasma pentru oprirea episoadelor hemoragice.

Administrarea de factori ai coagularii de 2-3 ori pe saptamâna poate preveni sângerarile din hemofiliile A si B. Medicul te poate instrui cum sa îti administrezi desmopresina sau factori de coagulare acasa, fara a fi necesara spitalizarea. În functie de severitatea hemofiliei, poate fi necesara luarea unor masuri suplimentare pentru minimalizarea sângerarilor pe parcursul activitatii fizice, procedurilor chirurgicale sau stomatologice. Uneori, boala este mai greu controlabila datorita dezvoltarii unor anticorpi împotriva factorilor de coagulare utilizati în tratament.

HEPATITA VIRALA- la inceput evolutia este foarte rapida. Pe copil il doare burta, vomeaza, nu mai are pofta de mancare, pare obosit si uneori are o eruptie (ca o urticarie). Diagnosticul poate fi pus in urma unor analize a sangelui: dozajul transaminazelor, care sunt crescute. Dupa cateva zile apare culoarea galbena, mai mult sau mai putin intensa, a pielii, urinarile sunt mai putin abundente decat de obicei si mai inchise la culoare, iar scaunele sunt decolorate.

Hepatita virala A- este cea mai frecventa, evolutia ei este simpla, fara complicatii si dureaza cateva zile sau saptamani. Tratamentul se limiteaza la repaus in casa, insa fara tinerea obligatorie a copilului in pat; in ceea ce priveste regimul alimentar, el va fi compus din ceea ce pofteste copilul sa manance, evitand grasimile. Virusul se transmite pe cale digestiva, iar molipsirea se produce prin scaune, Masurile de prevedere sunt simple: igiena mainilor, a obiectelor de toaleta si a mesei.

Hepatita virala B- este mai rara, dar evolutia ei poate fi de lunga durata. Molipsirea se face prin sange. Atunci cand un copil a fost in contact cu un bolnav, prevenirea manifestarii ei se poate face, de asemenea, prin imunoglobuline specifice. Daca inainte de a naste, mama are aceasta boala, atunci automat i-o va transmite si fatului.

HERNIE OMBILICALA- la unii nou-nascuti, ombilicul are o iesitura care isi mareste volumul, cand sugarul tipa. Medicul va va linisti, spunandu-va ca vor disparea de la sine. O sa va recomande o metoda de compresiune (o moneda invelita intr-un tifon, aplicata peste ombilic si lipita.) Totusi, daca hernia are un volum foarte mare este indicata o interventie chirurgicala.

HERNIA INGHINALA- Hernia inghinala apare atunci cand in zona inghinala (santul dintre coapsa si abdomen), tesutul abdominal sau o parte din intestin protruzioneaza printr-un punct slab al peretelui abdominal determinand aparitia unei umflaturi la acest nivel sau la nivelul scrotului.

Simptomele herniei la copii:
– la sugari, o hernie se poate evidentia ca o umflatura in zona inghinala atunci cand copilul plange sau se misca
– greata si voma, plans, refuzul de a manca – atunci cand hernia se incarcereaza (o parte din intestinele ce au protruzionat in afara abdomenului raman blocate in hernie). Hernia incarcerata apare mai frecvent la sugari si copii decat la adult si necesita tratament chirurgical imediat. Interventia chirurgicala este singura posibilitate terapeutica ce vindeca hernia inghinala. Daca hernia inghinala nu determina nici un simptom nu este necesara operatia. Multi medici insa recomanda operatia reparatorie a herniei inghinale pentru a preveni aparitia strangularii.Insa, operatia nu este intotdeauna strict necesara.

Unele hernii raman mici si niciodata nu vor determina simptome. In prezent exista in derulare un studiu ce compara rezultatele operatiei efectuate precoce cu expectativa vigilenta.

HIPOTROFIE- este o crestere insuficienta, in deosebi in greutate. Nou-nascutul hipotrofic poate fi un copil prematur sau un copil a carui durata de gestatie a fost normala, dar care, la nastere a avut o greutate mica si o inaltime mica. In acest caz este vorba de o intarziere a dezvoltarii normale intrauterine sau placentare.
ICTERUL NOU-NASCUTULUI- a treia zi dupa nastere, numerosi copii capata o culoare galbuie. Acest incident este fara consecinte grave.

Dupa nastere, copilul aduce cu el o rezerva de globule rosii (acele celule care, in sange, transporta oxigenul). Circuitul sangvin fiind deschis, si plamanii incepand sa functioneze, el distruge o parte din globulele rosii. Se datoreaza unei imaturitati a bilirubinei si de cele mai multe ori se remite spontan in cateva zile. In functie de intensitatea lui, in maternitate “este pus la lampa”, lumina albastra folosita ajutand la ” eliminarea bilirubinei”.

Prezenta icterului poate influenta starea de veghe, copilasii cu icter fiind mai somnorosi, sug cu mai putina vlaga si astfel sporul ponderal in primele zile poate fi unul mai redus. Sunt situatii cand, fiind foarte intens, va necesita interventii suplimentare, analize de sange iar in cazuri foarte rare atunci cand nivelul bilirubinei este unul foarte mare si poate pune in pericol sistemul nervos(afecteaza ganglionii bazali, componenta importanta a creierului cu aparitia asa numitului icter nuclear) se va recomanda fie reinternare in maternitate pentru a beneficia de lampa, fie tratament oral cu fenobarbital. In mod normal, atunci cand nu mai e considerat “un pericol” bebelusul este externat.

Este foarte important daca acasa observati ca reapare icterul sau devine mai intens sa va adresati unui medic pediatru. Sunt copilasi la care apare icterul legat de alimentatia naturala (icterul sugarului alimentat natural) insa trebuie evaluat de un medic pediatru, acesta stabilind daca este vorba despre un astfel de icter sau sunt alte probleme. Nu se recomanda renuntarea la alimentatia naturala.

IMPETIGO- aceasta infectie microbiana dermatologica a nou-nascutului se datoreaza unui stafilococ sau unui streptococ. Aceasca boala incepe printr-o basicuta care, in cateva ore, se intinde, apoi se zbarceste, fiind inconjurata de o pata rosie. Foarte curand basicuta se sparge, lasand sa iasa un lichid tulbure, lipicios ce se usuca si produce cruste galbui, sfaramicioase ca si ceara de albine, apoi cenusii.

Impetigo atinge adeseori fata – in jurul nasului, al gurii – si pielea cu par. Interiorul gurii poate fi si el infectat (stomatita). Crustele sunt cateodata foarte groase. Impetigo este foarte molipsitor: copilul se infecteaza el insusi cu degetele si propaga leziunile; mai mult, transmite infectia si celorlalti copii, prin contact direct. De aceea este recomandabil ca, in cazul existentei unei leziuni mari, copilul sa nu mai fie trimis la cresa/gradinita.

Reusita tratamentului depinde de aplicarea preparatelor medicamentoase pe leziuni si nu pe cruste, care, in prealabil trebuie inlaturate. Pentru indepartarea lor se vor pune comprese cu vaselina, care le vor inmuia.

INDIGESTIE. TULBURARI GASTRICE- este greu de dat o definitie precisa tulburarilor gastrice care apar la nou-nascut si la copiii mai mari, intrucat simptomele obisnuite, ca stari de voma, durerile abdominale sau febra pot avea cauze numeroase; aceste cauze merg de la indigestia cea mai banala pana la hepatita virala, trecand si prin criza de apendicita acuta. Din acest motiv se impune o deosebita vigilenta: dupa douazeci si patru de ore de veghe si observatie, este prudenta sa fie chemat medicul.

INFECTIE URINARA- infectia aparatului urinar este frecventa la sugar. Nu trebuie sa ne asteptam la simptomele obisnuite adultului, dimpotriva, infectia urinara la copii este insotita de putine simptome sau, mai curand, acestea sunt inselatoare: boala se manifesta, cel mai adesea, , prin accese de febra si numai absenta altor cauze ce genereaza febra trebuie sa ne atraga atentia. De multe ori infectia genereaza stare generala proasta, insotita de lipsa poftei de mancare, paloare, dureri abdominale. Numai analiza urinei va permite recunoasterea infectiei. In acest caz va fi prescris un tratament cu antibiotice.

INFLAMATIA ORGANELOR GENITALE- ati observat ca un copil isi duce mainile la organele genitale.

La baiatul mic, preputul este rosu, umflat, uneori acoperit de un pliu al pielii in plus: fimoza favorizeaza aceste manifestari. La fetite poate surveni o iritatie a labiilor mari, insotita de o scurgere abundenta (vezi Vulvita).

In ambele cazuri trebuie evitata scarpinarea, hainele trebuind sa fie largi si sa permita aerisirea pielii. Baile cu un sapun acid pot fi suficiente pentu vindecarea iritatiei. Daca vindecarea intarzie, consultati imediat un medic.

INSOLATIE- se manifesta printr-un brusc puseu de temperatura, un puls accelerat, o piele fierbinte si uscata, absenta transpiratiei, uneori prin vome si, in cazurile grave, prin pierderea cunostintei. Insolatia nu este altceva decat o arsura de gradul I sau II si este cu atat mai grava cu cat suprafata arsa este mai mare. Un copil poate fi in pericol ca urmare a unei insolatii la fata.

INVAGINATIE- prin invaginatie se intelege o parte a intestinului intra, se repliaza in el insusi, asemenea unui mic telescop. Este un caz de urgenta chirurgicala proprie sugarului pentru ca genereaza crize foarte dureroase, cu plansete, alterari ale starii generale si paloare, separate intre ele de perioade de acalmie completa.

Inceputul este brusc: un copil deplin sanatos refuza dintr-o data biberonul; apoi crizele urmeaza una dupa alta; intre 8 si 12 ore mai tarziu, are un scaun amestecat cu sange. Cand apar aceste simptome, copilul trebuie dus de urgenta la spital.

INEC- exista cateva lucruri de care trebuie sa tineti seama pentru a putea salva un copil de la inec. Daca, dupa ce l-ati scos din apa, vedeti ca nu mai respira, fara sa va mai preocupati sa-i scoateti apa din plamani, incepeti imediat manevra de respiratie gura-la-gura. Daca ati ajuns la timp, miscarile respiratorii vor reincepe doar dupa cateva incercari de respiratie artificiala. Apoi transportati-l de urgenta la spital. Daca inima nu mai bate , faceti-i tot respiratie artificiala, in timp ce o alta persoana trebuie sa-i faca masaj cardiac extern viguros. Alternati compresiunea pe stern cu insuflarea de aer in plamani. Daca sunteti singur, va trebui sa faceti ambele manevre, alternativ.

Sfat. Obisnuiti-l pe copil de mic cu apa si invatati-l sa inoate; nu-l pierdeti din ochi cand face baie; sa intre in apa treptat, dupa ce a stat la soare, intai la mal si apoi sa se aventureze inspre larg.

INGHITIREA UNUI OBIECT (sau substante)- copilul a inghitit o moneda, de exemplu, care poate sa intre pe caile respiratorii, riscul fiind asfixia.
El poate sa se indrepte spre tubul digestiv, accident, in general, lipsit de importanta: incet-incet, va parcurge tibul digestiv de-a lungul lui si, pana la urma, va fi eliminat prin scaun. In asemenea cazuri nu trebuie sa ne gandim la necesitatea unei interventii chirurgicale. Daca obiectul este metalic, medicul se va margini sa urmareasca, prin radiografii, inaintarea lui si sa fie verificata eliminarea lui prin scaun, dupa o zi sau doua.

Doua cazuri pot cauza probleme: cel al unui obiect ascutit care poate sa ramana fixat in peretii tubului digestiv; in acest caz operaita fiind necesara si ar mai fi inghitirea unui lichid caustic care poate avea drept consecinte arsuri grave pe peretii esofagului sau ai stomacului. In acest caz, copilul trebuie internat de urgenta in spital.

INTEPATURI- in aceste cazuri, dezinfectati. Daca a ramas in piele un corp strain, incercati sa-l extrageti cu o penseta sau cu un ac tinut in flacara. Lasati sa curga putin sange si dezinfectati locul. Urmariti starea intepaturii in zilele ce urmeaza, iar daca apar umflaturi, roseata sau dureri mergeti la medic.
LANUGO – Puf care acopera in mod normal pielea fatului. Parul pe care il observi pe corpul nou-nascutului se numeste lanugo. Acesti perisori isi fac aparitia inca din luna a 5-a de gestatie. Corpul bebelusului este acoperit cu par fin aproape in intregime, mai putin pe palme, talpi, buze, unghii, partile laterale ale degetelor si degetele de la picioare. De aceea prezenta lui este asociata cu sarcina la termen. Daca nu are lanugo, nu te speria. Cel mai des este intalnit in anumite parti ale corpului precum frunte, umeri, urechi, spate.

Lanugo are rolul de mentinerea unei temperaturi optime, deoarece bebelusii nu au depozite suficiente de grasime; bebelusul ingereaza acest lanugo cu rol in stimularea miscarilor intestinale, el regasindu-se in primul sau scaun (meconiu); stimularea intrauterina a cresterii fatului.

In mod normal acest par cade in primele zile dupa nastere, dar daca persista nu te ingrijora. Este o situatie mai des intalnita la copiii prematuri sau la cei care au tenul mai inchis la culoare. La acestia din urma, zone cu lanugo pot persista pe spate, umeri si brate pana la varsta de 3 ani. Ereditatea joaca un loc important.

LARINGITA- este o inflamate a mucoasei laringiene, superficiala la adult si mai grava la copil, avind in vedere particularitatile anatomice ale laringelui copilului, ca si aptitudinea mai redusa a acestuia de a expulza secretiile prin tuse.

Laringita poate fi o consecinta a variatiilor bruste de temperatura, a prezentei focarelor infectioase de vecinatate (amigdalite, rinosinuzite). La copii apare ca urmare a infectiilor acute respiratorii virale sau bacteriene.
Evolutia, de obicei scurta, merge spre vindecare in citeva zile. Raguseala dispare lent.

Laringita acuta imbraca doua forme, cu tratament diferit, in functie de virsta: laringita acuta nespecifica si laringita acuta simpla la copil.

Semnele bolii sunt: raguseala, jena in git, dureri locale usoare. Se asociaza tusea, oboseala, semne generale de tipul febrei moderate.

Leziunile sunt simetrice, afectind ambele corzi vocale, cu prezenta secretiilor. La copii, debutul este precedat de o simpla jena in gat cu usoara febra si tuse iritativa, care poate imbraca insa si forme mai grave. De asemenea se constata prezenta fenomenului de raguseala, pana la disparitia bolii.
Diagnosticul trebuie stabilit de medicul de familie si medicul specialist ORL, care recomanda tratamentul.

Tratamentul local la copii consta in repaus la pat in pozitie semisezanda, administrare de antibiotice pe cale generala, umidificarea atmosferei respirate de bolnav.

In cazurile de laringita se amesteca o jumatate de pahar de suc de lamiie cu un pahar de miere, se pun la fiert cateva minute la foc mic; se ia cate o lingurita din acest amestec la fiecare 5 minute.

Faringita : masarea maxilarului superior si inferior.
Grave sunt tumorile laringeene care pot fi benigne sau maligne. Benigne sunt: noduli vocali, polipii laringeeni, papilomatoza laringeana – frecventa la copii, caracterizata de raguseala prelungita. Daca tumoarea creste, apar tulburari de respiratie. Malign e cancerul.

Se bea suc de:
– morcov + sfecla + spanac (curata si hraneste sangele);
– suc de morcov (vitamina A buna pentru caile respiratorii);
– morcov + sfecla + castravete;
– suc de spanac (curata, are vitamina C);

In caz de afonie (fara voce) se adauga suc de:
– morcov + telina + patrunjel; morcov + laptuca + lucerna; morcov + papadie + gulie.

LUXATIE CONGENITALA DE SOLD- este o malformatie congenitala familiala, mai ales la fetite. In termeni simpli, aceasta afectiune reprezinta dislocarea soldului la un nou nascut. Aceasta luxatie poate afecta un singur sold sau chiar ambele.
Aceasta se produce datorita unor afectiuni in dezvoltarea si functionalitatea articulatiei coxo-femurale. Cateodata, exista o deplasare a unuia din oasele din articulatie: fie capul femurului nu se fixeaza bine; fie portiunea coxala este mult prea adancita si soldul se poate disloca foarte usor, articulatia fiind foarte instabila.

Care sunt cauzele aparitiei acestei luxatii ar putea fi: bebelusii nascuti dupa termen; antecedentele familiale; sarcina gemelara; cezariana; greutate mare a copilului la nastere (macrosomia); primiparitate (daca este primul copil riscul este mai mare); disproportie materno-fetala (daca mama are o constitutie fizica mica, iar copilul este foarte mare).

La unii copii defectul apare imediat dupa nastere, dar la altii acesta poate fi sesizat abia dupa cateva saptamani sau chiar mai tarziu, cand copilul incepe sa mearga.

Exista mai multe semne ale acestei afectiuni care indica aparitia ei: pliuri multiple la nivelul coapsei in interior; flexibilitate scazuta; mobilitate scazuta; un picior poate fi mai lung decat celalalt; cand schimbi scutecul poti observa probleme de mobilitate a unuia dintre solduri; multi parinti nu-si dau seama decat dupa ce copilul incepe sa mearga si observa ca acesta schiopateaza; modificari la nivelul talpei piciorului; mers schiopatat sau leganat (in cazul in care ambele picioare sunt afectate).

Daca aceasta probleme nu este identificata la timp si tratata poate degenera in afectiuni foarte grave: deformari permanente ale soldurilor; degenerarea articulatiilor soldurilor; osteoartrita;leziuni ale circulatiei sanguine locale.

Cum se pune diagnosticul

La majoritatea copiilor acest defect este greu de depistat. Luxatia congenitala de sold este descoperita adesea la examenul fizic, la nastere sau mai tarziu in copilarie. Totusi, medicul va avea nevoie si de alte teste pentru a pune diagnosticul: anamneza si investigatii de laborator.
teste imagistice (ecografia soldului, radiografia de sold, computer tomograf).
La nastere, doctorul ii va face copilului tau o manevra pentru testarea articulatiei soldului indepartandu-i si apropiindu-i picioarele flectate.
Un astfel de control se va mai face la 6 saptamani si la 8 luni.
Daca se aud crepitatii la efectuarea manevrei, acestea vor indica instabilitatea articulatiei.

Diagnosticul concret nu se poate pune deoarece sunt unele cazuri cand copilul nu simte nici un fel de discomfort si cu timpul problema se rezolva fara tratament.

Ce tratamente exista pentru LCS

Primul tratament care poate fi aplicat la nou nascut este unul de tip ortopedic. Acesta presupune aplicarea unui chilotel special sa a 2 straturi de scutecele pentru fixarea coapselor departate, in incercarea de a corecta pozitia coxofemurala.

Daca afectiunea este descoperita la timp, se poate trata purtand o proteza care tine soldul copilului intr-o pozitie corecta, astfel incat sa se poata dezvolata corespunzator, timp de 12 saptamani.

Daca luxatia congenitala de sold este depistata dupa ce copilul incepe sa mearga, tratamentul poate fi un pic mai dificil. Se poate ajunge pana la interventie chirurgicala pentru refacerea articulatiei si dupa operatie se recomanda imobilizarea printr-un ghips.

MAGARITAREL- infectie a cavitatii bucale produsa de o ciuperca microscopica (candida albicans). Se manifesta sub forma de mici plagi albicioase, asemanatoare grunjilor de lapte batut. Mucoasa gurii este de un rosu viu, foarte dureroasa la orice contact, motiv pentru care sugarul refuza deseoro sa mai manance. Infectia se poate propaga in tot traiectul digestiv, petele albicioase putand fi prezente si in anus. Tratamentul local si general. prescris de medic, duce intotdeauna la vindecare.

MEGACOLON CONGENITAL- este o anomalie congenitala foarte grava, despre care s-ar putea sa auziti vorbindu-se atunci cand un copil are o constipatie rebela, prezenta chiar de la nastere, asociata cu un abdomen marit si cu o intarziere a cresterii.

Medicul va solicita o radiografie a tubului digestiv, care va arata un colon dilatat exact deasupra unei zone contractate, ingustate, din imediata vecinatate a anusului, creand o bariera in inaintarea normala a materiilor fecale. Daca existenta acestei malformatii congenitale este confirmata printr-o biopsie rectala, interventia chirurgicala este obligatorie.

MENINGITA- este o inflamatie a foitelor ce invelesc creierul. Este o boala foarte serioasa si trebuie sa fie tratata prompt. Inflamatia creierului (encefalita) produce simptome similare.

La nou-nascut fontanela bombata si “sub tensiune” este un simptom evident de atingere meningeala si atunci, fie trebuie chemat medicul, fie se apeleaza la salvare.

Semne sau simptome generale ale meningitei: febra; somnolenta si diminuarea atentiei sau – brusc, o dramatica si ne-obisnuita iritabilitate; agravarea brusca a starii unui copil care a avut recent o boala infectioasa ca pojar sau oreion; varsaturi; pierdere a poftei de mancare; dureri de cap sau, la bebelusi, bombare usoara a fontanelei;copilul se opune aplecarii in fata a capului; priveste fix in sus sau isi intoarce capul de la lumina puternica; convulsii; eruptie de pete plate rosii inchis sau rosii-purpurii.

Uneori meningita incepe ca o simpla raceala, alteori urmeaza unei sinuzite sau unei otite- dar meningita poate debuta si brusc, foarte violent.

Sunt doua tipuri de meningita:

-Meningita virala apare mai ales vara si la inceputul toamnei, fiind provocata cel mai des de entorovirusuri. Dupa aproximativ 10 zile cu manifestari nu foarte grave, boala se vindeca.
-Meningita bacteriana este mai rara, dar mult mai severa. Copiii de pina la 5-6 ani sunt tinta preferata a bacteriilor, mai ales daca sistemul lor imunitar este slabit. Infectia poate incepe oriunde in corp, mai frecvent in caile respiratorii – apoi trece bariera sangvina si ajunge la nivelul lichidului cefalorahidian si meningelui.

Meningita este contagiosa prin stranut, tuse sau prin folosirea aceleasi lingurite fara a o spala. Dar, din fericire, meningita nu se ‘ia’ la fel de usor ca o raceala.

Vaccinul antimeningita nu este prevazut in schema obligatorie de vaccinare. Insa, ca metoda de prevenire, medicul de familie va poate recomanda un vaccin anti-Haemophilus influneze tip B, bacterie care produce cel mai adesea meninginta la copiii mai mari de o luna. El se poate administra dupa implinire varstei de 2 luni, protejindu-i pe micuti si impotriva pneumoniei si epiglotitei.

MIOPATIE- boala a fibrelor musculare, a caror degenerescenta progresiva sfarseste prin atrofierea musculaturii, fapt ce are ca urmare instalarea unor stari de slabiciune si de incapacitate motorie crescute.

Este o maladie ereditara ce afecteaza mai ales baietii. Debuteaza in jurul varstei de 4-5 ani, primele semne care atrag atentia fiind dificultatea copilului de a se ridica din pozitia “pe vine” si existenta unor pulpe mult ingrosate.

Cauza este inca necunoscuta, dar exista un tratament, ce poate incetini evolutia bolii. De asemenea, exista un test sangvin ce permite depistarea ei la nou-nascut.

MISCARI RITMICE- nu rare sunt cazurile in care vedem un sugar sau un copil mai mare miscandu-si capul ore intregi ca si cand ar saluta pe cineva, sau balansandu-si corpul de pe un picior pe celalalt. In aceste miscari ritmice copilul gaseste o satisfactie similara cu cea obtinuta la manipularea organelor genitale. Daca face aceste miscari cand este pe cale sa adoarma sau este obosit, ele nu au o semnificatie anume. Dar daca devin o obisnuinta sunt necesare cateva investigatii privitoare la viata lui afectiva: nu este ingrijit sau iubit suficient? este gelos pe fratiorul lui?. Oricum, este bine sa apelati la un psiholog.

MONONUCLEOZA INFECTIOASA- este o boala infectioasa cauzata de unul dintre cele mai contagioase virusuri din tulpina celor herpetice: Epstein-Barr. Odata ce ajunge in organism, virusul se inmulteste la nivelul nazofaringelui afectand limfocitele B (globule albe).
Copiii cu sistem imunitar foarte slabit sunt cei mai expusi riscului de a contracta boala si de a o manifesta. Odata ajuns in organism virusul ramane pe viata. Uneori nici nu apar simptome ale bolii, acesta ramanand in stare latenta. Alteori, pot trece luni de zile de la contractarea virusului pana cand incep sa apara primele manifestari. Boala se poate face de mai multe ori in timpul vietii.

Cele mai comune simptome ale mononucleozei sunt angina si extenuarea, indispozitia sau starea letargica. Insa mai pot aparea: febra (crestere pana la 39-40 de grade Celsius, care poate tine pe termen lung); adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici); dureri de cap; splina inflamata si marita (in cazuri rare si severe se ajunge si la ruptura de splina).

Din pacate exista foarte putine resurse terapeutice pentru tratarea afectiunii. Mai degraba acestea se concentreaza pe ameliorarea simptomelor, pentru ca virusul nu poate fi “vindecat”, el ramane in corp chiar si dupa trecerea simptomelor.
Cel mai bun mod de recuperare este odihna si relaxarea. De asemenea, medicatia ca tylenol sau acetaminophen ajuta la amelioararea durerilor de gat si a febrei. Gargara cu sare sau tabletele de supt pot ajuta de asemenea la calmarea durerilor in gat. Nu da niciodata copilului mic aspirina, din cauza riscului de sindrom Reye.

Simptomele mononucleozei pot continua saptamani la rand, chiar si luni pana la o recuperare completa. Cel mai important este ca micutul sa se odihneasca si sa se hidrateze bine.
NEFRITA- afectiune renala care, la copil, apare adeseori ca urmare a unor angine cu streptococ hemolitic. La aproximativ 10-15 zile dupa angina, apar modificarile urinare: urini putin abundente, rosiatice, edeme ale fetei, uneori dureri abdominale, de cap, voma.

Medicul va recomanda un examen de urina, care va pune in evidenta prezenta albuminei in cantitate mare si a hematiilor (sange), dar niciodta microbi. Elementele esentiale ale tratamentului sunt regimul alimentar fara sare si repausul obligatoriu la pat.

OCLUZIE INTESTINALA- reprezinta oprirea oricarei evacuari a materiilor fecale si ale gazelor intestinale; la sugari, invaginatia intestinala sau hernia strangulata antreneaza o ocluzie.

In primele zile de viata, diverse malformatii ale tubului digestiv pot fi cauza unei ocluzii: nedezvoltarea, mai mult sau mai putin accentuata, a unei parti din intestin, sau o torsiune a lui.

Primul simptom este adeseori aparitia vomei biliare; aceasta indica faptul ca obstacolul se gaseste aproape de locul in care caile biliare refuleaza in intestin. In oricare dintre aceste cazuri este necesara o interventie chirurgicala.

OTITA- este o infectie a urechii interne, aflata in spatele timpanului, deseori insotita de rinofaringita (vezi acest articol). Este frecventa indeosebi la sugari, favorizata fiind de pozitia culcat, cand exista o comunicare mult mai usoara intre nas, gat si ureche, circulatia virusului sau microbului fiind astfel mult mai inlesnita.

Unii copii pot avea doar febra si iritabilitate si mai rar pot sa nu aiba nici un fel de simptom in ciuda infectiei. Otita poate fi diagnosticata prin examinarea urechii cu otoscopul. Cu ajutorul acestuia medicul poate vedea direct timpanul, care este rosu si cateodata bombat din cauza presiunii lichidului infectat. Complicatiile grave sunt rare dar totusi exista.

Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat doar dupa sfatul medicului chiar daca simptomele se amelioreaza sau dispar inainte de a-l termina. In general se simte o atenuare a simptomelor in primele 48 de ore de la inceperea administrarii antibioticelor. In timpul acestor prime 48 de ore simptomele probabil vor persista dar acest lucru nu inseamna ca antibioticele nu actioneaza.

Pentru calmarea durerilor sau febrei se poate administra paracetamol in functie de greutatea sau varsta copilului. Intre timp nu poate fi din nou examinat pentru a vedea daca trebuie schimbat antibioticul.

PALIDITATE- diagnosticul care ar putea explica de ce este copilul palid va tine seama de diferite caracteristici ale paliditatii: este durabila, permanenta sau pasagera; persista si se accentueaza din ce in ce mai mult; se agraveaza mai mult sau mai putin rapid.

O paliditate persistenta ne face sa ne gandim la o anemie.

O paliditate subtila, mai ales daca este insotita de o stare de rau si pierdere a constiintei, este un caz de urgenta ale carui cauze trebuie stabilite fara intarziere; poate fi vorba de o convulsie, febrila sau nu, de o intoxicatie, de anomalii ale ritmului cardiac; de asemenea, poate fi vorba de un traumatism cranian sau abdominal cu hemoragie interna.

Accesele de paloare repetate si de scurta durata se pot datora unei emotivitati crescute sau unei sensibilitati deosebite la durere.
PEMFIGUS- este o boala a pielii specifica nou-nascutilor si sugarilor. Ea debuteaza printr-o pata rosie care se transforma intr-o basica cu contururi clare, de marimea unui bob de grau. Aceasta basica moale se sparge dupa cateva ore. Ramane o ridicatura a pielii, ca un cos, iar in centru se afla o pata perfect rotunda, rosie aprins si zemuinda. Pielea isi cam revine dupa 8-10 zile. Poate aparea in orice parte a corpului, in afara de palme si talpi.

Boala se manifesta prin aparitii succesive ale acestor basici.

Pemfigusul este o boala extrem de contagioasa, ce apare in colectivitati. Uneori, sugarul are febra, mananca mai putin si are tulburari intestinale.

Medicul va prescrie un antibiotic, caci aceasta boala se datoreaza unui microb suficient de puternic pentru a provoca complicatii infectioase mai mult sau mai putin grave.
PETE PE PIELE LA NASTERE- cele mai frecvente din micile anomalii ale pielii, pe care le poate prezenta un copil la nastere, sunt angioamele. Nevii sunt pete pigmentate, maronii care pot aparea pe orice parte a corpului. Tratamentul variaza de la caz la caz.
PICIOARELE ARCUITE IN O- in primele 6 luni, nu trebuie sa i se dea importanta acestui aspect. Picioarele sunt in mod normal arcuite in “o”, deoarece pastreaza pozitia fetusului. Ele se indreapta incetul cu incetul si vor fi drepte cand copilul va incepe sa mearga. Rahitismul este una din cauzele cunoscute ale picioarelor arcuite. Cazurile in care arcuirea este foarte accentuata necesita tratamente ortopedice.

PICIOARE INTOARSE SPRE INAUNTRU, SPRE IN AFARA- copilul care incepe sa mearga are tendinta de a-si tine labele picioarelor spre interior. Dar cand aceste deviatii sunt semnificative, cauza poate fi la nivelul genunchilor sau a soldurilor. Deci, trebuie sa vorbiti cu medicul. Nu incaltati niciodata copilul cu pantofi ortopedici, fara a fi sfatuita de un medic.

PNEUMOPATIE, PNEUMONIE- in medicina se mai spune focar pulmonar. Daca aceasta boala este descoperita si bine tratata de la inceputul ei, orice pneumopatie se vindeca foarte repede.

Un copil care face brusc febra, febra ce creste rapid, are obrajii rosii, respiratie accelerata, tuseste, trebuie sa fie imediat vazut de medic.

Radiografia va confirma afectarea pulmonara si va preciza intinderea ei. Tratamentul cu antibiotice va duce la vindecarea bolii in cateva zile.
POLIOMELITA- este infectia cauzata de virusul poliomielitic ce poate afecta sistemul nervos central, cauzand paralizii sau chiar moarte.

Boala afecteaza mai ales copiii sub varsta de 5 ani, motiv pentru care OMS sustine la nivel mondial vaccinarea antipolio. Poliomielita se manifesta sub trei forme si se transmite pe cale fecal-orala sau respiratorie. Cel mai des, poliomielita se transmite prin ingerarea de alimente sau apa infestate cu materii fecale.

Transmiterea pe cale orala se poate face cu 7-10 zile inainte si dupa primele simptome.

Cele trei tipuri de poliomielita sunt:

-poliomielita cu infectie subclinica, asimptomatica, sau cu simptome care dispar in 72 de ore; simptomele sunt: stare de slabiciune, migrene, gat inflamat (roseata, durere), voma.

-poliomielita neparalitica; simptomele sunt: diaree, senzatie de epuizare, migrene, dureri de spate, iritabilitate, dureri musculare in zona gambelor, febra moderata, disconfort muscular la nivelul intregului corp, spasme musculare, dureri de gat, iritatii sau leziuni dureroase ale pielii, voma.

-poliomielita paralitica. Simptomele sunt: febra, aparuta cu 5-7 zile inainte de alte simptome, senzatii anormale, mai ales in zona abdomenului, dificultati la respiratie, constipatie, dificultati la urinare, migrene, iritabilitate, contractii sau spasme musculare in zone gambelor, a spatelui sau a gatului, dureri musculare, slabirea asimetrica a muschilor, sensibilitate la atingere, dificultati la inghitire.

Moartea intervine cel mai des in cazurile in care copiii cu dificultati respiratorii nu primesc tratamentul necesar. Sechelele musculare si nervoase sunt insa mai frecvente decat decesul.

Tratament si complicatii
Poliomielita este o boala transmisibila cu declararea nominala obligatorie. Legislatia impune izolarea la spital timp de 6 saptamani pentru prevenirea raspandirii virusului.

Nu exista tratament antiviral, insa medicii pot prescrie diferite tratamente pentru ameliorarea simptomelor:
* antibiotice, in cazul infectiilor urinare;
* analgezice usoare, pentru reducerea migrenelor, a durerilor musculare si a spasmelor;
* fizioterapie sau chirurgie ortopedica pentru recuperarea functiilor musculare.

Complicatiile includ:

  •  pneumonie;
  •  tensiune ridicata;
  •  pietre la rinichi;
  •  miocardie;
  •  pierderea capacitatii de functionare a intestinului;
  •  paralizie permanenta;
  •  deformare musculara;
  •  edem pulmonar;
  •  infectii urinare.

In programul national de imunizare, vaccinul folosit este VPO, vaccin polio oral, ce contine germeni viu-atenuati. Acesta ofera protectie de peste 95% impotriva virusului, iar riscul de paralizie in urma vaccinului este de 1 la 2,5 milioane de vaccinari.
Vaccinul VPO este pe cale de a fi inlocuit la nivel mondial cu cel injectabil, cu germeni omorati, VPI. Acesta poate fi procurat, contra cost din farmacii, de parintii care nu vor ca micutul lor sa fie vaccinat prin metoda orala, in cadrul programului national de vaccinare.

 

POLIPI (VEGETATII ADENOIDE)- reprezinta inflamatia si hipertrofia amigdalei faringiene a lui Luschka. Aceasta afectiune apare la varsta copilariei, dar se intalneste mai des intre 3 si 6 ani.

Etiologia este reprezentata de adenoidite acute nevindecate, statusul limfatic, clima rece si umeda. Prin obstructia comunicarii dintre nas si gat, impiedica scurgerea secretiilor de la nivelul foselor nazale.

La sugari apar dificultati la supt; copiii respira mai mult pe gura, zgomotos, sforaie in timpul somnului, vorbesc pe nas; au aproape tot timpul nasul infundat, se imbolnavesc usor dezvoltand amigdalite, faringite, sinuzite, bronsite, pneumonii si otite (prin scurgerea secretiilor de la nivelul nasului in ureche, deoarece Trompa lui Eustachio – comunicarea dintre cavitatea nazala si ureche, este mai scurta si orizontala la copii fata de adulti).

Adenoidectomia (indepartarea chirurgicala vegetatiilor adenoide – numite si polipi) este o interventie chirurgicala simpla, care nu are restrictii in ceea ce priveste varsta la care se poate efectua, desi in general se efectueaza dupa varsta de 1 an, mai rar inainte.

Contraindicatiile ei sunt reprezentate de inflamatii acute ale regiunii, tulburari de sangerare sau coagulare, malformatii ale faringelui, perioade epidemice. Aceasta operatie se face cand copilul este relativ sanatos, adica dupa tratarea infectiei acute si nu in timpul unui puseu febril.

Este efectuata de catre medicul ORL-ist si se poate face sub anestezie generala sau locala; interventia este de scurta durata (de obicei sub 30 de minute) si este in general bine tolerata, copilul putand merge acasa in aceasi zi.

Dupa interventie este utila reeducarea respiratorie prin exercitii de respiratie nazala. Riscurile interventiei sunt minime, fiind in special legate de riscurile anesteziei. Complicatiile postoperatorii sunt de asemenea reduse.

PROLAPS RECTAL- termenul semnifica iesirea afara, prin anus, a unei portiuni din rect. Afectiunea se manifesta prin aparitia unui burelet rosu la eforturile depuse de copil cand trebuie sa aiba scaun, tuseste sau tipa; se poate retrage spontan sau trebuie redus manual. De cele mai multe ori este secundar unei constipatii cronice si foarte rar releva o mucoviscidoza.

Vindecarea se face prin tratament medical, rareori fiind necesara interventia chirurgicala.

PRURIGO- copilul se scarpina mult, este agitat si doarme prost. Uneori isi pierde pofta de mancare, este constipat sau, dimpotriva, are diaree. Pe piele ii apar pete rosii si putin umflate. La atingere, bubita este foarte tare, ea disparand in 8-10 zile, lasand o urma care va disparea la randul ei.

Prurigo poate reaparea, deseori la intervale de timp mai mult sau mai putin lungi. Este considerata ca fiind o manifestare ca urticaria. Daca este vorba de un sugar, nu-i schimbati regimul alimentar fara prescriptia medicului. Pudrati locul cu talc. aplicati o solutie acida, mercurocrom sau alcool iodat 1%. Daca crustele s-au infectat, acoperiti-le cu un pansament steril. In cazurile grave exista tratamente de “desensibilizare”.

PURPURA- se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor pete rosii, cel mai adesea sub forma de puncte sau placi intinse, asemanatoare vanatailor (echimozelor).

La nou-nascut trebuie semnalata mai intai frecventa petelor rosii de pe fata acestuia, dupa o nastere dificila: este vorba de mici rupturi vasculare, fara o gravitate deosebita. Daca purpura este datorata unei scaderi a numarului plachetelor sangvine, exista riscul unei infectii neonatale.

In general, vindecarea survine cu un tratament medical adecvat – in cateva saptamani, dar, in anumite cazuri, evolutia bolii se prelungeste peste 5-6 luni; este vorba atunci de purpura cronica, ce pune problema unui tratament special.

RAHITISM- boala survine dintr-o deficienta de vitamina D (la existenta careia contribuie foarte mult soarele, pentru ca formeaza vitamina D in piele- este indispensabila asimilarii si depozitarii calciului in organism).

Rahitismul este, de regula, boala primilor doi ani de viata si debuteaza la numai câteva saptamâni de la nastere dar poate fi preîntâmpinat prin administrarea unor doze suplimentare de vitamina D.

Manifestarile cele mai usor de observat sunt cele osoase: la nivelul craniului, se constata infundarea acestuia; la nivelul toracelui, apar asa numitele matanii-costale (mici umflaturi de o parte si de alta a sternului)- întârziere de crestere – nanism rahitic, modificari osoase caracteristice la copil – îngrosarea extremitatilor; – matanii costale (îngrosarea jonctiunii condrocostale); deformatii ale toracelui (sternul iese în relief, iar coastele inferioare se îndeparteaza – torace în carena); santul subcostal Harrison; deformatii craniene (proeminenta asimetrica a boselor frontale si parietale, aplatizare occipitala);

Craniotabes – înmuierea osului occipital, senzatie de “minge de celuloid”, semn tara valoare pâna la vârsta de 3 luni; mentinerea deschisa a fontanelclor dupa 18 luni sau, uneori, craniostenoza; aparitia întârziata a primilor incisivi (dupa 10 luni); eruptie dentara incompleta nici dupa 3 ani; abdomen destins de volum, datorita tonusului muscular scazut; impingerea în jos a ficatului si splinei prin deformarea toracica; deformatii ale membrelor; fracturi osoase.

Pe piata sunt mai multe produse pe care le poti alege, sub forma de picaturi sau pastile. Foarte folosit este Vigantolul. Doua picaturi din acest medicament ii asigura copilului doza zilnica de vitamina. Alte solutii le reprezinta varianta injectabila a vitaminei D sau combinatia de flor si vitamina D (Fluorvigantolette). Aceasta din urma este considerata mai comoda de multe mamici, pentru ca doar cu o pastiluta pe zi, copilului i se asigura si necesarul de vitamina D, dar si de flor (necesar pentru buna dezvoltate a dentitiei).

RAIE/SCABIA- este o infectie a pielii care se caracterizeaza prin mancarime excesiva, aproape insuportabila. Aceasta se mai numeste si raie in limbaj popular si este o afectiune frecventa printre copii. Este o boala contagioasa si se transmite cu usurinta de la un copil la altul.

Scabia este o boala de piele provocata de un mic parazit numit Sarcoptes scabiei. Femelele acestor paraziti sunt atrase de corpul uman, in special de caldura. Odata ce ajunge pe piele acest parazit patrunde in epiderma si se inmulteste, provocand infectia.
Se crede in mod eronat ca raia este o boala numai a copiilor maricei. Realitatea este ca oricine se poate imbolnavi de scabie: de la bebelusi la copii mai mari si pana la adulti.
De asemenea, raia a fost considerata o boala aparuta in urma conditiilor precare de viata sau de igiena. Nu este adevarat, chiar si copiii sau persoanele cu o igiena excelenta pot contracta parazitul. Copiii sunt mai predispusi pentru ca stau mereu in colectivitati mari (locuri de joaca, gradinita, scoala etc.).
Acesti paraziti nu sunt deloc pretentiosi: poti fi curat sau murdar, ei nu au un criteriu de selectie pentru a-si alege gazda. Se ataseaza de orice fel de persoana.

Scabia, o boala contagioasa, se transmite simplu prin contact apropiat sau intim cu o persoana infestata cu parazitul. Dormitul in acelasi pat, banala atingere a pielii, folosirea articolelor vestimentare, de uz casnic sau personal la comun cu ale unui bolnav de scabie sunt suficiente pentru a contracta parazitul.
Totusi, el nu zboara de pe un corp pe altul cu usurinta. Ei au o viteza de deplasare extrem de mica. Daca parazitii ajung sa stea pe o gazda non-umana, ei traiesc pana la 4 zile, timp in care mai exista riscul contaminarii in urma atingerii respectivelor obiecte.
Copiii care ajung sa contracteze scabia sunt contagiosi si inainte, in perioada de incubatie, si dupa aparitia simptomelor.

Simptomele:

  • piele uscata;
  • prurit sever;
  • inrosire a pielii;
  • mici basicute;
  • eruptii cutanate.

La bebelusi si la copii zonele cele mai iritate sunt:

  • la nivelul scalpului;
  • pe gat;
  • pe fata;
  • pe palme;
  • pe talpi.

Tratament
In primul rand, imediat ce ai observat aceste simptome trebuie sa mergi de urgenta la medic. Doar el este in masura sa dea un tratament adecvat copilului. In general acesta consta in lotiuni si creme cu aplicare locala, pe zonele iritate sau chiar pe intreg corpul. De obicei se asteapta o perioada pentru ca substantele active din ele sa actioneze, dupa care copilul este spalat. Aplicatia cremelor se poate repeta timp de 1-3 zile, cat tine si tratamentul. Medicul ar mai putea prescrie antihistaminice orale copiilor, pentru a incerca ameliorarea mancarimii.
Este necesar ca si persoanele care au intrat in contact cu micutul bolnav sa fie consultate de medic. Acestia vor primi si ei tratament, chiar daca simptomele inca nu apar. Este necesara dezinfectarea tuturor ustensilelor si articolelor de vestimentatie sau de igiena cu care a intrat in contact pentru a se distruge parazitul.

REFLUX GASTROESOFAGIAN- in cazul in care exista o proasta functionare la nivelul zonei de legatura intre stomac si esofag, continutul stomacului reflueaza (se intoarce) in esofag.

Este o anomalie care poate genera, in afara de voma, sangerari ale mucoasei esofagiene si patrundere a continutului alimentar in caile respiratorii. Refluxul poate fi pus in evidenta prein examene radiologice, mai ales prin masurarea aciditatii gastrice (pH-ul) si fibroscopia esofagiana care permite aprecierea gravitatii anomaliei.

Tratamentul vomelor repetate prin reflux gastric consta doar in ingrosarea consistentei alimentelor: ori se adauga niste preparate speciale, ori se introduce o alimentatie diversificata si semisolida, ori se practica ambele solutii. Medicul va va sfatui sa tineti copilul in sus, in pozitie verticala, cat mai mult timp, dar mai ales dupa mese, si-i va prescrie un tratament antiacid sau antireflux, dupa caz.

REFLUX VEZICO-URETRAL- termenul semnifica trecerea urinei in sens invers, urcand de la vezica spre rinichi. Fenomenul atrage dupa sine infectii urinare repetate care, ajungand la rinichi, risca sa produca leziuni grave. Examenele radiologice ale cailor urinare vor stabili de ce fel de tulburare este vorba si care este gradul ei de gravitate.

Tratamentul este medical: antibiotice si antiseptice urinare, in cure alternate, timp indelungat (mai multe luni); in caz de esec se va avea in vedere interventia chirurgicala.

RESPIRATIE SUIERATOARE/STRIDOR- daca nu este vorba de un copil care sforaie, orice respiratie zgomotoasa trebuie semnalata medicului, mai ales daca micutul este bolnav si are febra. Poate fi vorba de o simpla rinofaringita sau bronsita, dar si ceva mai grav: astm, corpuri straine in caile respiratorii, laringite, etc.

Unii copii prezinta inca de la nastere un zgomot respirator. Este vorba de un stridor congenital datorat unei malformatii a laringelui. Nu exista un tratament particular, iar acest zgomot va disparea in cateva luni.

 

RINITA- RINOFARINGITA- GUTURAI- este denumirea banala a guturaiului. Incepe printr-o scurgere nazala subtire, care poate deveni vascoasa si verzuie; febra nu este mare, iar starea generala este buna.

Rinita este o afectiune banala, evolutia ei fiind simpla, dar la sugari poate antrena mici tulburari cum ar fi un somn prost, jena respiratorie. Rinofaringita este un guturai care se intinde in fosele nazale la faringe.

Tratamentul este simplu ca si in cazul rinitei, trebuie desfundat nasul cu ser fiziologic, copilului administrandu-i-se si medicamente impotriva febrei. In general, rinofaringita se vindeca in cateva zile.

RUBEOLA- boala, benigna la copii, nu este grava decat daca se manifesta la o femeie insarcinata, provocand malformatii fatului.

Rubeola este o boala infectioasa produsa de un virus de tipul alfavirus (togavirus), transmis de cele mai multe ori pe cale aeriana, prin picaturile Pflugge (particule mici de saliva, cu diametrul de cativa microni, eliminate odata cu stranutul si care contin milioane de agenti infectiosi). Afectiunea este tot mai rar intalnita in zilele noastre, datorita administrarii profilactice a vaccinului impotriva virusului care produce boala.
Virusul rubeolei poate persista in aer pana la 2 ore, timp in care poate fi inhalat de orice copil pe o raza de cativa metri.

Perioada de incubatie (timpul necesar ca virusul sa se multiplice si sa provoace simptome), este cuprins intre 10 si 20 de zile. La poarta de intrare, nazofaringele (portiunea anatomica dintre nari si faringe, este poarta de intrare pentru majoritatea infectiilor virale cu transmitere aeriana), virusul se multiplica, urmand ca dupa 5-8 zile sa treaca in sange (viremie).

Orice persoana cu rubeola este contagioasa cu 4 zile inainte si dupa debutul caracteristic al bolii (aparitia eruptiei cutanate).
Simptomele caracteristice rubeolei constau in:

-faza prodromala, de debut, in care se regasesc simptome si semne asemanatoare celor din virozele respiratorii: catar oculonazal (mancarime la nivelul mucoaselor ochiului si nasului), hiperlacrimatie, cefalee, sindrom febril, fatigabilitate, inapetenta;
-aparitia microadenopatiilor generalizate (inflamatia ganglionilor limfatici). Adenopatiile apar mai intai in regiunea cervico-submaxilara (fetele laterale a gatului si zona submandibulara), occiput, urmand ca apoi sa se generalizeze (regiunea inginala, axilara, etc). Ganglionii sunt de marimea unor boabe de fasole si sunt durerosi la palpare. Adenopatiile persista si dupa perioada eruptiva, uneori cateva saptamani de la debutul initial al bolii;
-instalarea exantemului maculos (eruptie care apare la nivelul mucoaselor si pielii). Leziunile cutanate au dimensiuni mici, de marimea unui bob de orez, sunt rosietice, discret reliefate, pruriginoase (provoaca mancarime), apar initial la nivelul fetei si gatului, urmand sa se extinda ulterior si la nivelul toracelui si membrelor. Eruptia cutanata persista aproximativ 5 zile, dupa care dispare progresiv.

Tratamentul simptomatic al bolii consta in administrarea medicatiei antipiretice (care scade febra). Medicamentul cel mai des utilizat in acest scop este paracetamolul care se gaseste sub mai multe forma, supozitoare, sirop, comprimate efervescente si tablete orale.
Aspirina nu trebuie administrata la copii deoarece este asociata cu sindromul Reye, o afectiune rara, dar potential fatala.
Imunoglobulina specifica impotriva virusului care determina rubeola, poate fi administrata tuturor copiiilor, neimunizati anterior, intr-un interval de maxim 6 zile de la expunere.
Acest tratament previne aparitia bolii sau a unor forme complicate, grave de boala. Copiii mai mari de 6 luni, care au fost expusi anterior (maxim 72 de ore de la expunere), pot primi pe langa imunoglobulinele specifice si o doza de vaccin contra rubeolei.
Copilul va fi revaccinat la 12 luni si din nou in jurul varstei de 4-6 ani pentru a conferi o imunitate corespunzatoare impotriva bolii.

Vaccinul antirubeolic contine un virus viu atenuat. Acesta stimuleaza sistemul imunitar al copilului avand ca rezultat formarea de anticorpi protectori impotriva virusului, astfel ca in momentul in care persoana intra in contact cu virusul rubeolic nu va face boala sau va face o forma usoara de boala.
Vaccinul este singura metoda eficienta de a preveni boala (eficienta de aproximativ 95%).

Vaccinul antirubeolic este recomandat sa fie administrat copiiilor intre varsta de 12-15 luni cu revaccinare in jurul varstei de 4-6 ani. Vaccinul antirubeolic poate fi asociat cu cel impotriva rujeolei si oreionului (combinat) si care poate fi administrat in jurul varstei de 1 an (ROR).
Vaccinul este administrat dupa varsta de un an si nu inainte, din doua motive. Unul ca nou-nascutul este protejat impotriva bolii prin anticorpii primiti de la mama (transplacentar si din lapte) in primele luni de viata.
Al doilea motiv este de fapt o contraindicatie si anume ca vaccinul contine un virus viu, putand produce la aceasta varsta cand imunitatea nu este pe deplin dezvoltata, forme grave de boala cu complicatii letale.

 

RUJEOLA/POJARUL- este cea mai frecventa dintre bolile copilariei. Este o infectie respiratorie, extrem de contagioasa, provocata de un virus. Declansarea bolii determina o eruptie cutanata raspandita pe tot corpul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si oculare.

Fiind provocata de un virus, simptomele dispar de la sine, fara tratament medical, odata ce virusul iese din organism. Dar, in timp ce copilul dumneavoastra este bolnav, este important sa va asigurati ca bea suficiente lichide si se odihneste destul, sa nu raspandeasca infectia altor persoane.

Semne sau simptome generale ale pojarului.

Chiar daca pojarul este cunoscuta pentru eruptiile cutanate raspandite pe tot corpul, primele simptome ale bolii seama cu cele ale unei raceli:
-temperature ridicata, intre 38-39 Celsius,
-ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala,
-tuse,
-moleseala.

Evolutia pojaruluiIn a 2-a, a 3-a zi, temperatura scade, iar guturaiul si tusea se intensifica. Atunci e cazul sa ne intrebam: e totusi gripa sau pojar?

In aceasta faza, un indicator al rujeolei sunt petele Koplik, mici pete albe, proeminente, comparabile cu grauntele de gris, situate in dreptul primului molar inferior, mai rar pe gingii. Apar in ultimele zile ale perioadei de incubatie si dispar cand apare eruptia pe corp.
Temperatura creste – poate atinge chiar si 40 de grade Celsius. Apare acum si eruptia cutanata, intai la nivelul fetei, apoi pe trunchi si membre. Eruptia este formata din macule congestive care dispar la presiune, de culoare roz, la inceput mici apoi mai mari cu margini dintate; petele usor reliefate si catifelate la pipait de obicei conflueaza, lasand portiuni de piele sanatoasa. Dupa 2-3 zile elementele eruptive palesc si dispar in ordinea in care au aparut lasand in urma lor pete galbui-cafenii, urmand apoi o descuamare finala.

Pojarul (rujeola) este este extrem de contagioas. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii.Transmiterea virusului se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis.
Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.

Tratamentul pojarului se face sub supravegherea medicului. Daca afectiunea este lipsita de complicatii, copilul poate fi tratat la domiciliu – dar, formele severe sau complicatre de pojar se trateaza in spital.Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista orice alte complicatii.

Exista insa un vacccin contra pojarului (antirujeolic). Vaccinul poate fi administrat individual sau ca o parte a vaccinului MMR (pantru rujeola, rubeola si oreion), care se face de obicei la copiii cu varste intre 12-15 luni. A doua doza a vaccinului se face de obicei la copiii cu varste intre 4-6 ani, dar nu ar trebui facuta la mai mult de 11-12 ani. In cazul unei contaminari cu rujeola, vaccinul poate fi administrat si unui copil de 9 luni, urmat de imunizarea MMR obisnuita.

RUMINATIE- unii sugari sau copii “rumega”, exact in felul in care o fac animalele (regurgitand si rumegand alimentele regurgitate, inghitindu-le apoi). Este vorba de o tulburare digestiva, poate fi datorata unor cauze afective.

Daca sugarul pierde in greutate, este important sa anuntati medicul, caci astfel de manifestari exterioare- cum este si ruminatia, numita si mericism – pot necesita o schimbare de atitudine din partea dumneavoastra, o schimbare in educarea copilului, chiar o spitalizare.

SALMONELOZA INTESTINALA- salmonelele sunt microbi din grupa bacteriilor tifoidei.

La sugar, ei pot cauza diaree acuta, survenita uneori sub forma unei epidemii la cresa sau chiar in familie. Evolutia bolii se poate complica, aparand scaune numeroase si sangerande, deshidratari. Microbul este identificat prin coprocultura (examenul scaunelor).

Nu se recomanda tratamentul cu antibiotice; insanatosirea survine in urma unei simple rehidratari si a unui regim antidiareic.

SCARLATINA- aceasta este produsa de niste streptococi, astazi ea fiind mai putin raspandita si mai putin grava decat altadata. scarlatina este o boala contagioasa, dar nu prin bubite, ci prin infectia respiratorie.

Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin tuse, stranut, ras, vorbit, mai ales atunci cand copilul are si febra.
Insa, la 24 de ore de la inceperea tratamentului, copilul nu mai transmite boala.

Boala debuteaza brusc, manifestandu-se prin febra de peste 38,5 grade si frisoane. Mai mult, copilul va avea si:
– Dureri de gat, in special atunci cand inghite, dureri de burtica si de cap
– Limba incarcata, acoperita de depozite albe sau galbene
– Fata cu un aspect de paloare in jurul gurii si congestie a obrajilor (roseata)
– Amigdale umflate si rosii, acoperite si ele de depozite albicioase
– Gat inflamat
– Moleseala si oboseala
– Lipsa poftei de mancare
– Greata si chiar varsaturi

La aproximativ 24-48 de ore de la debut, apar si neplacutele bubite, mai exact niste pete mici si rosii, aspre la pipait, ca pielea de gaina, care determina mancarimi mai ales la inceput. Initial apar la subsiori, pe gat, piept, coate si in jurul zonei genitale si se extind rapid pe toata suprafata corpului. La nivelul fetei nu apar bubite, manifestandu-se prin congestia obrajilor, buze carminate si o paloare in jurul gurii.
Dupa 7-14 zile de la debut, pielea incepe sa se descuameze discret, incepand cu mainile, picioarele si zona genitala. Limba revine si ea la culoarea initiala, de rosu-rozaliu.

Tratamentul este indispensabil, scarlatina fiind una dintre bolile care necesita internare obligatorie si izolare minimum 7 zile, repaus la pat si un regim lacto-hidro-zaharat pe perioada acuta a bolii.

In general, medicii prescriu tratament cu penicilina V injectabil timp de 7-10 zile, urmat apoi de benzantin penicilina sau moldamin, o doza pe saptamana, 3 saptamani consecutive.

Pe langa antibiotice, este necesara administrarea de medicamente si pentru celelalte simptome:
– Paracetamol, Algocalmin sau Ibuprofen pentru a scadea febra
– Unguent cu mentol pentru a calma mancarimea pielii

De asemenea:
– Asigura-te ca bea suficiente lichide deoarece prin transpiratie se poate deshidrata.
– Prepara-i supe creme sau budinci, usor de inghitit, deoarece este foarte posibil ca din cauza durerilor de gat si a lipsei poftei, sa refuze sa manance.
– Tot pentru durerile de gat poate fi de ajutor gargara calduta cu apa cu sare.
– Amplaseaza in camera copilului, un umidificator, acesta facand aerul sa fie mai usor de respirat. Il gasesti usor la magazinele pentru copii si este si destul de accesibil la pret.

SCAUNE ANORMALE- daca in scaun vedem cheaguri si sunt in numar mic nu au nicio semnificatie grava la sugar, daca nu are diaree.

Daca vedeti mucozitati vascoase, albe sau verzui, fire cenusii, “ghemuri”, cauza poate fi omiritatie intestinala, sau chiar un simplu guturai. In primul caz, intestinul iritat a secretat mucozitatile; in al doilea, copilul a inghitit mucozitatile secretate de mucoasa nazala, sau din gat.

Daca vedeti puroi in scaun, alaturi de mucozitati inseamna ca undeva, pe traiectul digestiv, exista o infectie: puroiul nu reprezinta altceva decat globule albe, microbi si mucozitati amestecate.

Daca vedem sange trebuie chemat de urgenta medicul. Daca starea micutului este buna fara febra, este vorba de o afectiune benigna, polip rectal, care s-a format in rect si sangereaza. O interventie simpla va permite extirparea lui, sau copilul poate fi constipat, intestinul astfel iritat sangereaza.

Daca vedeti scaune verzi nu constituie un motiv de ingrijorare, ci semnaleaza doar o accelerare a trecerii fecalelor prin intestin, alimentele nedigerate neavand timp sa-si capete culoarea normala.

Daca vedeti scaune decolorate se datoreaza laptelui de vaca sau prea concentrat, care imprumuta scaunelor o culoare gri.

Cele foarte decolorate, spre alb sunt semnul proastei functionari a ficatului, uneori primul simptom al hepatitei sau al unei obstructii pe caile biliare ale nou-nascutului.

SINDROM DOWN- reprezinta o afectiune cromozomiala (o afectiune din nattere, care este prezenta la copil înca din momentul conceperii) cauzata de prezenta unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in fiecare celula din fiecare tesut al organismului. Ei poarta planul tuturor caracteristicilor pe care le mostenim. Acest plan este purtat sub forma un mesaj codat prezent într-o substanta chimica denumita ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celula, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se mosteneste de la tata iar celalalt set de 23 de la mama.

În 1959 profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit ca sindromul Down era cauzat de prezenta unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un numar total de 47 de cromozomi în loc de 46.

Toate persoanele cu Sindrom Down prezinta un anumit grad de dificultate de învatare (retard mental). Gradul de dizabilitate difera de la o persoana la alta si este imposibil de apreciat în momentul nasterii cât de grav va fi.

De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada neonatala sau la sugar, datorita dismorfiilor evocatoare care, desi variaza la diferiti pacienti, realizeaza un aspect fenotipic caracteristic. Nou-nascutul cu trisomie 21 are talia si greutatea sub limita normala corespunzatoare vârstei, hipotonie musculara, hiperextensibilitate articulara si reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab.

Nou-nascutul prezinta craniul mic si rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat si fontanele largi care se vor închide cu întârziere. Fata este rotunda, profilul facial este plat datorita hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea este bombata. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, în sus si înafara. Aproximativ jumatate dintre pacienti prezinta epicantus.

Toti nou-nascutii cu sindrom Down trebuie examinati de catre un specialist pentru depistarea cataractei congenitale si a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului).

Irisul poate avea un aspect patat (petele Brushfield). Aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau neregulate si se dispun ca o coroana la jonctiunea treimii mijlocii cu treimea externa a irisului.
Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde si displazice.
Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent. Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia si surditatea poate afecta 50% din pacienti cu sindrom Down, la orice vârsta.
Gura este mica, deschisa, cu protruzie linguala. Limba este mare, brazdata de santuri (limba plicaturata, scrotala). Bolta palatina este inalta si îngusta.
Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafa. Mâinile sunt scurte si late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) si cu un singur pliu de flexie palmara (pliu simian). Spatiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi în pâlnie, cu mameloane aplatizate si cifoza dorso-lombara. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezinta malformatii congenitale cardiovasculare. Dintre acesti copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet.

O alta malformatie congenitala cardiovasculara care poate sa apara este reprezentata de canalul atrioventricular comun. Pot fi prezente si anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenala, stenoza duodenala, hernie ombilicala si pancreas inelar.
Pacientii cu sindrom Down prezinta retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de inteligenta poate sa scada dupa primii ani de viata.
Sindromul Down apare la tot mai multi copii, peste tot în lume, cu preponderenta în Occident, unde vârsta la care femeile fac copii este tot mai înaintata. În lume, unul din opt sute de copii se naste cu acest sindrom. Numarul total al celor afectati la nivel global este estimat la 40-50 de milioane. În anul 2006, în România existau peste 35.000 de astfel de persoane.

SPASME IN FLEXIE- este vorba despre un tip de convulsie specifica sugarului pana la 6 luni, care este insotita de o oprire a dezvoltarii psihomotorii. Criza se poate petrece in felul urmator: o serie de scuturaturi scurte in cursul carora copilul se chirceste strangandu-si brusc membrele, trunchiul si capul, sau uneori o extensie a membrelor. Trebuide de urgenta consultat un medic, caci trebuie neaparat inceput un tratament.

STENOZA PILORICA- malformatie a tubului digestiv, destul de frecvent la copii, aparuta mai des la baieti decat la fete. Este vorba de o ingustare a inelului muscular (pilor) care separa stomacul de intestin. Acest obstacol impiedica evacuarea normala a stomacului, ceea ce provoaca stari de voma; ele incep cam la 15 zile dupa nastere si devin din ce in ce mai abundente si mai “explozive”; copilul este in acelasi timp, infometat si constipat. Un examen radiologic sau ecografic permite identificarea malformatiei, iar o interventie chirurgicala simpla asigura vindecarea definitiva.

STOMATITA- in aceasta afectiune virala, intreg interiorul cavitatii bucale este acoperit de mici pete albe care ascund plagi dureroase. La caderea unei membrane albe, ies la iveala o ulceratie. Copilul nu poate manca, nu poate nici macar sa bea. Simplul gest de a-si inghiti propria-i saliva este extrem de dureros. Simptomele dureaza 4-5 zile.

Stomatita provoaca o salivatie excesiva, o respiratie rau mirositoare si febra, care poate atinge 40 grade.
Medicul va prescrie un tratament antibiotic si vitaminic, si badijonari locale. Asteptati-va la dificultati si inarmati-va cu rabdare. Mai ales, alimentati copilul dandu-i sa bea lichide indulcite si reci. Dati-i, in general, ceea ce va accepta mai bine: suc de fructe, lapte, inghetata etc. Este important sa tineti copilul departe de alti copii.(Vezi Afte si Herpes).

STRABISM- in timpul primelor luni se observa frecvent ca sugarul se uita cam crucius, pentru ca miscarea globului ocular drept nu este inca perfect coordonata cu cea a globului ocular stang. In mod normal, acest strabism se corijeaza spontan.
Dimpotriva, daca strabismul este extrem de vizibil si persistent, copilul trebuie dus fara intarziere la oftalmolog, caci un tratament este cu atat mai eficace cu cat este inceput mai devreme.

Strabismul este rezultatul unui defect de vedere al unuia din ochi, ochi care va trebui supus unor exercitii, in timp ce ochiul sanatos va fi acoperit cu un bandaj. De asemeni, poate fi prescrisa si purtarea ochelarilor. Numai dupa ce copilul si-a recapatat total vederea, se poate pune problema unei interventii chirurgicale cu scop estetic, respectiv, intre 2 si 4 ani.

SUDAMINA- este o eruptie datorata transpiratiei. Se manifesta prin aparitia unor mici umflaturi rosii, localizate mai ales in zona gatului si al spatelui. Va disparea cu usurinta daca pielea este pastrata curata si uscata.

TAHICARDIE- termenul semnifica accelerarea ritmului cardiac. La copil, in mod normal, acest ritm este cu atat mai rapid cu cat copilul este mai mic (120-140 pe minut in primele luni, 100-110 pana la 4-6 ani): el este foarte variat, in functie de faptul ca tipa zdravan, s-a speriat de ceva, plange, a obosit, cand face un efort anume sau daca are febra. Dincolo de cele semnalate mai sus, daca se constata o tahicardie permanenta, atunci se pune problema unei afectiuni cardiace, mai ales a unei malformatii.
Simptomele tahicardiei la copii: cresterea pulsului; lesinul; ametelile; respiratie neregulata; palpitatii; dureri toracice; extenuare; transpiratii reci; greata etc.

Exista cateva manevre de urgenta care trebuie facute in cazul in care un copil sufera de tahicardie.
-manevra valsalva – se sufla fortat intr-o sticla goala;

-inghitirea fortata a unui bol alimentar (de exemplu, o bucata de paine sau covrig);

-apasarea usoara pe globii oculari cu ochii inchisi.

Tratament.

In cazul in care tahicardia nu este patologica, ea se corecteaza de la sine. Daca are cauze medicale ea necesita tratament medical corespunzator. Exista mai multe forme de tratament aplicate in cazul acestei afectiuni:

Manevre vegale
Acestea sunt primele masuri care se iau atunci cand medicii sunt pusi in fata unei crize de tahicardie. Acestea implica tusitul si plasarea unei pungi de gheata pe fata. Ele pun presiune pe nervul vag si ajuta la echilibrarea ritmului batailor inimii.

Tratament medicamentos
In cazuri urgente sau severe se recurge la injectiile anti-aritmice pentru a se restabili un puls normal al inimii. Aceste medicamente pot fi administrate si pe cale orala si sunt prescrise pentru a fi luate de fiecare data cand apare un episod tahicardic. Este un tratament pe termen lung si poate fi luat si in scop profilactic. Daca ele sunt administrate cu regularitate pot fi prevenite episoadele tahicardice.
Impreuna cu aceste medicamente mai pot fi luate si cele de blocare a canalelor de calciu.

Tratament chirurgical
Se apeleaza la interventii chirurgicale atunci cand alte terapii esueaza. Ea presupune interventia pe cord deschis in vederea distrugerii unei cai electrice suplimentare. Este o masura la care se apeleaza foarte rar la copii.

Defibrilator
Implantarea unui defibrilator ajuta la echilibrarea batailor inimii. El se implanteaza in piept si monitorizeaza bataile inimi si ajuta la cresterea sau scaderea acestora prin socuri electrice care restabilesc pulsul normal.

TESTICULE – Testicul non descendus (testicul ectopic, ectopie testiculara)- deseori absenta unuia dintre cele doua testicule din punga testiculara a sugarului sau a copilului mic este fara gravitate. Este suficient sa examinezi copilul in conditii potrivite: fie intins, fie aflat intr-o baie de apa calda, sau apasand incetisor in regiunea inghinala (deasupra organelor genitale), pentru a determina glanda sa coboare. Cu siguranta ca aceste “testicule migratoare”, inainte de perioada pubertatii, se vor stabiliza la locul lor.
Totusi, in anumite cazuri, testiculele nu pot fi coborate. In acest caz trebuie consultat medicul, care va va sfatui sa urmati un tratament medical (hormonal), apoi, daca este necesar, o interventie medicala intre 2 si 6 ani. Se pare ca un testicul care nu este coborat pana la aceasta varsta are putine sanse de a cobora spontan, ceea ce poate duce la complicatii (sterilitate).

TESTUL APGAR- starea nou-nascutului este apreciata, in primele minute de la nastere, printr-un examen complex numit testul Apgar sau scorul lui Apgar.

Observatiile vizeaza cinci parametrii: ritmul cardiac, respiratia, coloratia tegumentelor, tonusul muscular, raspunsul la exitatii (vigoarea, intensitatea tipatului). Fiecare din acesti parametrii este notat de la 0 la 2 si un total de 8 sau 10 puncte semnifica o conditie fizica si psihica satisfacatoare in momentul nasterii.

Numele testului este cel al pediatrei americane care l-a imaginat si pus la punct, Virginia Apgar.

TESTUL GUTHRIE- permite punerea in evidenta a fenilcetonuriei. Fenilcetonuria este o boala genetica in care lipseste enzima fenilalaninhidroxilaza sau are un nivel foarte scazut in sange (PAH). Aceasta enzima este necesara pentru convertirea fenilalaninei, un aminoacid din alimente, in alt aminoacid numit tirozina.

Daca PKU nu se trateaza imediat dupa nastere fenilalanina se acumuleaza in sange si in tesutul cerebral ducand la retard psihic si afectarea sistemului nervos central.

Daca se trateaza imediat dupa nastere toate aceste probleme sau majoritarea lor se pot preveni de obicei. PKU este estimat in SUA la 1 caz la 14 000 pana la 20 000 de nou-nascuti vii. Este mai frecventa la albi si americani nativi decat la persoane de culoare, asiatici sau hispanici.
Din 2002, si in Romania este gratuit si obligatoriu testul care detecteaza fenilcetonuria. Este vorba de testul Guthrie, care se face tuturor nou-nascutilor, in maternitate. Este prima analiza de sange pe care o face orice copil.

Poate parea putin dificil sa faci o analiza de sange unui copil nou-nascut. Insa nu este deloc dificil si nici dureros, pentru ca proba de sange sa ia din calcaiul celui mic. Ajunge o mica intepatura care va face sa curga cateva picaturi de sange pe o bucata de hartie speciala. In laborator, probele sunt puse in contact cu o cultura de bacterii ce se hranesc cu fenilalanina. Cresterea acestor bacterii este cu atat mai mare cu cat concentratia de fenilalanina din sangele copilului este mai mare si astfel se poate afla care este nivelul ei exact. Daca el depaseste un anumit prag, se fac alte analize mai precise, care permit medicilor sa puna un diagnostic exact.
Parintii primesc rezultatele testului in aproximativ doua saptmani de la nastere, numai daca testul a aratat existenta unor probleme.

TETANIA SUGARULUI- este o boala care se manifesta prin convulsii si o tendinta de contractare a extremitatilor. Provine ca urmare a lipsei calciului din organism.

Cum organismul are nevoie de soare pentru asimilarea calciului, este de inteles ca sugarii nascuti toamna, in regiuni umede si care nu au luat vitamina D prezinta, pe langa rahitism, semne de tetanie. Medicul prescrie tratament care are la baza vitamina D si calciu (vezi Convulsii si Rahitism).

TETANOS- este o boala infectioasa acuta caracterizata prin intoxicatia sistemului nervos in urma contractarii bacteriei C. Tetani.

Simptomele sunt caracterizate in principal prin spasme musculare, dificultati de respiratie sau rigiditate localizata in diverse zone. Cea mai buna metoda de protejare impotriva acestei afectiuni este imunizarea copilului prin vaccinare.

Bacteria care cauzeaza aceasta boala se gaseste peste tot, in special in pamant, praf, intestinele animalelor, dar si ale oamenilor si supravietuieste ani de zile, fiind rezistente la temperatura.
Pe masura ce bacteria se inmulteste in organism produce o toxina nervoasa. Ca si in cazul botulismului, toxina este cea vinovata de aparitia simptomelor si problemlor, si nu bacteria in sine. Bacteria se poate transmite la om si poate da nastere intoxicatiei prin patrunderea ei in organism dintr-o sursa contaminata prin leziuni deschise .

Semnele bolii incep sa isi faca aparitia dupa 2-6 saptamani de la momentul infectarii, insa perioada tipica de incubatie este intre 5 si 10 zile:

  • frisoane;
  • durere de cap;
  • dificultate la inghitire;
  • iritabilitate;
  • rigiditate a maxilarului si a gatului;
  • febra usoara;
  • durere de gat;
  • rigiditatea bratelor si picioarelor.

Simptomele clasice tetanosului sunt rigiditatea maxilarului si spasmele gatului, spatelui sau abdomenului.

Persoanele bolnave de tetanos au o expresie anume a fetei, un zambet fix, intins si sprancenele arcuite. Atunci cand sunt nervosi sau stresati manifesta spasme dureroase in diverse zone ale corpului. In plus, ei pot transpira excesiv in timpul spasmelor si se pot gasi in imposibilitatea de a vorbi si de a respira corect. Creierul nu este oxigenat suficient si apara semne de hipoxie sau sufocare – buze sau unghii albastre.Pentru primirea tratamentului corespunzator este nevoie de internarea copilului in spital. Una dintre cele mai mari amenintari o constituie blocarea respiratiei. Exista posibilitatea interventiei prin traheostomie (introducerea unui tub la nivelul gatului pentru a reda respiratia si oxigenarea creierului) sau prin alte tehnici de ventilatie artificiala.
Conduita terapuetica in cazul tetanosului este formata dintr-un complex de masuri in vederea recuperarii lui:

  • medicatie pentru controlarea spasmelor musculare;
  • antibiotice si globulina imuna tetanica pentru a trata infectia;
  • ingrijirea ranilor;
  • vaccinarea.

TIROIDA- glanda tiroida joaca un rol foarte important in dezvoltarea copilului; cand este absenta sau nedezvoltata, rezulta o insuficienta a hormonului tiroidian care, netratata, atrage dupa sine intarziere in cresterea in inaltime, si in dezvoltarea intelectuala.

Este de dorit ca boala sa fie depistata din timp, pentru ca tratamentul cu hormon tiroidian este cu atat mai eficace – si in crestere si in dezvoltarea cerebrala – cu cat este inceput mai devreme.

Primele simptome care trebuie sa va atraga atentia sunt absenta reactiilor sugarului, care nu plange, nu tipa, nu cere de mancare, are o paloare a fetei si racire a pielii.

Un examen radiologic poate arata o intarziere si anomalii in dezvoltarea sistemului osos. Insa numai dozajele hormonale sunt esentiale pentru a stabili diagnosticul si a incepe tratamentul.

O metoda de depistare a bolii chiar de la nastere, prin prelevarea unei picaturi de sange, este aplicata sistematic tuturor nou-nascutilor in maternitate. Dezinfectarea cu iod, la mama si la copil, a zonei de unde se ia sange, poate fasifica rezultatele depistarii bolii. Opus insuficientei tiroidiene, un copil poate prezenta, la nastere, o hipotiroidie, in special un copil nascut de o mama care prezinta aceeasi afectiune.

Principalele simptome sunt: agitatia nou-nascutului, lacrimarea ochilor, inflamarea gatului, accelerarea pulsului, diaree.

TORTICOLIS- este o deviatie bidimensionala a capului si gatului, cauzata de o afectiune a unuia dintre cei doi muschi sternocleidomastoidieni. Cunoscut si sub numele de “gat stramb”, torticolis se manifesta prin inclinarea capului intr-o parte, miscarile de rotatie ale capului devenind limitate. Barbia este indreptata spre unul dintre umeri, iar capul este inclinat spre celalalt.

Cea mai grava afectiune de acest tip este torticolis congenital, ce apare la nou nascuti. Formele mai usoare ce pot aparea mai tarziu sunt torticolis banal, torticolis spasmodic si torticolis simptomatic. Afectiunea isi face aparitia la nastere sau la scurta vreme dupa nastere si este cauzata de aparitia unei diferente intre muschii sternocleidomastoidieni. Muschiul mai scurt trage capul si gatul intr-o parte, cauzand pozitia anormala.

Uneori torticolis congenital poate aparea din cauza unor complicatii la nastere, alteori afectiunea apare inainte si duce la complicatii natale. Afectiunile congenitale ale coloanei cervicale pot provoca torticolis congenital. Cauzele ce pot duce la dezvoltarea torticolisului in viata intrauterina tin de pozitia capului fatului in timpul sarcinii sau presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gatului.
Spre deosebire de celelalte tipuri de torticolis, afectiunea congenitala nu este, in general, insotita de dureri. Pe langa pozitia anormala a capului micutului, se poate observa si o umflatura in muschiul afectat, ce poate fi observata cu usurinta mai ales intre varsta de 2 si 8 saptamani.

Pentru diagnosticarea corecta, medicul poate efectua si o radiografie, ce poate confirma existenta unor probleme multiple.
Fizioterapia este tratamentul recomandat pentru bebelusii care sufera de torticolis congenital. Exercitiile fizice au rolul de a intinde muschiul mai scurt, care a cauzat problema, si trebuie incepute inca din primele saptamani de viata.

Gimnastica corectiva pentru torticolis congenital are ca scop tonifierea simetrica a musculaturii gatului, corectarea atitudinilor deficiente ce pot apare la nivelul coloanei si al umerilor si formarea unui nou reflex neuromuscular corect.

In cazul in care fizioterapia nu da rezultate in 2-3 luni, micutul poate avea nevoie de o interventie chirurgicala pentru intinderea muschiului.

O cincime dintre copiii care sufera de torticolis congenital sufera mai tarziu si de o dezvoltare anormala a soldurilor, displazie de sold sau luxatie congenitala.

TOXOPLASMOZA- este o boala datorata unui parazit transmis prin carnea insuficient fiarta. Toxoplasmoza congenitala inseamna contaminarea bebelusului cu toxoplasmoza inca din burta mamei si manifestarea ei dupa nastere. Toxoplasmoza este una dintre infectiile din timpul sarcinii cu cel mai mare factor de risc pentru o fat. Toxoplasmoza congenitala inseamna contaminarea cu T. Gondii la bebelusi.

Toxoplasmoza la bebelusi apare ca urmare a transmiterii parazitului la fat prin placenta in timpul sarcinii. Severitatea manifestarii bolii la copil precum si felul in care acesta va fi afectat in urma unei infectari cu T. Gondii depind de mai multi factori care au loc de obicei in sarcina:

  • momentul in care a aparut infectia in sarcina;
  • numarul si virulenta parazitilor transmisi de mama la fat;
  • dezvoltarea fatului la momentul infectarii (varsta);
  • competenta imunologica a mamei .

In general multi bebelusi care se nasc cu toxoplasmoza sunt asimptomatici la nastere si manifesta boala mult mai tarziu in copilarie. Efectele aparute la fat in urma contaminarii lui sunt cu atat mai severe cu cat acesta a fost infectat intr-un stadiu timpuriu al sarcinii.

Nou-nascutii care supravietuiesc in urma contaminarii cu toxoplasmoza sunt expusi unor riscuri extrem de grave. Majoritatea se nasc cu malformatii congenitale grave care le pun in pericol cresterea si dezvoltarea.

Alte complicatii care pot aparea la nivelul sistemului nervos central includ:

  • intarziere in crestere si dezvoltare;
  • tulburari grave de vedere, pana la orbire;
  • hidrocefalie;
  • epilepsie;
  • surditate;
  • retard mental;
  • paralizie;
  • microcefalie;
  • tonus muscular redus.

Cum se manifesta toxoplasmoza la nou-nascuti?
Cazurile in care boala se manifesta inca de la nastere sunt extrem de rare. In majoritatea cazurilor, copiii manifesta semne clinice la cateva luni dupa nastere sau chiar ani. Totusi, ei pot manifesta unele dintre urmatoarele simptome imediat dupa ce au fost nascuti:

  • ficat si splina marite;
  • anemie;
  • greutate mica la nastere ;
  • icter;
  • prematuritate;
  • petesii (pete mici, rosii pe piele);
  • retinita (inflamatie aretinei);
  • convulsii;
  • febra.

Cum se diagnosticheaza si care este tratamentul?
Cel mai bine este ca toxoplasmoza sa fie prevenita inaintea si in timpul sarcinii pentru a se evita eventualele riscuri.
De asemenea, daca gravida contracteaza parazitul in sarcina este important ca boala sa fie diagnosticata si tratata la timp pentru a nu avea efecte dramatice asupra fatului.
Daca totusi bebelusul este diagnosticat la nastere cu toxoplasmoza se merge in general pe un tratament bazat pe administrarea de pirimetamina, sulfazina si leucovarin pe o perioada lunga de timp, chiar si un an. Este posibil ca bebelusilor sa le fie administrati si steroizi daca manifesta probleme la nivelul ochilor.

TUSE- in mod normal caile respiratorii sunt curatate in permanenta multumita miscarii permanente a cailor vibratorii interni. Tusea este un fenomen reflex care inlatura corpurile straine sau secretiile, anormale prin abundenta si vascozitatea lor. In acest sens, tusea este un instrument de aparare util, de aceea nici nu trebuie calmata cu orice pret, mai ales ca poate contribui la evacuarea secretiilor.
Ca sa o poata trata, medicul va cauta mai intai cauza, de aceea va va pune unele intrebari, privind data aparitiei, frecventa, daca este seaca sau expectoranta. Va va intreba daca este insotita de anumite semne: febra, curgerea nasului, dificultati de respiratie, mucozitati. Va cauta o posibila contaminare cu tuse convulsiva si rujeola. Exista numeroase tipuri de tuse:

  • – tuse acuta insotita de febra; reprezinta, cel mai adesea, la copilul mic, simptomul unei afectiuni a cailor respiratorii superioare (rinofaringite repetate, vezi acest termen);
  • – tusea cronica este de asemenea cauzata de unele infectii ale cailor respiratorii superioare (sinuzita etc);
  • – tusea fara febra reprezinta mai ales o reactie alergica, cum ar fi astmul; tusea este seaca si spasmodica;
  • – tusea care se produce noaptea este cauzata, mai ales la sugarul care are guturai, de acumularea de secretii si mucozitati; pentru calmarea ei, asezati copilul in sezut;
  • – tusea uscata este de origine laringiana (vezi acest termen);
  • – accesele de tuse violenta sunt caracteristice tusei consulsive.

Tratarea tusei, cum ar fi cea expectoranta, trebuie tratata cu grija, iar calmantele pentru tuse trebuie recomandate cu atentie copilului; ele risca sa perturbe respiratia; medicul va va sfatui sa folositi medicamente ce permit fluidificarea secretiilor, deci evacuarea lor mai lesne. Atunci cand copilul are o tuse seaca, persistenta, care se produce seara (tusea convulsiva), in acest caz medicul va va prescrie sedative. Cei bolnavi de tuse cronica trebuie sa recurga la kineziterapie respiratorie; kineziterapia este din ce in ce mai folosita fiindca e cea mai eficace.

TIPETELE SUGARULUI- La varsta cand copilul inca nu vorbeste, tipetele reprezinta mijlocul sau de comunicare, limbajul sau. Fiecare tipat are caracteristici diferite, ceea ce permite sa fie deosebite foarte net.

  •  tipatul de foame: viguros, puternic, perseverent;
  •  tipatul de durere acuta: strident, de intensitate proportionala cu durerea care il provoaca;
  •  tipatul de durere continua: monoton, grav, neincetat;
  •  tipatul de suferinta: amestecat cu suspine.

Mamele cunosc instinctiv sau invata repede sa desluseasca sensurile diverselor tipete ale copilului lor, de exemplu: tipetele care se repeta in fiecare seara, la aceeasi ora, sunt tipetele “colicei”. Si mamele isi dau bine seama ca, atunci cand copilul incepe dintr-o data sa tipa sau sa geama, tipa sau geme pentru ca sufera. De pilda, poate fi vorba despre o otita sau despre o invaginatie intestinala acuta.

ULCIOR- ste un mic furuncul la baza unei gene; el dispare in general repede daca se aplica local o pomada antibiotica, dar poate, totusi, reaparea. Se datoreaza infectarii unei mici glande situate pe marginea ploapei.

URECHI CLAPAUGE- nu chinuiti copilul punandu-i caciulite care il strang, o interventie chirurgicala va corija foarte simplu acest defect. Varsta optima pentru operatie este de 8-9 ani. Totusi, lasati copilul sa ceara singur acest lucru.

URTICARIE- afectiune dermatologica manifestata prin aparitia, pe piele, a unor mici umflaturi rosu-deschis, pe un fond alburiu, asemanatoare urzicaturilor si care dau mancarimi intense.

Urticariile se pot manifesta inca din copilarie, cauzele lor fiind variate. Printre acestea, alimentele ocupa primul loc: oul (albusul, mai ales), pestele, carnea de cal, ciocolata, sucul de portocale, capsunele; de asemenea, medicamentele. Pentru a calma mancarimile, dati-i copilului o lingurita de sirop antihistaminic.

Anumiti viermi intestinali – limbrici – pot reprezenta cauza unei urticarii. Urticaria este uneori insotita de edeme (umflaturi) mai mult sau mai putin intense (pe fata, organele genitale, etc.). Edemul laringelui poate provoca jena respiratorie grava ca urmare, trebuie tratat de urgenta.

VARICELA/VARSATUL DE VANT– ste o boala infectioasa acuta produsa de un virus, virusul varicelo-zosterian. Mai este cunoscuta si sub denumirea “populara” de varsat de vant. Se manifesta prin aparitia unor bubite mici de culoare rosie care imediat se maresc si se transforma in basicute pline cu lichid, si care formeaza apoi cruste in evolutia lor catre vindecare.

Copiii pot avea intre 200 si 500 de astfel de bubite, care apar in valuri.

Virusul se gaseste si la nivelul leziunilor de pe piele (in lichidul din vezicule), motiv pentru care ruperea veziculelor poate favoriza raspandirea virusului si la alte persoane.
Oricine este expus poate contacta varsat de vant.
Virusul varicelic este transmis usor de la o persoana la alta, pe cale aeriana de catre persoana infectata sau prin contactul direct cu veziculele de varsat de vant, inainte ca acestea sa fie acoperite de cruste. Virusul poate de asemenea sa fie transmis de la mama infectata la fat.

Majoritatea persoanelor fac doar o singura data varsat de vant. Oricum, odata ce o persoana a fost infectata, virusul ramane in organism si se poate reactiva in conditii de imunitate scazuta, mai frecvent la varstnici. Infectia naturala determina de obicei imunitate pe viata.

Care sunt simptomele si manifestarile varicelei

Incubatia (perioada de cand s-a produs contactul infectant si pana cand apar primele semne clinice) este de 14-21 zile.1 Acest lucru inseamna ca eruptia apare de obicei la doua saptamani dupa contactul cu persoana bolnava. In primele 1-3 zile de boala pot aparea febra, dureri de cap, dureri musculare.

Eruptia apare initial pe trunchi, sub forma de bubite rosii, marunte. La 12-24 ore apar veziculele (cu continut lichidian clar), asemanatoare unor “boabe de roua”. In cateva zile, continutul veziculelor se modifica, devenind tulbure si se acopera de cruste (coji). Stadiul de crusta poate tine 10-20 zile. Pacientul nu mai este contagios, din momentul in care incep sa se desprinda crustele. In evolutia bolii apar 2-3 valuri eruptive, astfel incat se pot vedea pe piele leziuni in diferite stadii. Cu cat varsta pacientului este mai mare, evolutia poate fi mai serioasa, insotita de complicatii. Complicatiile apar mai frecvent la sugari, adolescenti si la varstnici.

Eruptia poate aparea si pe mucoase (in gura, interiorul pleoapelor, mucoasa anala, genitala) dar si pe pielea paroasa a capului. Mai pot aparea: febra (nu foarte mare, rar peste 39oC), raguseala, tuse productiva, secretii nazale abundente.
Pacientul trebuie sa fie vazut de medic pentru a se pune diagnosticul corect. Medicul de familie declara boala. In plus, astfel se pot evita complicatiile.

Vaccinurile impotriva varicelei sunt disponibile pentru a proteja copiii impotriva acestei boli, si astfel pentru a preveni suferinta.
Vaccinarea este singura masura profilactica ce poate sa-ti protejeze copilul de o suferinta inutila.
Vaccinul impotriva varicelei contine o tulpina atenuata a virusului. Dupa administrare, virusul atenuat stimuleaza sistemul imunitar fara a determina imbolnavirea.
Sistemul imunitar al unei persoane vaccinate care intra in contact cu o persoana bolnava, va declansa un atac impotriva virusului pentru a preveni imbolnavirea.1,2,3.

Vaccinul impotriva varsatului de vant este folosit cu succes de peste 20 de ani. Cea mai indelungata experienta privind vaccinarea impotriva varsatului de vant vine din SUA. In 1995 a fost initiat un program de vaccinare a tuturor copiilor impotriva acestei boli, program care s-a dovedit a fi de succes.

VARIOLA- variola este o infectie contagioasa determinate de virusul variolic. variola poate fi mortala, deci in cazul aparitiei unor cazuri cea mai importanta este izolarea persoanelor afectate. Cel mai bine este ca fiecare persoana care intra in contact cu un pacient cu variola sa se vaccineze.

Aceasta se transmite pe cale respiratorie. Se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata pielii a numeroase pustule care, dupa vindecare, lasa cicatrice definitive. Dupa o perioada de incubatie de 12 zile, maladia incepe cu o combinatie de febra ridicata, dureri de cap, dureri musculare si afectare generala cu prostratie.
Dupa 2 pana la 5 zile, apare o eruptie pe mucoasa orala si faringala, pe fata si antebrate, care se propaga pana la trunchi si picioare, dupa 2 zile aceasta devenind o eruptie veziculara si apoi o eruptie pustulara. Riscul transmiterii este ridicat mai ales in prima saptamana a maladiei.

Exista doua forme clinice ale variolei: variola majora si variola minora. Variola minora este forma cea mai putin severa, iar variola majora este forma mai grava, cu o rata a mortalitatii de aproximativ 30%. Exista totodata doua forme rare ale acestei maladii: o forma hemoragica (eruptie insotita de sangerarea mucoasei si a pielii) si o forma maligna, caracterizata prin leziuni plate care nu formeaza pustule.

VARSATURI- s-a constatat ca varsaturile la sugari sunt pricinuite de gastroenterita, adica de o inflamatie a sistemului digestiv care este de scurta durata, dar care nu pune viata sugarului in pericol. Varsaturile la sugari si la copii mici apar atunci cand mancarea este intoarsa din stomac. Varsaturile sunt considerate normale, astfel incat nu ai de ce sa te ingrijorezi peste masura.
Varsaturile la nou nascuti sunt provocate de mai multe cauze precum intoleranta la lactoza a bebelusului, bacteriile, jocul sau raceala. Daca bebelusul nu tolereaza lactoza, poate oricand sa-si intoarca mancarea din stomac, iar parintii trebuie sa contacteze imediat medicul de specialitate. In urma consultului de specialitate, sugarul va fi hranit cu anumite formule de lapte, conform prescriptiilor medicale.

In cazul in care bebelusul intra in contact cu bacteriile, este absolut firesc ca in minutele urmatoare sa scuipe mancarea. O alta cauza a varsaturilor este jocul sau miscarea brusca. Daca sugarul este leganat imediat dupa ce a mancat, este foarte probabil sa aiba varsaturi. Este indicat sa se astepte dupa masa cam jumatate de ora, apoi sa va jucati cu micutul dumneavoastra.

De asemenea, daca bebelusul tau este racit si tuseste, exista cu siguranta posibilitatea ca el sa aiba varsaturi, intrucat bebelusii sunt predispusi la voma imediat dupa ce au tusit.

Inainte de toate, trebuie sa stii ca este indicata evitarea apei plate la sugarii pana la varsta de patru-sase luni. Doar in cazul in care medicul specialist iti recomanda apa plata pentru bebelusul tau, poti introduce apa plata in alimentatia acestuia.

Este foarte importanta alimentatia sugarului. Se recomanda cantitatile mici, dar frecvente de hrana. Specialistii spun ca doua sau trei lingurite de alimente la fiecare douazeci de minute sunt suficiente pentru sugarul sub sase luni.

Medicii specialisti recomanda dupa opt ore de la voma, cate putin lapte sau o cantitate mica de cereale in cazul in care bebelusul consuma alimente solide. Insa in cazul in care bebelusul este alaptat la san si varsa imediat, se recomanda alaptarea in jur de zece minute la fiecare doua ore.

Nu trebuie sa te ingrijorezi intrucat dupa cateva luni, sugarii au abilitatea de a nu mai voma atat de des.

In cazul in care bebelusul tau are deja cateva luni de viata, un virus digestiv ar putea fi principala cauza a varsaturilor. Trebuie sa eviti raspandirea microbilor avand grija ca mainile bebelusului sa fie mereu curate, la fel si ale tale pentru ca in combinatie cu varsaturile , un sugar care prezinta virusuri stomacale poate avea si diaree, respectiv un apetit scazut si febra, iar aceasta combinatie dintre diaree si varsaturi se numeste gastro-enterita. Gastro-enterita este o boala care poate fi extrem de periculoasa, mai ales la sugari, din pricina posibilitatii de deshidratare, iar un sugar deshidratat nu este capabil sa raspunda la stimulare.

De asemenea, infectiile respiratorii pot provoca varsaturile fiindca se acumuleaza mucus in exces. In acest caz, trebuie sa ii curati nasul cu o pompita aspiratoare.

In cel mai rau caz, cand copilul inghite ceva toxic, mergi de urgenta la medical specialist. Nu uita ca varsaturile pot fi de asemenea un simptom al meningitei, al pneumoniei bebelusului sau al sindromului Reye.

Spre a evita regurgitatiile sau varsaturile bebelusului, se recomanda sa tii sugarul intr-un scaun semiinclinat in jur de jumatate de ora, dupa ce mananca.

Daca tii sugarul intr-o pozitie perfect verticala, presiunea care se va exercita asupra stomacului sau il poate face sa vomite din nou. Sa nu il legeni pe genunchii tai si nici sa nu-l lasi sa se joace prea mult dupa ce mananca.

In cazul unor copii, tendinta de a vomita se manifesta mai putin daca sunt asezati pe burta sau pe partea stanga.

Desigur, consulta medicul specialist inainte de a incerca aceste metode intrucat aceste pozitii de somn si relaxare sunt asociate cu un risc crescut de moarte subita la sugari.

In cazul in care refluxul gastric nu dispare la copilul tau in primul an de viata, trebuie sa contactezi de urgenta medicul specialist, intrucat refluxul gastric poate duce la scaderea in greutate, deshidratare, dar si la alte probleme de sanatate.

Nu uita, in cazul in care bebelusul tau este palid, absent, nu raspunde la stimulii obisnuti, este ametit sau este agitat, plange sau tipa fara sa se poata opri si are dureri intense, plus varsaturi, trebuie sa mergi de urgenta la medicul specialist.

VEGETATII ADENOIDE (POLIPI)- reprezinta inflamatia si hipertrofia amigdalei faringiene a lui Luschka. Aceasta afectiune apare la varsta copilariei, dar se intalneste mai des intre 3 si 6 ani. Etiologia este reprezentata de adenoidite acute nevindecate, statusul limfatic, clima rece si umeda. Prin obstructia comunicarii dintre nas si gat, impiedica scurgerea secretiilor de la nivelul foselor nazale.

La sugari apar dificultati la supt; copiii respira mai mult pe gura, zgomotos, sforaie in timpul somnului, vorbesc pe nas; au aproape tot timpul nasul infundat, se imbolnavesc usor dezvoltand amigdalite, faringite, sinuzite, bronsite, pneumonii si otite (prin scurgerea secretiilor de la nivelul nasului in ureche, deoarece Trompa lui Eustachio – comunicarea dintre cavitatea nazala si ureche, este mai scurta si orizontala la copii fata de adulti).
Adenoidectomia (indepartarea chirurgicala vegetatiilor adenoide – numite si polipi) este o interventie chirurgicala simpla, care nu are restrictii in ceea ce priveste varsta la care se poate efectua, desi in general se efectueaza dupa varsta de 1 an, mai rar inainte.

Contraindicatiile ei sunt reprezentate de inflamatii acute ale regiunii, tulburari de sangerare sau coagulare, malformatii ale faringelui, perioade epidemice. Aceasta operatie se face cand copilul este relativ sanatos, adica dupa tratarea infectiei acute si nu in timpul unui puseu febril.

Este efectuata de catre medicul ORL-ist si se poate face sub anestezie generala sau locala; interventia este de scurta durata (de obicei sub 30 de minute) si este in general bine tolerata, copilul putand merge acasa in aceasi zi.

Dupa interventie este utila reeducarea respiratorie prin exercitii de respiratie nazala. Riscurile interventiei sunt minime, fiind in special legate de riscurile anesteziei. Complicatiile postoperatorii sunt de asemenea reduse.

VIERMISORI- reprezinta o parazitoza care afecteaza intestinele copilului. Peste 50% dintre copii dezvolta aceasta afectiune. Metodele de contaminare sunt extrem de multe si totodata simple, iar in unele cazuri copiii ajung sa se reinfecteze.
Ouale acestor viermi supravietuiesc pe suprafata corpului unui copil infestat cam 3 saptamani si se imprastie usor in jurul lui, in special printre copiii mici care baga adesea degete in gura sau care mananca cu mainile murdare.

Daca copilul se joaca cu un copil sau atinge o suprafata infestata cu astfel de viermi si apoi duce degetele in gura, este posibil sa se contamineze cu boala.

Odata ajunsi in intestine ouale se transforma in viermi de 1 cm lungime care arata ca un fir mai gros de ata alba. Viermele femela da nastere mai multor oua care se pozitioneaza in jurul anusului.

Care sunt simptomele?

  • reducere in greutate;
  • astenie;
  • iritabilitate si agitatie;
  • cearcane;
  • somn agitat;
  • mancarimi in zona funduletului;
  • dureri in zona buricului (un semn foarte important);
  • apetit alimentar diminuat;
  • episoade alternante de diaree si constipatie

Surse de contaminare cu viermisori intestinali

Viermii intestinali au un grad crescut de contagiozitate iar modul de contaminare este extrem de simplu.

  • atingerea unui alt copil infestat;
  • atingerea unor obiecte sau lucruri ale copiilor infestati;
  • fructe si legume nespalate;
  • lenjerie contaminata;
  • apa din fantani si balti.

Cum se diagnosticheaza viermii intestinali la copii?

Daca suspectezi aparitia acestor viermi in corpul copilului tau poti verifica singura daca acesta are sau nu aceasta afectiune. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa analizezi scaunul micutului pentru a depista viermii. O parte din acestia se elimina prin fecale. Viermii sunt mici si de culoare alba.

Daca nu reusesti sa ii depistezi astfel, este indicat sa mergi cu micutul la medic. Acesta va dispune realizarea unei hemoleucograme pentru a diagnostica afectiunea.

Cum se trateaza viermisorii intestinale?

Copii infestati cu viermi necesita tratament imediat. Copiii sub 2 ani trebuie dusi la medic pentru a se stabili un tratament adecvat. In rest, copiii mai maricei pot fi tratati cu medicamente specifice de la farmacie, la recomandarea unui farmacist.

Medicamentele distrug viermii, dar nu si ouale, de aceea este important ca pe toata perioada tratamentului copilul sa respecte toate regulile de igiena cat mai adecvat.

Prevenirea viermilor intestinali la copii

Singura metoda de preventie cu acest tip de viermi este respectarea tuturor regulile de igiena corespunzatoare. Cu toate acestea, este foarte greu sa eviti ca micutul tau sa atinga alti copii si apoi sa manance repede un biscuitel fara sa se fi spalat pe maini. Oricum, respectarea cu acuratete a normelor igienice comune diminueaza considerabil sansele ca acesta sa se contamineze cu viermisori:

  • spala bine mainile micutului sau invata-l sa se spele singur de fiecare data inainte de a baga ceva in gurita;
  • ai grija sa se spele bine sub unghii (acolo se aduna cele mai multe oua);
  • tine-i mereu copilului unghiile scurte;
  • descurajeaza mereu gestul copilului de a baga mana in gura;
  • spala-l la fundulet de cel putin 2 ori pe zi (mai ales dimineata si dupa fiecare scaun);
  • evita sa folositi prosoape sau lenjerii la comun;
  • spala frecvent jucariile si cele mai frecvente obiecte cu care intra in contact;
  • mentine curatenia casei.

VULVITA. VULVOVAGINITA (inflamatia organelor genitale)- este destul de frecventa si poate da nastere la o scurgere purulenta abundenta si persistenta. In acest caz este necesara recoltarea de puroi, analiza lui si efectuarea unei antibiograme, pentru a se putea recomanda un tratament local cu antibioticul cel mai eficace.

O vulvovaginita se mai poate datora si unui corp strain introdus in vagin.
Vernix caseosa – Vernix caseosa este un strat de substanta alb-cenusie, de consistenta grasoasa, ce acopera tegumentele fatului sau ale nou-nascutului. Este formata din secretii sebacee si din celule descuamate si are rolul de a proteja pielea fatului de contactul cu lichidul amniotic.

ZONA ZOSTER- boala infectioasa acuta, de origine virotica, manifestata printr-o eruptie de vezicule dispuse in buchete (grupate), cu o localizare caracteristica pe traiectul unui nerv senzitiv.

In functie de regiunea afectata se intalneste: zona zoster intercostala, dispusa in banda, de o singura parte a toracelui; zona zoster auriculara, cu vezicule regrupate la nivelul pavilionului urechii; zona zoster oftalmica, cu vezicule pe frunte si pleoape, care poate genera leziuni oculare. Veziculele tind sa supureze, se usuca si se transforma in cruste care vor cadea in circa 10 zile. De obicei, la copii, eruptia se vindeca spontan si este foarte putin dureroasa.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

You may also like...