Persoanele cu boala Crohn sau colită ulcerativă pot trece prin perioade lungi în care simptomele dispar, pentru ca boala să revină ulterior. Un nou studiu publicat în revista Science ar putea explica de ce se întâmplă acest lucru. Cercetătorii au descoperit un proces anormal de moarte celulară care poate continua „în surdină” în intestin chiar și atunci când inflamația pare controlată și pacientul se află în remisie. Mai mult, intensitatea acestui semnal molecular a fost asociată cu riscul unei viitoare recidive.
Bolile inflamatorii intestinale – cunoscute și sub abrevierea IBD – sunt afecțiuni cronice caracterizate prin perioade de activitate și perioade de remisie.
Cele mai cunoscute sunt boala Crohn și colita ulcerativă.
Tratamentele moderne pot reduce inflamația și pot face ca simptome precum durerile abdominale, diareea sau sângerările să dispară. Cu toate acestea, mulți pacienți ajung să experimenteze noi pusee ale bolii.
O echipă internațională de cercetători condusă de specialiști de la Walter and Eliza Hall Institute of Medical Research (WEHI) și Royal Melbourne Hospital din Australia a descoperit acum un posibil mecanism care explică de ce boala poate reveni.
Cercetarea a fost publicată în revista Science și poate fi consultată direct AICI.
Vezi si articolul Sange in scaun: Cauze frecvente si remedii naturale sustinute de cercetari stiintifice
Peste 900 de biopsii intestinale au fost analizate
Unul dintre punctele forte ale studiului este faptul că cercetătorii nu s-au bazat doar pe experimente realizate pe animale.
Au fost analizate peste 900 de biopsii intestinale, recoltate de la:
- 25 de persoane cu boala Crohn;
- 27 de persoane cu colită ulcerativă;
- 28 de persoane fără boli inflamatorii intestinale.
Probele au provenit atât din zone inflamate ale intestinului, cât și din regiuni marginale sau aparent neinflamate.
Cercetătorii au utilizat histologie, secvențiere ARN și alte tehnici moleculare pentru a analiza mecanismele care determină moartea celulelor intestinale.
Au creat, de asemenea, organoide intestinale derivate de la pacienți – structuri tridimensionale cultivate în laborator din celulele acestora și care reproduc anumite caracteristici ale intestinului uman.
Problema poate rămâne ascunsă chiar și atunci când intestinul pare vindecat
Aceasta este probabil cea mai importantă descoperire.
Cercetătorii au constatat că semnalele anormale care determină moartea celulelor epiteliale intestinale erau prezente nu doar în zonele puternic inflamate.
Ele puteau fi detectate și în țesutul aparent neinflamat și la pacienți aflați în remisie histologică sau sub tratamente avansate.
Cu alte cuvinte, reducerea inflamației vizibile nu înseamnă neapărat că toate procesele moleculare implicate în boală au dispărut.
În țesut ar putea persista un fel de activitate moleculară „mocnită”, invizibilă prin simpla evaluare a simptomelor.
Această descoperire ar putea explica, cel puțin parțial, de ce un pacient se poate simți bine o perioadă, iar ulterior boala să redevină activă.
Cercetătorii au descoperit un mecanism anormal de moarte celulară
În centrul descoperirii se află două procese numite necroptoză și apoptoză.
Apoptoza este o formă controlată de moarte celulară. Organismul o utilizează permanent pentru eliminarea celulelor deteriorate sau de care nu mai are nevoie.
Necroptoza reprezintă o altă formă programată de moarte celulară, dar este asociată mai puternic cu semnale inflamatorii.
Într-un organism sănătos, moartea și înlocuirea celulelor intestinale sunt atent controlate.
Problema apare atunci când aceste mecanisme se dereglează.
Noul studiu arată că în bolile inflamatorii intestinale apare un lanț anormal de semnalizare de la necroptoză către apoptoză, care poate favoriza distrugerea excesivă a celulelor ce formează mucoasa intestinală.
Inflamația pare să „reprogrameze” celulele intestinale
Cercetătorii au descoperit și ceva surprinzător în privința modului în care începe procesul.
În primele etape ale inflamației, unele dintre celulele epiteliale intestinale își modifică activitatea genetică și capătă un profil asemănător, din anumite puncte de vedere, cu cel al macrofagelor M1, celule ale sistemului imunitar implicate în răspunsul inflamator.
Această reprogramare face celulele mai susceptibile la semnalele anormale de moarte celulară.
Două molecule inflamatorii – TNF și interferon-gamma (IFN-γ) – par să joace un rol important în acest proces.
Experimentele realizate pe organoidele intestinale provenite de la pacienți au arătat că expunerea la aceste semnale inflamatorii poate amplifica mecanismele de moarte celulară.
Sunt afectate inclusiv celulele stem ale intestinului
Descoperirea devine și mai interesantă atunci când analizăm tipurile de celule afectate.
Cercetătorii au identificat două mecanisme importante.
În celulele epiteliale absorbante, inflamația a activat o cale dependentă de iNOS – inducible nitric oxide synthase, care a favorizat apoptoza mitocondrială.
În același timp, în celulele stem intestinale, cercetătorii au identificat un mecanism dependent de proteina PUMA care favoriza, de asemenea, moartea celulară.
Celulele stem intestinale sunt deosebit de importante deoarece sunt responsabile pentru regenerarea continuă a mucoasei intestinale.
Intestinul are una dintre cele mai rapide rate de reînnoire celulară din organism. Dacă celulele care trebuie să repare și să regenereze această barieră sunt afectate, capacitatea intestinului de a-și menține integritatea poate avea de suferit.
Bariera intestinală ar putea rămâne vulnerabilă
Mucoasa intestinală nu are doar rolul de a absorbi nutrienții.
Ea formează și o barieră esențială între conținutul intestinului și restul organismului.
Atunci când celulele epiteliale mor în exces și regenerarea nu reușește să compenseze pierderea, integritatea acestei bariere poate fi afectată.
Acest lucru poate facilita contactul sistemului imunitar cu bacterii și alte componente din interiorul intestinului, ceea ce poate alimenta la rândul său inflamația.
Astfel s-ar putea crea un cerc vicios:
inflamație → reprogramarea celulelor → moarte celulară anormală → deteriorarea barierei intestinale → noi semnale inflamatorii.
Studiul sugerează că o parte din acest mecanism poate continua la nivel molecular chiar și după ce inflamația evidentă a fost controlată.
Semnalul a apărut înainte ca leziunile să devină evidente
Una dintre constatările cu cele mai importante implicații pentru viitor a fost momentul apariției acestor modificări.
Semnalele anormale de moarte celulară au fost detectate în stadiile foarte timpurii ale formării leziunilor mucoasei intestinale.
Necroptoza putea fi observată inclusiv în țesut aparent neinflamat, în timp ce semnalele apoptotice deveneau mai evidente în țesutul inflamat.
Acest lucru sugerează că dereglarea mecanismului de moarte celulară nu este pur și simplu o consecință a unei inflamații severe deja instalate.
Ar putea reprezenta unul dintre evenimentele care precedă sau contribuie la dezvoltarea unei noi leziuni.
Descoperirea cea mai importantă: mecanismul a prezis recidivele
Cercetătorii au urmărit evoluția pacienților timp de doi până la trei ani.
Persoanele care prezentau semnale mai puternice de moarte celulară intestinală au avut ulterior rate mai mari de recidivă a bolii.
Această asociere este importantă deoarece ridică posibilitatea ca mecanismul descoperit să poată fi folosit în viitor drept biomarker pentru identificarea pacienților cu risc crescut de puseu.
Asta nu înseamnă că există deja un test clinic prin care medicul poate măsura acest semnal și spune cu precizie când va reveni boala.
Cercetarea arată însă că semnalizarea anormală a morții celulare are valoare prognostică și merită investigată în studii viitoare.
Remisia simptomelor nu este același lucru cu vindecarea completă
Rezultatele aduc în prim-plan o diferență importantă în bolile inflamatorii intestinale.
Un pacient poate să nu mai aibă simptome, dar asta nu înseamnă neapărat că toate procesele patologice au dispărut.
Există mai multe niveluri prin care poate fi evaluată remisia.
Remisia clinică se referă în principal la dispariția sau reducerea simptomelor.
Remisia endoscopică înseamnă că medicul nu mai observă leziuni active importante în timpul endoscopiei.
Remisia histologică presupune că nici analiza microscopică a biopsiilor nu mai evidențiază inflamație activă relevantă.
Noul studiu sugerează însă că anumite modificări moleculare pot persista chiar și dincolo de aceste criterii tradiționale de remisie.
Alte cercetări arată că inflamația microscopică prezice recidiva
Noua descoperire se înscrie într-o direcție mai largă de cercetare.
O meta-analiză anterioară privind activitatea histologică în bolile inflamatorii intestinale a constatat că pacienții cu colită ulcerativă care continuau să prezinte inflamație microscopică aveau un risc semnificativ mai mare de recidivă.
Pe termen scurt, riscul de recidivă clinică a fost de aproximativ 2,4 ori mai mare la persoanele cu boală histologică activă decât la cele care obținuseră remisie histologică.
Iar o cercetare publicată în 2026 pe 145 de pacienți cu colită ulcerativă aflați în remisie endoscopică a arătat că aproximativ un sfert au avut o recidivă în decurs de un an. Markerii tisulari ai inflamației persistente și ai afectării barierei intestinale au fost asociați cu un risc mai mare de revenire a bolii.
Toate aceste rezultate susțin ideea că ceea ce se întâmplă la nivel microscopic și molecular poate fi important chiar și atunci când intestinul pare vindecat la evaluările obișnuite.
Ar putea apărea tratamente care să țintească acest mecanism?
Aceasta este una dintre cele mai interesante implicații ale studiului.
Tratamentele actuale pentru IBD sunt orientate în principal spre controlarea inflamației și a răspunsului imun.
Dacă mecanismele anormale de moarte celulară persistă în ciuda controlului inflamației, cercetătorii cred că acestea ar putea deveni o țintă terapeutică separată.
O posibilitate ar fi dezvoltarea unor medicamente care să intervină asupra căii de necroptoză înainte ca aceasta să declanșeze cascada care conduce la moartea celulelor epiteliale și a celulelor stem intestinale.
De altfel, există deja cercetări experimentale asupra unor inhibitori ai căilor implicate în necroptoză.
Totuși, suntem încă într-o etapă de cercetare. Studiul actual identifică mecanismul și legătura sa cu recidiva, dar nu demonstrează că blocarea acestuia va preveni puseele la pacienți.
Descoperirea ar putea schimba modul în care definim remisia
În prezent, unul dintre obiectivele majore ale tratamentului este obținerea unei remisii cât mai profunde.
Noua cercetare sugerează că, în viitor, ar putea deveni relevant conceptul de „vindecare moleculară”.
Un pacient s-ar putea simți bine, colonoscopia ar putea arăta bine, iar inflamația microscopică ar putea fi minimă, dar anumite mecanisme celulare să rămână active.
Dacă studiile viitoare confirmă rezultatele, evaluarea acestor semnale ar putea ajuta medicii să identifice pacienții la care boala este doar aparent „adormită” și care prezintă un risc mai mare de recidivă.
Ce înseamnă studiul pentru persoanele cu boala Crohn sau colită ulcerativă
Descoperirea nu schimbă deocamdată recomandările de tratament.
Un pacient aflat în remisie nu ar trebui să întrerupă sau să modifice tratamentul pe baza acestui studiu.
Dimpotrivă, rezultatele subliniază de ce dispariția simptomelor nu trebuie confundată cu vindecarea bolii și de ce monitorizarea rămâne importantă chiar și în perioadele în care pacientul se simte bine.
Bolile inflamatorii intestinale sunt afecțiuni cronice, iar tratamentul și monitorizarea trebuie stabilite împreună cu gastroenterologul.
Vezi si Stiai ca stresul cronic poate duce la probleme digestive?
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
