O terapie experimentală bazată pe celule stem pentru Parkinson a trecut cu rezultate încurajatoare de primul an de monitorizare. În cadrul studiului european STEM-PD, celule obținute din celule stem pluripotente umane au fost transplantate direct în creierul unor pacienți cu boala Parkinson, cu scopul de a înlocui neuronii producători de dopamină pierduți în timpul evoluției bolii.
La 12 luni după intervenție, investigațiile au indicat că celulele transplantate au supraviețuit în creier, iar 6 dintre cei 7 pacienți evaluați au reușit să își reducă semnificativ medicația dopaminergică. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Medicine și reprezintă una dintre cele mai importante etape recente în dezvoltarea terapiilor celulare pentru Parkinson.
Totuși, cercetătorii subliniază că este vorba despre un studiu de fază 1/2, cu doar opt participanți, iar rezultatele nu demonstrează încă faptul că terapia poate opri evoluția bolii sau poate vindeca Parkinsonul.
De ce sunt importante celulele stem în Parkinson?
Boala Parkinson apare în principal prin pierderea progresivă a neuronilor dopaminergici dintr-o regiune a creierului implicată în controlul mișcărilor. Scăderea dopaminei contribuie la apariția unor simptome precum tremorul, rigiditatea musculară și încetinirea mișcărilor.
Tratamentul actual poate înlocui sau stimula efectele dopaminei și poate ameliora simptomele, însă nu reconstruiește neuronii care au fost pierduți.
Aici intervine ideea terapiei celulare: în loc să compenseze permanent lipsa dopaminei cu medicamente, cercetătorii încearcă să introducă în creier celule care se pot maturiza în neuroni producători de dopamină.
Echipa STEM-PD, coordonată de cercetători de la Lund University din Suedia și University of Cambridge, folosește un produs celular standardizat, congelat și pregătit pentru utilizare, derivat din celule stem pluripotente umane.
Ce s-a întâmplat după transplant?
În studiul STEM-PD au fost incluși 8 pacienți cu Parkinson moderat avansat. Celulele au fost injectate bilateral în putamen, regiune cerebrală importantă pentru controlul mișcărilor.
Participanții au primit apoi tratament imunosupresor timp de 12 luni pentru a reduce riscul ca organismul să respingă celulele transplantate.
După un an, 7 dintre cei 8 participanți au finalizat evaluarea. Un pacient a murit la aproximativ 10 săptămâni după transplant din cauza unei infecții pulmonare fungice asociate imunosupresiei; cercetătorii au precizat că decesul nu a fost atribuit direct produsului celular.
Un aspect important este că examinările RMN nu au evidențiat formarea unor tumori sau alte leziuni care să sugereze o creștere anormală a celulelor transplantate.
De asemenea, nu au fost observate diskinezii induse de grefă, o complicație importantă care trebuie urmărită în cazul terapiilor celulare pentru Parkinson.
Șase pacienți și-au redus medicația pentru Parkinson
Una dintre cele mai interesante observații ale studiului a fost reducerea tratamentului dopaminergic.
6 dintre cei 7 participanți evaluați la 12 luni au redus substanțial doza de medicamente dopaminergice. În analiza cercetătorilor, doza echivalentă de levodopa a scăzut în medie cu aproximativ 15,6% în grupul care a primit doza mică de celule și cu 27,5% în grupul cu doza mare.
Cercetătorii au observat și unele semnale încurajatoare privind simptomele motorii. În grupul cu doză mică, trei dintre cei patru participanți au prezentat o îmbunătățire a scorului motor MDS-UPDRS în starea „OFF”, iar în grupul cu doză mare îmbunătățirea a fost observată la unul dintre cei trei participanți evaluați.
Aceste rezultate trebuie însă interpretate cu prudență, deoarece numărul participanților este foarte mic și studiul nu a fost conceput pentru a demonstra eficacitatea clinică prin comparație cu un grup placebo.
Scanările PET oferă indicii că celulele au supraviețuit
Unul dintre cele mai importante obiective ale transplantului a fost să se demonstreze că celulele introduse în creier pot supraviețui și pot funcționa.
Pentru acest lucru, cercetătorii au folosit scanări PET cu 18F-DOPA, efectuate înaintea transplantului și la 6 și 12 luni după intervenție.
La mai mulți participanți au fost observate creșteri localizate ale captării 18F-DOPA în zonele în care au fost transplantate celulele. Cercetătorii interpretează aceste modificări drept indicii ale supraviețuirii celulelor dopaminergice transplantate.
În grupul cu doză mare, raportul putamen/caudat a crescut la 12 luni cu aproximativ 14,9% pe partea stângă și 11,5% pe partea dreaptă față de valoarea inițială.
Cu toate acestea, semnalul PET nu a revenit la niveluri normale, iar autorii atrag atenția că supraviețuirea celulelor observată prin PET nu se traduce automat într-o îmbunătățire clinică proporțională.
Terapia nu înseamnă încă vindecarea bolii Parkinson
Rezultatele sunt promițătoare, dar este foarte important ca acestea să nu fie interpretate ca o vindecare a bolii Parkinson.
În primul rând, studiul a inclus doar opt persoane. În al doilea rând, nu a existat un grup de control, iar cercetătorii nu au putut demonstra că reducerea medicației este exclusiv rezultatul celulelor transplantate.
Mai mult, niciun participant nu a putut renunța complet la tratamentul dopaminergic, iar scanările PET nu au demonstrat restabilirea nivelului normal de dopamină în putamen. Autorii spun explicit că reducerea dozelor de medicamente trebuie interpretată cu precauție, deoarece ajustarea tratamentului poate fi influențată de mai mulți factori.
Prin urmare, rezultatele arată în primul rând că transplantul este fezabil și că celulele pot supraviețui în creier, nu că boala Parkinson a fost eliminată.
Care sunt riscurile terapiei cu celule stem?
Unul dintre cele mai importante aspecte ale studiului este siguranța.
La 12 luni, cercetătorii nu au identificat evenimente adverse grave atribuite direct produsului celular și nu au observat tumori sau creșteri anormale ale grefei.
În schimb, tratamentul imunosupresor necesar pentru transplantul de celule provenite de la un alt individ poate avea riscuri importante.
De altfel, infecția pulmonară care a dus la decesul unuia dintre participanți a apărut în contextul imunosupresiei. Autorii subliniază că riscurile observate au fost asociate în principal cu acest tratament, nu cu celulele transplantate.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetătorii caută în paralel metode prin care terapiile celulare să poată fi administrate fără o imunosupresie atât de intensă.
Ce urmează pentru tratamentul Parkinson cu celule stem?
Studiul STEM-PD continuă, iar participanții vor fi urmăriți până la 36 de luni după transplant.
Cercetătorii vor analiza dacă celulele continuă să supraviețuiască, dacă se maturizează și formează conexiuni funcționale în creier și, mai ales, dacă eventualele beneficii asupra simptomelor motorii se mențin sau se amplifică în timp.
Următoarele studii vor trebui să includă un număr mult mai mare de pacienți și să ofere date mai solide despre eficacitate. Vor fi importante și întrebări precum ce pacienți beneficiază cel mai mult, care este doza optimă și cât timp pot funcționa celulele transplantate.
International Society for Stem Cell Research consideră datele de la 12 luni un pas important în trecerea terapiilor cu celule stem pentru Parkinson de la etapa de demonstrație experimentală către dezvoltarea clinică.
O nouă strategie: repararea sistemului dopaminergic
Ceea ce face această cercetare deosebit de interesantă este schimbarea de paradigmă.
Majoritatea tratamentelor pentru Parkinson încearcă să compenseze lipsa dopaminei. Terapia celulară urmărește însă să înlocuiască o parte dintre celulele pierdute.
Dacă rezultatele vor fi confirmate în studiile mai mari, această abordare ar putea reprezenta o nouă categorie de tratament pentru Parkinson: una care nu se limitează la controlul simptomelor, ci încearcă să refacă funcția dopaminergică pierdută.
Deocamdată, însă, celulele stem pentru Parkinson rămân o terapie aflată în dezvoltare clinică, iar rezultatele după un an sunt mai degrabă o dovadă că abordarea este posibilă și suficient de sigură pentru a continua cercetarea.
Concluzia cercetătorilor este una prudentă, dar optimistă: celulele transplantate par să supraviețuiască în creier, nu au generat semnale de tumori sau diskinezii induse de grefă, iar majoritatea participanților au putut reduce medicația dopaminergică. Următorii doi ani de monitorizare vor fi esențiali pentru a afla dacă aceste rezultate se transformă într-un beneficiu clinic durabil.
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
