Anticoagulantele moderne, prescrise în mod obișnuit pentru prevenirea accidentului vascular cerebral la persoanele cu fibrilație atrială, ar putea avea un beneficiu suplimentar neașteptat. Un nou studiu realizat pe peste 7.300 de persoane cu boala Alzheimer și fibrilație atrială arată că pacienții tratați cu anticoagulante orale moderne au prezentat un declin cognitiv ceva mai lent decât cei care luau warfarină sau nu primeau tratament anticoagulant.
*Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Karolinska Institutet din Suedia și publicată în European Heart Journal.
Rezultatele sunt promițătoare, însă există o precizare esențială: vorbim despre un studiu observațional. Cercetarea arată o asociere, dar nu demonstrează că anticoagulantele moderne încetinesc în mod direct evoluția bolii Alzheimer.
Ce sunt anticoagulantele moderne NOAC
Anticoagulantele sunt medicamente care reduc capacitatea sângelui de a forma cheaguri și sunt prescrise frecvent persoanelor care prezintă un risc crescut de accident vascular cerebral sau alte evenimente tromboembolice.
În trecut, unul dintre cele mai utilizate astfel de medicamente era warfarina.
În ultimele decenii au devenit disponibile anticoagulante orale mai noi, cunoscute sub denumirea de NOAC – non-vitamin K antagonist oral anticoagulants – sau DOAC, anticoagulante orale directe.
Din această categorie fac parte substanțe precum:
- apixaban;
- rivaroxaban;
- dabigatran;
- edoxaban.
Aceste medicamente sunt utilizate, printre altele, la numeroși pacienți cu fibrilație atrială, o tulburare de ritm cardiac care crește riscul formării cheagurilor și al accidentului vascular cerebral.
Ce legătură există între fibrilația atrială și Alzheimer
Fibrilația atrială este frecventă în rândul persoanelor în vârstă și poate apărea inclusiv la pacienții diagnosticați cu boala Alzheimer.
În fibrilația atrială, camerele superioare ale inimii nu se contractă într-un ritm normal. Acest lucru poate favoriza stagnarea sângelui și formarea cheagurilor.
Dacă un cheag ajunge la creier, poate provoca un accident vascular cerebral.
Din acest motiv, anticoagulantele sunt prescrise multor pacienți cu fibrilație atrială pentru reducerea riscului de AVC.
Cercetări anterioare sugeraseră deja că tratamentul anticoagulant ar putea fi asociat cu un risc mai mic de apariție a demenței la persoanele cu fibrilație atrială.
Mult mai puține lucruri se știau însă despre ce se întâmplă după ce boala Alzheimer a fost deja diagnosticată.
Aceasta este întrebarea la care au încercat să răspundă cercetătorii suedezi.
Peste 7.300 de persoane cu Alzheimer au fost analizate
Studiul a utilizat date provenite din SveDem – Swedish Registry for Cognitive/Dementia Disorders, registrul național suedez pentru tulburări cognitive și demență.
Cercetătorii au identificat persoane diagnosticate cu Alzheimer în perioada mai 2007 – decembrie 2020 care aveau deja fibrilație atrială.
În analiza finală au fost incluși 7.308 pacienți.
Aceștia au fost împărțiți în trei categorii:
- 3.341 de persoane care nu utilizau anticoagulante;
- 2.277 de persoane tratate cu warfarină;
- 1.690 de persoane tratate cu anticoagulante moderne NOAC.
Cum au măsurat cercetătorii declinul cognitiv
Pentru evaluarea funcției cognitive, cercetătorii au folosit Mini-Mental State Examination – MMSE.
Este un test utilizat pe scară largă pentru evaluarea funcțiilor cognitive, care analizează aspecte precum orientarea, memoria, atenția, calculul și limbajul.
Scorul maxim este de 30 de puncte.
Cercetătorii au urmărit evoluția scorurilor MMSE pentru a vedea dacă viteza declinului cognitiv diferă în funcție de tratamentul anticoagulant primit.
Iar aici a apărut principala descoperire a studiului.
Anticoagulantele moderne, asociate cu un declin cognitiv mai lent
Persoanele care utilizau anticoagulante NOAC au prezentat un declin cognitiv semnificativ mai lent decât pacienții care nu primeau anticoagulante.
Diferența a fost de aproximativ 0,23 puncte MMSE pe an în favoarea grupului NOAC.
O diferență asemănătoare a fost observată atunci când pacienții tratați cu NOAC au fost comparați cu cei care utilizau warfarină: aproximativ 0,21 puncte MMSE pe an.
În schimb, cercetătorii nu au găsit o diferență semnificativă în viteza declinului cognitiv între pacienții tratați cu warfarină și cei care nu primeau anticoagulante.
*Rezultatele complete ale studiului AICI.
Diferența este mică, dar s-ar putea acumula în timp
O diferență de aproximativ 0,2 puncte MMSE într-un singur an poate părea foarte mică.
Cercetătorii recunosc acest lucru.
Nanbo Zhu, cercetător la Karolinska Institutet și unul dintre autorii studiului, explică faptul că diferența este modestă pentru un singur pacient de la un an la altul, însă efectul ar putea deveni relevant dacă se menține pe o perioadă mai lungă.
Acest aspect trebuie însă confirmat prin cercetări suplimentare.
Studiul actual nu demonstrează că o diferență anuală de 0,2 puncte se va acumula în mod constant timp de cinci sau zece ani.
Vezi si Dieta MIND: Cheia prevenirii bolii Alzheimer? Beneficii si dovezi stiintifice
De ce ar putea anticoagulantele să influențeze creierul
Cercetătorii propun mai multe explicații posibile.
Una dintre ele este legată de circulația sângelui la nivel cerebral.
Fibrilația atrială poate favoriza formarea unor cheaguri foarte mici și apariția unor leziuni vasculare cerebrale care nu produc neapărat un accident vascular cerebral evident, dar care, acumulate în timp, ar putea contribui la deteriorarea funcției cognitive.
Prin prevenirea formării cheagurilor, anticoagulantele ar putea reduce o parte dintre aceste leziuni.
Maria Eriksdotter, profesor la Karolinska Institutet și coordonatoarea studiului, spune că există motive pentru a considera că anticoagularea ar putea avea efecte favorabile asupra cogniției prin îmbunătățirea fluxului sanguin și reducerea leziunilor cerebrale de mici dimensiuni.
Alzheimer ar putea avea și o componentă vasculară mai importantă decât se credea
Legătura dintre sistemul cardiovascular și Alzheimer este un domeniu intens studiat.
Autorii noii cercetări atrag atenția inclusiv asupra interacțiunilor dintre beta-amiloid, una dintre proteinele caracteristice bolii Alzheimer, și sistemul de coagulare.
Studiile experimentale anterioare sugerează că beta-amiloidul poate interacționa cu procese precum activarea trombocitelor, formarea trombinei și depunerea fibrinei.
Aceste mecanisme ar putea contribui la perturbarea circulației și la progresia deteriorării cognitive.
Cercetătorii menționează și studii preclinice în care normalizarea stării de hipercoagulabilitate a întârziat progresia bolii în modele experimentale de Alzheimer.
Aceste rezultate sunt însă în principal mecanistice și experimentale și nu demonstrează că administrarea anticoagulantelor tratează boala Alzheimer la oameni.
Vezi si Infectiile intestinale cronice ar putea fi legate de boala Alzheimer, subliniază un nou studiu
Riscul de AVC a fost, de asemenea, mai mic
Cercetătorii nu au analizat numai funcția cognitivă.
Ei au urmărit și mortalitatea, accidentele vasculare cerebrale ischemice și emboliile sistemice, hemoragiile majore și fracturile.
Comparativ cu persoanele care nu primeau anticoagulante, pacienții tratați cu NOAC au avut un risc statistic mai mic de AVC ischemic sau embolie sistemică.
Diferența a fost importantă: rata acestor evenimente a fost cu aproximativ 34% mai mică în grupul NOAC.
Trebuie subliniat din nou că este vorba despre o asociere observată într-un studiu, nu despre o reducere a riscului pe care fiecare pacient o va obține automat dacă primește aceste medicamente.
Mortalitatea a fost mai mică în grupul NOAC
Tratamentul cu NOAC a fost asociat și cu o rată a mortalității din orice cauză cu aproximativ 19% mai mică decât în cazul persoanelor care nu primeau anticoagulante.
Pacienții tratați cu warfarină au avut, la rândul lor, o mortalitate mai mică și un risc mai redus de AVC ischemic sau embolie sistemică decât persoanele care nu primeau anticoagulante.
Cu toate acestea, profilul general observat în grupul NOAC a fost mai favorabil.
Dar ce se întâmplă cu riscul de hemoragie?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări atunci când vorbim despre anticoagulante.
Reducerea coagulării sângelui previne formarea cheagurilor, dar poate crește în anumite situații riscul de sângerare.
În noul studiu, utilizarea NOAC nu a fost asociată cu o creștere semnificativă statistic a ratei hemoragiilor majore comparativ cu lipsa anticoagulării.
Pentru warfarină, situația a fost diferită.
Tratamentul cu warfarină a fost asociat cu o rată cu aproximativ 31% mai mare a hemoragiilor majore comparativ cu persoanele care nu utilizau anticoagulante.
În comparația directă dintre NOAC și warfarină, NOAC a prezentat un profil mai favorabil privind hemoragiile majore, deși estimarea respectivă a avut un interval de încredere care a inclus limita de nul.
Acesta este unul dintre motivele pentru care autorii consideră că anticoagulantele moderne merită studiate în continuare în această categorie vulnerabilă de pacienți.
De ce nu putem spune încă faptul că NOAC încetinește Alzheimer
Principalul motiv este modul în care a fost realizat studiul.
Cercetarea este observațională, nu un studiu clinic randomizat.
Medicii nu au repartizat aleatoriu pacienții pentru a primi NOAC, warfarină sau niciun tratament. Cercetătorii au analizat retrospectiv date despre tratamentele pe care pacienții le primeau deja.
Autorii au folosit metode statistice pentru a face grupurile cât mai comparabile și pentru a ține cont de numeroși factori care puteau influența rezultatele.
Cu toate acestea, nu pot fi excluse toate diferențele dintre pacienți.
De exemplu, starea generală de sănătate, fragilitatea sau alte caracteristici pot influența atât decizia medicului de a prescrie un anumit anticoagulant, cât și evoluția ulterioară a pacientului.
Mai mult, unii participanți și-ar fi putut schimba tratamentul în perioada de urmărire.
Autorii spun explicit că rezultatele nu pot demonstra o relație de cauzalitate.
Ce înseamnă rezultatele pentru persoanele cu Alzheimer și fibrilație atrială
Noul studiu oferă un argument suplimentar pentru cercetarea relației dintre sănătatea cardiovasculară și declinul cognitiv.
Pentru pacienții care au deja indicație de anticoagulare din cauza fibrilației atriale, alegerea tipului de anticoagulant ar putea avea implicații care depășesc prevenirea accidentului vascular cerebral.
În această cercetare, anticoagulantele moderne NOAC au fost asociate cu:
- un declin cognitiv ceva mai lent;
- un risc mai mic de AVC ischemic sau embolie sistemică;
- o mortalitate mai mică;
- un profil al hemoragiilor majore mai favorabil decât cel observat pentru warfarină.
Dar rezultatele nu sunt suficiente pentru a transforma NOAC într-un tratament împotriva declinului cognitiv.
Este nevoie de cercetări suplimentare și, ideal, de studii clinice care să stabilească dacă diferența observată este într-adevăr provocată de medicamente.
Vezi si Legatura dintre boala Alzheimer si infectiile orale
Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
