Aninul de munte. Ce indicatii terapeutice are arbustul sub forma de tufa

anin de munte

Aninul de munte (Alnus viridis), cunoscut si sub denumirile de anin verde, arin de munte, iliac sau liliac, este un arbust sub forma de tufa, ce poate atinge 3 m si intalnit pana la altitudinea de 2000 m, in Alpi si Carpati, la limita superioara a padurilor, prin raristi si golul alpin.

Pe vremuri, aninul era cunoscut pentru proprietatea sa de a scadea febra, iar in prezent, acesta este cunoscut mai ales ca un antiinflamator natural, dar si ca tonic natural, util pentru circulatia sangelui. 

In scop terapeutic, aninul de munte are aceleasi indicatii terapeutice ca aninul negru. Se folosesc frunzele, mugurii si scoarta. Acestea contin taninuri, hiperozid, cvercitrina, lignanmenoxilozid, dimetoxi-izolaricirezinol-xilozid, care ofera actiuni antiseptice, dezinfectante, sudorifice, astringente, antidiareice, cicatrizante, hemostatice, tonice si antipiretice.

Anin de munte – Indicatii terapeutice

Aninul este indicat in cazul urmatoarelor afectiuni:

  • afectiuni gastrice, chiar si cu hemoragii
  • afectiuni dermatologice
  • ulceratii
  • stomatite
  • dureri stomacale
  • diaree
  • enterite
  • hemoragii usoare
  • leucoree
  • oprirea secretiei de lapte
  • febra
  • reumatism
  • transpiratii abundente

Vezi si: Fagul, un arbore indicat in afectiuni dermatologice si nu numai

-Mugurii au efect protector al vaselor cerebrale. O cura de cateva luni cu muguri si miere sau ca macerat glicerinat, imbunatateste memoria si circulatia cerebrala, trateaza sechelele hemoragiilor cerebrale si este un ajutor de nadejde in cazurile de senilitate.

-Scoarta macinata este folosita ca ingredient in pasta de dinti/apa de gura, ajutand la calmarea durerilor si pentru intarirea gingiilor. In plus, folosita pe post de cataplasma (scoarta+otet, puse la fiert), reprezinta un bun remediu pentru bolile de piele, scabie si paduchi sau pentru transpiratia picioarelor.

-Frunzele tinere de anin se pun pe taieturi, sub forma de comprese, ajutand la tratare si reducerea durerii. Intern, se utilizeaza pentru tratarea afectiunilor gastrice, diareei, durerilor stomacale, enterite, febra si transpiratii nocturne.

Anin de munte – Metode de preparare si administrare

  • Ceai: la o cana cu apa, se adauga 1 lingurita de frunze maruntite, coaja sau muguri zdrobiti. Se pune la foc si se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara. Se beau cate 2-3 cani pe zi. Ceaiul din frunze este util ca apa de gura sau pentru spalaturi vaginale (leucoree); ceaiul din muguri ajuta sa calmarea durerilor de stomac.
  • Pentru uz extern, se dubleaza cantitatea de planta si se utilizeaza pentru tratarea afectiunilor dermatologice, stomatitelor, ulceratiilor, hemoragiilor usoare, taieturilor, oprirea lactatiei, leucoree, reumatism.
  • Tinctura din muguri de anin: Intr-o sticla, se adauga muguri, fara a se indesa, iar deasupra se toarna alcool. Se inchide ermetic si se lasa la macerat 3 saptamani, agitand zilnic. La final, se strecoara si se pastreaza in sticlute de culoare inchisa, la rece. Totodata, tinctura poate fi achizitionata si din magazinele naturiste. Intern, se administreaza cate 10-20 picaturi (1 lingurita), de 3 ori pe zi. Extern, se foloseste sub forma de comprese, pentru afectiunile pielii.

Vezi si: Fagul, un arbore indicat in afectiuni dermatologice si nu numai

Vezi si: Artarul, un arbore cu efecte terapeutice

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

You may also like...