Vaccinarea, pericolul contaminarii genetice

vaccinare

Parintii din Romania au devenit din ce in ce mai sceptici cu privire la vaccinarea propriilor copii. Acest lucru se datoreaza, in mare parte, informatiei de pe internet si accesul mai usor la diferite materiale care prezinta riscurile vaccinarii.

Foarte multi parinti au inceput sa constientizeze faptul ca vaccinurile sunt printre cele mai mari afaceri ale timpului, dar mai ales faptul ca vaccinarea in masa este o metoda foarte simpla de control asupra populatiei. In ciuda campaniilor pro-vaccinare agresive de la noi din tara, parintii refuza sa isi vaccineze copiii. Acest lucru nu convine absolut deloc factorilor interesati (care, de altfel, nu lupta pentru a avea o populatie mai sanatoasa), asa ca se pregatesc legi care sa oblige parintii sa isi vaccineze copiii.

Legea vaccinarii obligatorii – un abuz

Atunci cand se vorbeste despre importanta vaccinarii, nu se prezinta si riscurile la care este expusa populatia, proprii nostri copii, chiar daca pe ici pe acolo s-au mai scurs informatii legate de imbolnavirea copiilor din cauza vaccinarii sau chiar a decesului in urma vaccinarii. Orice parinte are dreptul si obligatia de a se interesa asupra riscurilor vaccinarii inainte de a face aceasta alegere. Iar acest articol vorbeste despre principalele pericole ale vaccinarii.

Cercetatorii elvetieni Phillipe Anker si Maurice Stroun de la Laboratorul de Biochimie si Fiziologie Vegetala a Universitatii din Geneva, studiaza continuu din anii 1960 pana astazi ce se intampla cu organismul care primeste material genetic strain direct in fluxul sangvin.  Studiile lor au aratat ca substantele biologice care intra direct in sange pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Mai mult, acizii nucleici ADN si ARN nu exista numai in nucleul celulelor, ci mici cantitati de material genetic circula liber extracelular in spatiul oricarui organism viu. Asadar, toate organismele vii elibereaza ADN si ARN spontan, iar acel material poate fi preluat de alte organisme vii aflate in aceasi cultura de celule. Dupa numeroase studii, cei doi au demonstrat ca transferul de material genetic se poate face atat intre indivizii aceluiasi regn (de la o specie de bacterii la alta), cat si intre indivizii din regnuri diferite (de la plante la bacterii, de la bacterii la mamifere).

Foarte explicit, cercetatorii au aratat ca ADN-ul bacterian se transfera imediat in genomul uman, atunci cand bacteriile sunt puse in culturi de celule umane, acest fenomen avand implicatii in oncogeneza (procesul de formare a tumorilor) la om.

Se stie ca aproape toate vaccinurile existente pe piata sunt preparate din virusuri vii atenuate. Virusurile, fiind microorganisme simple, nu pot trai decat in interiorul unei celule vii, care sa le ofere hrana si posibilitatea de reproducere. Iar pentru a produce un numar mare de vaccinuri, trebuie ca virusurile sa fie multiplicate in cantitati extrem de mari. Multiplicarea virusurilor are loc pe culturi speciale de celule vii, in laboratoare.

Tipurile de celule pe care se multiplica virusurile in producerea vaccinurilor

Exista, la ora actuala, doua mari tipuri de celule pe care se multiplica virusurile folosite in productia de vaccinuri: celule de provenienta animala (embrion de pui, rinichi de maimuta) și celule de provenienta umana. Despre acestea din urma, se cunoaste faptul ca nu supravietuiesc in afara organismul uman, in general. Pentru productia de vaccinuri se folosesc asa-zisele celule nemuritoare. Celule “nemuritoare” cu ajutorul carora se produc vaccinurile sunt, de fapt, celulele canceroase provenite din diferite tipuri de tumori sau celule fetale provenite de la embrioni umani avortati, care sunt singurele celule capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita de spatiu si timp.

Deci, virusurile din vaccin sunt capabile sa includa material genetic din celulele pe care sunt cultivate si din amestecul nutritiv aplicat (ser extras din embrionul bovin). Se poate trage concluzia usor ca ingredientele folosite in productia de vaccinuri reprezinta surse de contaminare a produsului final. Standardele actuale accepta contaminarea pana la 100 picograme de ADN heterolog (provenit de la alte specii) pe doza de vaccin. Puritatea totala a vaccinului ar insemna absenta totala a ADN-ului heterolog. Prezenta ADN-ului heterolog in vaccinuri este foarte ingrijoratoare, deoarece, in prezent, se cunoaste ca inductia cancerului este un fenomen ce porneste de la o singura celula si ca o singura unitate functionala de ADN strain in genomul celulei-gazda poate induce transformarea celulara maligna.

O confirmare a descoperirilor celor doi cercetatori este desoperirea virusului SV40 în anul 1960 in vaccinul polio oral Sabin, preparat cu virus viu. Se pare ca si vaccinul preparat cu virusul inactivat este contaminat, caci virusul a supravietuit substantei folosite pentru inactivare. Acest virus provine de la maimuta verde din Africa, vaccinul polio s-a cultivat dintotdeauna pe rinichii maimutelor verzi. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit atunci cand genomul viral SV40 a fost descoperit in tumori maligne diferite ale adultilor injectati cu vaccinul polio in coplarie, tumori precum limfoame, tumori cerebrale, tumori maxilo-faciale, mezotelioame, osteosarcoame, limfoame non-hodgkiniene.

Desi populatia a fost linistita cu argumentul ca doar loturile vaccinurilor polio dintre anii 1955 si 1963 au fost infestate, virusul SV40 a fost identificat in tumori cerebrale la copiii nascuti dupa 1965, in sange la copiii nascuti dupa 1982, precum si in sangele periferic si sperma adultilor sanatosi. Deci, se pot extrage doua concluzii: sau virusul SV40 s-a inclus in genomul uman si se transmite mai departe, sau vaccinul polio este in continuare contaminat. Cu toate acestea, s-ar putea explica de ce in ultimii 25 de ani incidenta tumorilor maligne a crescut cu 30% in randul populatiei americane, circulatia libera a virusului SV40 putand fi oprita sigur doar prin refuzul vaccinarii.

Trebuie sa fim constienti ca vaccinarea inseamna, in primul rand, introducerea de material strian in sange. Campaniile de vaccinare au avut un rol imens in dezvoltarea mutatiilor genetice imprevizibile si alterarea in sens negativ a ADN-ului uman. S-a demonstrat stiintific legatura dintre mutatiile genetice si oncogeneza la om si nu putem fi impasibili la cresterea incidentei si mortalitatii prin cancer, atat la copii, cat si la adulti. Posibilitatile de contaminare prin vaccinare sunt nelimitate si imposibil de controlat la nivelul actual al stiintei.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Sursa: “Vaccines and Production of  Negative Genetic Changes in Humans”, Leading Edge Research Group, 1996-1998.

 

You may also like...