Mesteacanul. Beneficiile nestiute ale „arborelui vietii”

Inca din vechime, mesteacanul era folosit in tratarea multor boli, incat pe drept cuvant i se spunea „arborele vietii”. De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. 

Faptul ca mesteacanul este unul dintre primii copaci care fac frunze a facut ca el sa fie ales ca simbol al primaverii. Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine, etc.

Mesteacanul are proprietati detoxifiante , diuretice, depurative, dezinfectante, antibiotice, cicatrizante, antireumatice, antiinflamatoare, astringente, coleretice, antiulceroase, calculolitice, antifebrilice si sudorifice.

Dupa unii autori, ceaiul de mesteacan (frunze) are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomanda si in boli de ficat.

Mesteacanul – Cum se prepara infuzia de frunze de mesteacan si ce efecte terapeutice are:

Peste 20 gr. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 gr. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 de grade, apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore.

Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteaza in bine iritatiile pielii.

Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.

Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa, declara farm. Corneliu Constantinescu in cartea “Plante medicinale in apararea sanatatii”.

Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai.

Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminarea apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.

Pentru cei care sufera de litiaza renala si urinara, se administreaza tot ceai de mesteacan. Acesta este foarte eficient impotriva litiazelor cu urati – marunteste calculii si favorizeaza eliminarea lor, dar nu actioneaza asupra oxalatilor si fosfatilor. In cazul litiazelor urice se asociaza foarte bine cu frunze de merisor si flori de musetel.

Scoarta de mesteacan se foloseste in diferite preparate ca:

• Decoct din scoarta de mesteacan – se prepara dintr-o lingurita scoarta uscata si macinata la 200 ml apa rece. Se fierbe timp de 5 minute si se beau cate 2 cani pe zi, inainte de mesele principale, mai ales de catre bolnavii cu friguri intermitente si frisoane;
• Tinctura din scoarta de mesteacan – ai nevoie de 20 g scoarta uscata si maruntita si 100 ml alcool 400. Acestea se adauga intr-un borcan si se lasa la macerat pentru o saptamana. La final se filtreaza si se iau cate 20-30 de picaturi diluate in 50 ml apa, de 2-3 ori pe zi, pe o durata de 20-30 de zile. Aceasta este foarte eficienta in rani, plagi atone, plagi infectate – ranile se dezinfecetaza cu tinctura de mesteacan – se aplica cataplasme cu frunze de mesteacan.

Mugurii de mesteacan au proprietati antibiotice si se folosesc sub forma de decoct. Din 100-120 g muguri uscati, care se fierb in 750 ml apa pana scade lichidul la 500 ml; se adauga 1 g bicarbonat de sodiu pentru dizolvarea rasinilor, se strecoara si se bea intreaga cantitate, fractionata in cursul zilei.

Seva de mesetacan obtinuta primavara prin incizii in trunchiul arborelui, este recomandata copiilor slabiti pentru a se intari. De asemenea, are si puternice actiuni diuretice si se bea cate un pahar de 50 ml in fiecare dimineata, pe stomacul gol, pe o durata de 15-20 de zile. Are efecte de stimulare generala a functiilor vitale ale organismului si de dizolvare a calculilor renali.

Mesteacanul contine acid salicilic, metil-salicilat, betulena si betulenol. Datorita acestor substante, uleiul esential de mesteacan are o serie de beneficii medicinale, fiind in primul rand antiseptic si dezinfectant, dar si tonic, stimulant, analgezic, antidepresiv, detoxifiant, antireumatic, antiartritic, antispasmodic, diuretic, astringent, febrifug, germicid, insecticid si depurativ.

Iata cum poti prepara singur uleiul de mesteacan pentru fermitatea pielii:

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.