12.8 C
București
vineri, aprilie 19, 2024

Ce remedii din natura foloseau stramosii nostri pe timp de iarna

Acum foarte multi ani, stramosii nostri, cand se imbolnaveau, foloseaseau intreaga padure pe post de farmacie.

Trebuie sa stii ca in aceasta perioada, chiar daca este iarna, padu­rea ramane vie, iar ar­borii au o uimitoare putere terapeutica.

Iata mai jos ce remedii din natura foloseau stramosii nostri pe timp de iarna:

BRADUL

Cercetarile arata faptul ca in compozitia ace­lor de brad exista can­titati impresionante de sub­stante vindecatoare care trateaza o multime de boli.

-Rasina de brad. Pe vremuri, stramosii nostri culegeau rasina de brad de pe trunchiuri si le pastrau in vase de sticla inchise ermetic, pentru a nu se eva­pora uleiurile eterice. Acestia o foloseau atunci cand se loveau, sangerau sau sufereau de ciocuri la picioare.

In cazul loviturilor, luau rasina, o puneau pe din doua cu seu si o topeau la foc mic, dupa care se lasa la racit. Cu un­soarea obtinuta ungeau zonele afectate si se vindecau imediat.
Atunci cand aveau rani sangerande, puneau rasina in rachiu tare si lasau la dospit, iar cu leacul obtinut se spala rana, care se inchidea si vindeca imediat.
Contra ciocurilor reu­ma­tice, acestia luau rasina si o incal­zeau bine, dar nu sa arda pielea, apoi o puneau pe zonele afectate si legau bine. Se punea leacul acesta in fiecare zi, vreme de o 1-2 luni.

-Cetinile de brad. Pe timp de iarna, stramosii nostri faceau bai cu cetini de brad pentru a se trata de durerile articu­lare, insomnie si sensibilitate ex­cesiva la raceli. Acestia marunteau bine cetinile de brad (ramurile cu tot cu ace), dupa care luau 5 maini de planta maruntita si o puneau la macerat, in 2 litri de apa, la tem­peratura camerei, de dimineata pana seara. La final, pre­paratul il strecura, iar maceratul rezultat il puneau deoparte. Plan­­ta ramasa se punea in alti 2 litri de apa clo­co­tita si se lasa sa stea acoperita pana se racea, dupa care se fil­tra. In final, se combina cele doua pre­parate si se adaugau in apa din cada. Baia dura 20-30 de minute, dupa care se odihneau la loc calduros. Aceasta procedura o repetau de 1-3 ori pe saptamana.

PINUL

-Cetina de pin. Pe timp de iarna, stramosii nostri foloseau cetina de pin pen­tru trata­rea bolilor respi­ratorii cro­nice (bronsita, bron­sita ast­ma­tiforms si pneu­mo­niile recidi­van­te). Cetina de pin se folosea mai ales sub forma de bai, cate 2-3 bai cu cetini de pin pe sap­tamana. Acestia marunteau bine cetinile de pin, dupa care luau 5 maini de planta maruntita si le puneau la macerat in 2 litri de apa, timp de 8 ore. La final, o strecura, iar plan­­ta ramasa o puneau in alti 2 litri de apa clo­co­tita si o lasau acoperita pana se racea, dupa care o strecoara. La final, se combinau cele doua pre­parate si se adauga in apa din cada. Aceste bai erau utile si in cazul cistitei acute, durerilor articulare, insomniei si sensibilitatii ex­cesive la raceli.

-Rasina de pin. Se stia, din vremuri stravechi, faptul ca rasina de pini avea calitati antiin­fec­tioase foarte puternice. Intern, stramosii nostri o foloseau contra cisti­tei, iar extern, acestia foloseau tinctura din rasina de pin pentru vindecarea ranilelor si eczemelor infectioase deoarece avea rol cicatrizant.

Tinctura se prepara 5 lin­guri de rasina de pin com­binate cu o juma­tate de pahar de alcool de 90 de grade. Se punea intr-un vas cu capac si se lasa la ma­ce­rat 5 zile, agitandu-se de mai multe ori pe zi, dupa care se filtra. Se admi­nistra cate o lingurita din acest remediu, de 4 ori pe zi, pe langa baile cu cetini de pin.

IENUPARUL

Pe timp de iarna, de la ienupar, stramosii noastri foloseau fructele deoarece rezistau foarte bine iarna.

-Cura cu boabe de ienupar. Pentru activarea sistemului imunitar si pentru vindecarea infectiilor intestinale, aceasta era cea mai buna solutie pentru ca oferea foarte multa vitamina C, vitaminele din grupa B si necesarul de fier si crom. Cura cu boabe de ienupar o faceau progresiv, luand in prima zi o singura boa­ba, pe care o mestecau bine si apoi o in­ghiteau. In a doua zi luau 2 boabe si asa mai departe, pana se ajungeu la 15-20 de boabe pe zi, dupa care canti­tatea de boabe mancate zilnic se re­duceau cu cate o boaba pe zi, pana se ajungea la 0.

-Tinctura de ienupar. Aceasta o foloseau in cazul infectiilor renale (pielita, pielonefrita, ne­frita etc.), dar si pentru eliminarea cal­culilor renali, fiind  un diu­retic foarte puternic). Pentru prepararea tincturii de ienupar, acestia foloseau 100 g boabe de ienupar si 500 ml alcool de 70-80 de grade. Boabele de ienupar le ma­cinau bine si le adaugau intr-o sticla, peste care varsa 500 ml alcool. Se tinea la macerat 1 saptamana, dupa care fil­trau, iar tinctura rezul­tata o puneau in sticlute mici, inchise la culoare. Consumau cate 4 lingurite de pre­parat zilnic.

Atentie! Acest tratament nu este recomandat mai mult de 1 luna deorece poate provoca probleme cu rinichii, dar si alte efecte secundare.

SALCIA

Scoarta de salcie este cu siguranta cel mai eficient si folosit medicament din lume, mai ales în sezonul rece. Pe timp de iarna, stramosii nostri ciopleau scoarta salciei de pe ramurile tinere si o preparau sub forma de de­coct, infuzie si pulbere.

-Decoctul din scoarta de salcie il foloseau pentru tratarea starilor gri­pa­le, dimi­nuand febra, senzatia de vertij, dure­ri­le de cap si durerile mus­culare. Acestia puneau 2 lingurite de pulbere de scoar­ta uscata si maci­na­ta intr-un pa­har cu apa si la­sau la ma­ce­rat timp de 6-8 ore, la tem­pe­­ra­tura ca­­me­rei, dupa ca­­re o stre­coa­r. Ex­tractul ob­ti­nut il punea deoparte, iar planta ra­masa du­pa filtrare o fierbeau cu inca un pahar de apa, timp de 15 minute, dupa care lasau la racit. La final, combinau cele doua extracte, iar pre­pa­ratul obtinut se il beau pe par­cursul intregii zile.

PLOPUL


De-a lungul timpului, s-a constatat ca mugurii de plop au proprietati antiseptice, antimicotice, astringente, cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare, calmante, analgezice, expectorante, diuretice, tonice, diaforetice. Acestia pot fi utilizati sub forma de tinctura, infuzie, pulbere ori unguent, insa cea mai eficienta forma de adminis­tra­re este tinctura.

Cum faceau tinctura din muguri de plop: mugurii proas­pat culesi, ii lasau la uscat, in casa, timp de 1 saptamana, dupa care ii macina pana se obtine ao pulbere fina. Intr-un borcan se adaugau 15 lin­guri de pul­bere, peste care puneau 200 ml de alcool de 90 de grade. Inchideau bine borcanul si lasau la macerat pentru 2 saptamani, agitandu-se zilnic, de mai multe ori pe zi. La final, filtrau, iar tinctura obtinuta o adaugau in sti­clute mici, in­chise la cu­loare. Consumau de 4 ori pe zi, cate 50 de picaturi puse pe pu­tina paine us­c­ata sau in mie­re.

Cele mai bune efecte ale mugurilor de plop s-au constatat, de-a lungul timpului, in afectiunile respiratorii, constituind un real ajutor pentru bolnavii de bronsita, astm bronsic, laringita, dureri de gat si gripa.

Stramosii nostri, obisnuiau sa foloseasca foarte des tinctura din muguri de plop pentru a elimina infectia, reducerea senzatiei de arsura sau usturime la urinare, favorizarea cicatrizarii tesuturilor lezate si inflamate, reducerea febrei, intarirea imunitatii si in tratarea afectiunilor digestive.

-Pentru reducere febrei, intarirea imunitatii, acestia administrau cate 50 de picaturi de tinctura pe o felie de paine uscata, de 5-6 ori pe zi. Tratamentul dura 2 saptamani.

-In cazul afectiunilor digestive, administrau cate 50 picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, intr-o cura de 2-3 luni.

-In ulcerul gastric, diaree, colite de fermentatie si de putrefactie, infestare cu Giardia si lipsa poftei de mancare, administrau cate 50-100 picaturi de tinctura, cu care se imbiba bucatele de paine. De asemenea, la fel de eficienta era si cura de 3 saptamani cu pulbere din muguri uscati, cate 3–4 lingurite pe zi, pe stomacul gol.

CATINA

Fructele de catina reusesc sa ramana pe ramuri, de la primele geruri, si pana in pri­mavara, iar la temeraturi foarte scazute, acestea nu isi pierd capacitatea de germinare, ba mai mult, isi intensifica procesele de sin­teza ale vitaminelor.

Stramosii nostri, plecau iarna in cautarea bobitelor de catina pentru a le folosi in tra­tarea race­li­lor si a com­plicatiilor lor, a colitei de putre­fac­tie, a indiges­tiei si a avi­ta­­mi­no­zei. Dupa ce le culegeau, acestia le marunteau si le ames­tecau in proportii egale cu miere, pana se obti­nea o pasta bogata in vitamine si minerale. De asemenea, cu uleiul ob­tinut din coaja fruc­telor de cati­na, acestia ad­mi­nis­trau cate 30-50 de picaturi pe zi contra bolilor atero­scle­rozei, psoriazisului, eczemelor infec­ti­oase si alergice.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.

Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:

Articole asemanatoare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Comunitatea Sfat naturist

81,573FaniÎmi place
1,785CititoriConectați-vă
64CititoriConectați-vă

Cele mai citite articole