Arnica, o planta pentru uz extern. De ce nu e recomandata folosirea interna

arnica

Arnica este o planta medicinala ce creste in regiunile de munte, impodobind pasunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numeste podbal de munte, carul-padurilor, cujda sau carul-zanelor.

De la aceasta planta se folosesc florile, mai rar planta intreaga si radacina. Ele contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.

Din florile de arnica se prepara un ceai care se foloseste sub forma de gargara in laringita si raguseala. Mai ales din flori de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in proportie de 10-20 g la 100 g apa se utilizeazaca pansament antiseptic si cicatrizant al ranilor. In amestec cu apa de plumb, aceasta tinctura are proprietatea de a descongestiona umflaturile si loviturile. La 1 litru de apa de plumb se pun 100 g tinctura, cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4% sub forme de comprese invioreaza tenurile palide.

Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picaturi de tinctura (care se procura de la farmacie), dimineata si seara, in amestec cu apa indulcita cu zahar sau ceai.

In general, nu se recomanda a se lua intern deoarece provoaca gastroenterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi. In unele cazuri extreme, arnica poate fi chiar fatala, de aceea este recomandat sfatul unui medic specialist inainte de a o utiliza.

Sursa: Plante medicinale in apararea sanatatii, farm. Corneliu Constantinescu

 

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.

 

You may also like...