Apitoxinoterapia. Actiunile si indicatiile terapeutice ale tratamentului cu venin de albine

Apitoxinoterapia. Actiunile si indicatiile terapeutice ale tratamentului cu venin de albine

Veninul de albine este un lichid produs de albine in glande speciale si depozitat in vezica de venin lichid, pe care il elimina cu acul (cu vezica cu tot) cand sunt in pericol.

Putini sunt cei care stiu ca veninul de albine este o substanta organica foarte complexa, formata din proteine toxice, lipide, acizi organici, uleiuri volatile, saruri minerale si apa. Este un lichid incolor, dens, usor solubil in apa, se solidifica in 20 de minute in contact cu aerul.

venin de albine

Albinele au cantitati maxime de venin primavara si vara. Mai mult cand sunt tinere (cantitatea maxima o au in jurul varstei de 15 zile) decat cand sunt in varsta. Fiecare albina are in medie 0,1 mg venin la fiecare intepatura. In decursul vietii ei poate fabrica pana la 20 mg. Veninul dizolvat in apa se inactiveaza foarte rapid.

Actiuni farmacologice venin de albine

Dr. Langer (chimist german), in 1897, descrie urmatoarele trei actiuni ale veninului de albine:

-hemolitica (produce distrugerea globulelor rosii)

-hemoragica (produce iesirea sangelui din vase)

-neurotoxica (produce blocarea nervilor)

Indicatii terapeutice venin de albine

Tratamentele cu venin de albine sunt poate mai vechi si mai faimoase decat acelea cu miere.

-in bolile reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondilartroza, poliatrita deformanta, nevrite, radiculo-nevrite, nevralgii rebele – sciatica, trigeminala – ulcere trofice ale pielii, plagi atone). S-a demonstrat ca veninul este un bun stimulent circulator, are proprietati anticoagulante, fluidifica sangele si s-a folosit, de exemplu, in arteriopatii, in arterite, si a reusit sa restabileasca circulatia sangelui chiar si in cazuri in care trebuiau amputate picioarele;

-veninl de albine este util si in boli sistemice, ca lupusul eritmatosistemic;

-numeroase studii au demonstrat veninul de albine poate aduce ameliorari in scleroza multipla, o boala care provoaca degradarea constanta a nervilor. In tara noastra insa legislatia nu permite folosirea pe scara larga a tratamentelor cu venin de albine;

-studii recente au demonstrat ca melitina, o substanta din veninul albinelor, ajuta si la distrugerea virusului HIV;

-maladii chirurgicale ale vaselor periferice (flebite nesuportate, endarterite);

-infiltratii inflamatorii nepurulente;

-astm bronsic;

-migrene;

-boala hipertonica vasculara;

-irite;

-iridocicite;

-tireotoxicozele;

-cele mai bune rezultate se obtin insa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miosite);

-mai putem considera rezultate interesante, dar inca experimentale cu venin de albine comunicate in nevrozele climacteriale (de menopauza), in boli infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus).

Veninul albinelor este produsul apicol cel mai bine studiat. Deosebit de toxic, mai ales pentru mamifere, nu declanseaza fenomenele de aparare, deci nu are antidot (autorul indica propolisul drept antidot) recunoscut, creand la apicultori nu rezistenta, evident nici imunizare, ci o scadere a fenomenelor de reactivitate de raspuns. Folosirea lui empirica (nestiintifica) integrala in medicina, dupa o epoca de voga, in fata rezultatelor contradictorii, si a reactiilor adverse, incepe a fi abandonata, in timp ce creste impunerea protectiei impotriva intepaturii de albine, dovedite a fi toxice, patogene si pentru oameni si chiar mortale in anumite conditii.

Atentie, insa, acesta poate fi si periculos. Oricand se poate declansa o alergie care poate pune in pericol viata. De aceea, o astfel de terapie trebuie facuta doar de medici specialisti.

Indicatii terapeutice venin de albine

Aplicarea de unguente si creme pe baza de venin de albine

Unguentele si cremele pe baza de venin de albine au fost utilizate cu succes in tratamentul poliartritei. Acestea au reusita sa reduca durerea musculara, durerea sciatica si durerilor nervilor intercostali si bronsici. Cazuri de flebite si tromboflebite tratate cu venin de albine in aplicatii locale au inregistrat o crestere a temperaturii pielii, cu o modificare a circulatiei sanguine.

Rezultate foarte bune s-au obtinut si in afectiunile nervului sciatic si in cele cu dureri de origine nervoasa sau musculara. Acestea ajuta la incetarea durerilor si duc la o recuperare partiala a miscarii.

Sub forma de unguent, veninul de albine se aplica timp de 4-5 zile, dupa care se face o pauza de 2, 3 zile, iar apoi tratamentul este reluat.

Contraindicatii venin de albine

Prof. Dr. N.M. Artemov stabileste din practica sa de 20 de ani ormatoarele contraindicatii: hipersensibilitate alergica individuala la veninul de albine, tuberculoza, maladiile infectioase acute, hepatitele, nefritele, bolile venerice, anumite boli psihice, infectiile purulente acute, insuficientele acriovasculare, starile de epuizare a organismului, diabetul zaharat si starea de graviditate.

Actiuni toxice adverse venin de albine

Din punct de vedere fiziologic, toate actiunile veninului de albine sunt toxice. Nu exista vaccin impotriva veninului de albine, insa exista un antidot – solutia apoasa de propolis, stabilizata si standardizata – Propolis H4.

Modul de administrare si dozare venin de albine

In functie de boala si de bolnav, se aplica 1-6 albine tinute usor cu mana sau cu pensa deasupra locului unde trebuie aplicata intepatura. Se lasa sa aterizeze albina pe piele, se sicaneaza usor pentru a o face sa intepe si apoi i se da drumul. Daca intepaturile sunt succesive in acelasi loc, doar prima doare, restul nu se mai simt. O cale mai usoara s-a deschis cu fabricarea solutiilor injectabile sterile de venin de albine. Se fac injectii intramusculare, in locul dureros, de la una pe zi la una pe saptamana. Alta cale cu actiune mai limitata superficiala o constituie pomezile cu venin de albine si substante abrazive (veninul nu intra prin pielea intacta). Pomezile cu venin de albine se aplica de pacient sub forma de frectii 1-3 pe zi, pe locul dureros.

*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.