32 de remedii cu miere. Leacuri pretioase adunate din strabuni

32-de-remedii-cu-miere-leacuri-pretioase-adunate-din-strabuni

Civilizatii stravechi, utilizau mierea de albine atat ca medicament, cat si la ritualuri si ceremonii. Mierea este produsa de albine din nectarul florilor, imbogatit cu substante proprii si prelucrata de acestea pentru a fi apoi depozitata in fagurile lor.

Mierea are in compozitia sa numeroase substante binefacatoare pentru sanatatea noastra, iar noi am reusit sa culegem in acest articol cele mai importante remedii pe baza de miere, leacuri pretioase adunate din strabuni.

  • Remedii cu miere cu actiuni generale antiinfectioase, antiseptice, antiparazitare, antitumorale, antitoxice, antihemoragice si antianemice:

1. Suc de usturoi cu miere

Intr-o oala de fier smaltuita, se pun la fiert o parte usturoi, spalat si curatat, cu doua parti apa. Se acopera vasul cu un capac si se fierbe la foc mic pana cand lichidul scade la jumatate. Se strecoara, se lasa sa se racoreasca, se toarna intr-un pahar de sticla sau cana de ceramica smaltuita, adaugand o lingura de miere la 100 ml lichid.

Administrare: se da seara in clisma calduta copiilor pana la 3 ani, celor de la 6-9 ani se dau pe cale orala cate doua lingurite seara. Copiii mai mari si adultii beau cate un pahar de 150 ml o data sau de doua ori pe saptamana. Se continua tratamentul inca o saptamana de la data cand nu se mai constata viermisorii intestinali.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune vermifuga (impotriva viermilor intestinali), contra limbricilor, dar mai ales a oxiurilor (viermisorilor). Este folosit ca atare de pe vremea romanilor.

Preparatul isi pierde proprietatile incepand de la 2 pana la 12 ore. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii care au temperatura crescuta si diabet zaharat.

2. Lapte cu ceapa si miere

Ai nevoie de o ceapa, 250 ml lapte si 2 linguri de miere.

Ceapa se curata, se spala, se taie marunt si se fierbe in cantitatea de lapte indicata, intr-un vas smaltuit, acoperit cu capac. Se lasa sa fiarba la foc mic, se strecoara intr-un pahar sau vas de ceramica smaltuita si dupa ce s-a racorit se adauga mierea.

Administrare: copiii primesc aceleasi doze ca in reteta 1. Adultii impart doza de 150 ml in doua jumatati egale, dimineata si seara, 2-3 zile la rand. Se poate repeta dupa 2 saptamani, cat timp este nevoie.

Actiuni terapeutice: actiuni toxice adverse

Preparatul isi pierde proprietatile incepand de la 2 pana la 12 ore. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii care au temperatura crescuta si diabet zaharat.

3. Pasta de dovleac cu miere

Se iau aproximativ 100 g seminte de dovleac (neprajite) si se curata de coaja; se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita, se zdrobesc, se piseaza bine si apoi se amesteca cu o lingura de miere.

Administrare: la copiii sub 3 ani nu se administreaza decat cu acordul medicului specialist. La copiii intre 3-6 ani se da jumatate din toata cantitatea, la cei intre 7 si 12 ani se da toata cantitatea in fiecare seara. Copiii mai mari si adultii iau o portie constand din cantitatea intreaga, de 2-3 ori pe zi, dupa mese. Tratamentul dureaza 5 zile continuu, dupa care se da un purgativ. Se poate repeta in fiecare luna.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune vermifuga, mai ales impotriva viermilor rotunzi, limbricilor si oxiurilor, mai putin impotriva viermilor intestinali plati (tenii).

Preparatul isi pierde proprietatile dupa 24 de ore de pastrare la frigider sau 3-4 ore la temperatura camerei. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii care au temperatura crescuta si diabet zaharat.

4. Pasta de feriga cu miere

Ai nevoie de o radacina de feriga bine uscata si miere (cel mai bine este sa o procurati dintr-un plafar).

Se piseaza bine radacina de feriga. Din praful rezultat se ia o lingura plina (15 g), se pune intr-o cescuta, se adauga 2 linguri de miere (40 g) si se amesteca bine pana la omogenizare.

Administrare: pentru un adult se da toata doza, in inghitituri mici, timp de o ora. Copiii iau doza pe jumatate sau pe sfert, dupa varsta. Dupa 3 ore se da un purgativ. Se poate repeta dupa o saptamana.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune vermifuga, mai ales impotriva viermilor plati (tenia, solium).

Preparatul isi pierde proprietatile dupa 24 de ore de pastrare la frigider sau 3-4 ore la temperatura camerei. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

5. Pasta de hrean cu miere

Radacina de hrean se spaa, se sterge si se da pe razatoarea mica. Se ia o lingura plina (15 g), se pune intr-o cescuta si se adauga 2 linguri de miere (40 g) cu care se amesteca bine pana la omogenizare.

Administrare: pentru un adult se da toata doza o data seara, in inghitituri mici. Se poate repeta dupa 2 saptamani.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune vermifuga, mai ales impotriva viermilor rotunzi. Mai are actiune tonicardiaca (intareste inima) si stimul al sistemului nervos si sexual.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii cu suferinte acute sau febrile si la diabetici.

Preparatul isi pierde proprietatile dupa 24 de ore de pastrare la frigider sau 3-4 ore la temperatura camerei. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

6. Miericica

Ai nevoie de 25 g petale de trandafiri de dulceata, 150 ml apa, 500 ml spirt alb si 250 g miere.

Petalele de trandafir se lasa sa se macereze 2 ore in apa rece, fiarta in prealabil, intr-un vas acoperit. Apoi se storc bine si lichidul se strecoara; se fierbe 15 minute si dupa ce se racoreste, se adauga spirtul si mierea si se amesteca bine pana la omogenizare. Se pastreaza la rece.

Administrare: se poate folosi pentru gargara sau pentru spalat ranile, pentru inmuiat compresele ce se aplica pe rani ca pansament. Pentru gargara se pun 1-3 lingurite de miericica intr-un pahar cu apa, cu care se clateste bine gura, gargarisind 3-4 minute.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune dezinfectanta, fiind folosit de pe vremea romanilor contra ranilor si a diverselor infectii din gura sau gat.

Indicatii: rani si infectii ale pielii, diverse infectii din gura sau gat.

Contraindicatii: nu se da la diabetici, la persoanele cu suferinte foarte acute sau febra mare si nici la cele cu intoleranta la ingrediente.

Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat. Se pastreaza la rece. Preparatul isi pierde proprietatile terapeutice dupa o saptamana de pastrare la frigider sau dupa o ora la temperatura camerei.

7. Suc de morcov cu miere

Morcovii se spala, se curata, se trec prin storcator. Se ia 100 ml din sucul rezultat, se pune intr-o sticla, se adauga 100 g miere si se amesteca bine pana la omogenizare. Se pastreaza la rece.

Administrare: se poate folosi pentru gargara, pentru spalatul ranilor sau pentru inmuiat compresele ce se aplica pe rani cu pansament. Pentru gragara, preparatul nu se dilueaza, se foloseste ca atare, clatind si gargarisind bine gura 3-4 minute, dupa care se poate inghiti.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune antiseptica, cicatrizanta, hranitoare asupra diverselor rani ale pielii sau ale mucoaselor, grabind vindecarea.

Indicatii: din antichitate este considerat ca un leac suveran in tratamentul infectiilor externe, in tratarea ranilor, eczemelor supurate sau nu, a leziunilor mucoaselor sau pielii pe care le ajuta sa se cicatrizeze mai repede.

Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat. Se pastreaza la rece. Preparatul isi pierde proprietatile terapeutice dupa 2-3 zile de la pastrarea la frigider sau 2-3 ore la temperatura camerei.

8. Miere de camp

Miere de faneata, de tei sau musetel.

Se administreaza extern in tratamentul ranilor sangerande, aplicandu-se direct pe rana, dupa care se pune o compresa imbibata tot in miere si apoi pansamentul. In aplicatii interne cu alte indicatii se administreaza una pana la trei lingurite pe zi, timp de una pana la trei saptamani.

Actiuni terapeutice: in aplicatii externe impiedica infectarea, ajuta la vindecarea ranilor, oprind hemoragia in cateva minute si favorizeaza inchiderea ranilor aproape fara cicatrice. Luata pe cale orala, are actiune dezinfectanta si calmanta asupra mucoasei tubului digestiv.

Indicatii: diversele infectii din gura si gat; rani taiate, supurate, diverse leziuni ale mucoaselor, constituie indicatiile aplicarilor externe. Diversele iritatii ale tubului digestiv constituie indicatiile administrarii interne.

Mierea trebuie pastrata in vase de sticla colorata, ceramica smaltuita sau metal smaltuit, inchise ermetic, ferit de caldura, umiditate si lumina.

Mierea isi pierde calitatile in 6 pana la 12 luni de la scoaterea din stup si extragerea din faguri.

9. Propolis brut

Propolis recoltat de pe marginea superioara a ramelor sau de la podisorul din stup.

Inaintea aplicarii se inmoaie propolisul in apropierea unei surse de caldura pana la consistenta pastoasa moale. I se da forma de turtita sau foita.

Acest propolis cald se aplica imediat pe locul de tratat.

Actiuni terapeutice: in aplicatii externe, propolisul actioneaza ca un dezinfectant excelent in tratarea plagilor pielii sau mucoaselor, eczemelor, a micozelor (ciupercilor) pielii, impotriva bataturilor, a cicatricilor urate si dureroase, pe care le face sa dispara. Are actiune si impotriva negilor si a unora din petele colorate ce apar pe piele. Ajuta la retragerea umflaturilor aparute dupa traumatismele tesuturilor (lovituri, umflaturi, entorse, luxatii, dureri musculare). Actioneaza si ca un antidot impotriva veninului de albine si de aceea se foloseste imediat aplicat pe intepatura.

Indicatii: bogatia de actiuni a propolisului brut ii explica varietatea de indicatii in tratamentele chirurgicale ale plagilor sau mucoaselor, grabindu-le vindecarea si oprind infectiile, in tratamentul arsurilor, al degeraturilor, bataturilor, entorselor, luxatiilor, intinderilor musculare sau ligamentare, etc. In afectiuni dermatologice da rezultate foarte bune in: infectii cu microbi diferiti, in diferite micoze, eczeme, pitiriazis, psoriazis (in faza de inceput), in acnee, zona zoster, herpes, etc. Propolisul s-a dovedit util si in tratamentul unor papiloame benigne (negi) ale pielii si mucoaselor.

Se recomanda a nu se prelungi peste 30 de zile aplicarea unui tratament cu propolis. Propolisul isi pierde actiunile terapeutice utile in 6-12 luni de la scoaterea lui din stupi. O parte fiind volatita, inchiderea lui imediata in vase ermetice la scoaterea din stup se impune.

  • Remedii cu miere cu actiune asupra aparatului respirator, dezinfectante, antitusice si antiasmatice:

10. Șodou – bautura calda din lapte, ou si miere.

Ai nevoie de: 1 pahar cu lapte cald, 1 galbenus de ou proaspat si 2 linguri cu miere.

Se amesteca bine laptele cald cu galbenusul si cu mierea pana la omogenizare. Se serveste cald.

Administrare: se bea in inghitituri mici in 5-15 minute. La copiii intre 6 luni si 1 an se da jumatate de pahar pe zi. La copiii mai mari, progresiv mai mult, adultii pot bea chiar 3-4 pahare pe zi.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune calmanta si emolienta asupra mucoaselor bucofaringiene si nazale iritate. De asemenea, prin actiunea mierii, efectele nutritive si eutrofice medicinale generale.

Indicatii: se recomanda la copii si adulti cu laringite, rinofaringite, angine, amigdalite (raceli in gat, la piept, tise cronica, raguseala). Se mai recomanda in anemii, slabiciune, covalescenta, dupa unele boli, preferabil cu avizul medicului, in administrare prelungita de 3 pana la 5 zile. Se poate repeta de mai multe ori, dupa cate o saptamana pauza.

Atentie! Preparatul racit sau invechit poate da indigestie fiind foarte alterabil. Acest preparat nu se da la bolnavii cu diabet, suferinte acute sau febrile, bolnavii de ficat sau de rinichi. De asemenea, se recomanda prudenta la persoanele in varsta si la copiii foarte mici.

11. Pasta de trandafiri cu miere

Ai nevoie de 100 g petale de trandafiri de dulceata si 150 g miere.

Petalele se spala, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga mierea amestecand bine pana la omogenizare. Se pastreaza la rece timp de 5 zile, acoperit, sa se macereze.

Administrare: adultii consuma cate o lingura dimineata si seara. Copiii mai putin, dupa varsta.

Actiuni terapeutice: calmant, emolient si bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei cailor respiratorii.

Indicatii: medicina populara il considera ca pe un remediu faimos in majoritatea bolilor infectioase, respiratorii si chiar in tuberculoza pulmonara.

Preparatul tinut peste 2 saptamani la frigider, sau 2-3 zile la temperatura camerei, devine toxic si trebuie aruncat.

Atentie! Nu se da la bolnavii care sufera de diabet zaharat.

12. Pasta de patlagina cu miere

Ai nevoie de 150 g frunze de patlagina proaspete si 150 g miere.

Frunzele de patlagina se spala, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau de ceramica smaltuita. Se adauga mierea, amestecand bine pana la omogenizare. Se lasa la rece 5 zile, intr-un vas acoperit, la macerat.

Administrare: adultii consuma cate o lingura dimineata si seara. Copiii mai putin, dupa varsta.

Actiuni terapeutice: calmant, emolient si bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei cailor respiratorii.

Indicatii: medicina populara il considera ca pe un remediu faimos in majoritatea bolilor infectioase, respiratorii si chiar in tuberculoza pulmonara.

Preparatul tinut peste 2 saptamani la frigider, sau 2-3 zile la temperatura camerei, devine toxic si trebuie aruncat.

Atentie! Nu se da la bolnavii care sufera de diabet zaharat.

13. Sirop de patlagina cu miere

Ai nevoie de 200 g frunze de patlagina proaspete, 400 ml apa si 100 g miere.

Patlagina se fierbe intr-un vas acoperit, la foc mic, timp de 30 de minute. Se lasa sa se racoreasca, se stoarce si zeama se strecoara printr-o panza deasa intr-un vas; dupa ce s-a racit, se adauga mierea.

Adiministrare: se ia 1 pana la 6 lingurite pentru copii, dupa varsta sau 3 pana la 6 linguri pentru adulti, timp de 3 pana la 7 zile. Se poate repeta dupa alte 3 pana la 7 zile pauza, daca medicul nu prescrie altfel.

Actiuni terapeutice: calmant, emolient si bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei cailor respiratorii.

Indicatii: medicina populara il considera ca pe un remediu faimos in majoritatea bolilor infectioase, respiratorii si chiar in tuberculoza pulmonara.

Atentie! Nu se da la bolnavii care sufera de diabet zaharat.

Preparatul poate fi pastrat la frigider timp de o saptamana sau la temperatura camerei 2-3 zile. Se pastreaza in vase de sticla sau ceramica smaltuita, inchise ermetic, la adapost de caldura, lumina si umiditate. Inaintea administrarii se incalzeste la temperatura corpului numia cantitatea administrata.

14. Sirop de lamaie cu miere

Ai nevoie de: 1 lamaie potrivita, 2 linguri glicerina si 1 pahar cu miere.

Lamaia trebuie spalata bine, se fierbe cu coaja cu tot, la foc mic, timp de 10 minute, in 100 ml apa. Se lasa sa se raceasca, se stoarce si se strecoara printr-un tifon. La lichidul obtinut se adauga glicerina si mierea. Se amesteca pana la omogenizare si se pastreaza la frigider.

Administrare: se da la copii, dupa varsta, 1 pana la 6 lingurite pe zi, pana cand cedeaza tusea, apoi dozele se scad treptat. Adultii iau in acelasi fel 3 pana la 6 linguri pe zi.

Actiuni terapeutice: calmant, emolient si bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei cailor respiratorii.

Indicatii: mai ales tusea din bronsita cronica sau tusea spastica de orice alta natura.

Atentie! Nu se da la bolnavii care sufera de diabet zaharat.

Preparatul poate fi pastrat la frigider timp de o saptamana sau la temperatura camerei 2-3 zile. Se pastreaza in vase de sticla sau ceramica smaltuita, inchise ermetic, la adapost de caldura, lumina si umiditate. Inaintea administrarii se incalzeste la temperatura corpului numia cantitatea administrata.

15. Sirop de ceapa cu miere

Ai nevoie de o ceapa mai mare sau doua potrivite si 100 g miere.

Ceapa se coace in spuza sau intr-o tavita smaltuita pusa intr-un cuptor, pana ce s-a inmuiat bine. Se curata de foile externe, se zdrobeste miezul si se pune intr-un pahar curat. Dupa ce s-a racorit se adauga mierea, se omogenizeaza bine si la nevoie se subtiaza cu putina apa.

Se mai poote prepara fierband 200 g ceapa, curatata, spalata, taiata marunt, intr-un vas cu 400 ml apa. Se acopera cu un capac si se fierbe la foc domol pana scade la jumatate. Se strecoara si se adauga mierea, dupa ce s-a racit fiertura.

Administrare: se da la copii, dupa varsta, 1 pana la 6 lingurite pe zi, pana cand cedeaza tusea, apoi dozele se scad treptat. Adultii iau in acelasi fel 3 pana la 6 linguri pe zi.

Actiuni terapeutice: calmant, emolient si bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei cailor respiratorii.

Indicatii: mai ales tusea din bronsita cronica sau tusea spastica de orice alta natura.

Nu se da la bolnavii de diabet. ulcer gastric sau duodenal, gastrita.

Preparatul poate fi pastrat la frigider timp de o saptamana sau la temperatura camerei 2-3 zile. Se pastreaza in vase de sticla sau ceramica smaltuita, inchise ermetic, la adapost de caldura, lumina si umiditate. Inaintea administrarii se incalzeste la temperatura corpului numia cantitatea administrata.

16. Sirop de propolis

Ai nevoie de 50 g propolis, 200 ml apa, 50 g miere.

Se curata bine propolisul, se pune intr-un vas de tabla bine smaltuit, cu apa si se fierbe acoperit, la un foc mic, pana ce scade la jumatate. Lichidul se strecoara cald printr-un tifon, se trece intr-o sticla adaugand cantitatea de miere si amestecand pana la omogenizare, cat este caldut. Se pastreaza la rece.

Administrare: nu se da copiilor sub 2 ani. Copiilor pana la 12 ani li se dau una pana la 6 lingurite, dupa varsta. Adultii primesc 3 pana lo 6 linguri pe zi.

Actiuni terapeutice: preparatul are actiune boctericida (omoara microbii), bacteriostatica (opreste dervoltarea microbilor), usor antibiotica, dezinfectanta, antitusica (impotriva tusei), diminuand cantitatea de secretii traheobronsice.

Indicati: este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii (bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsectazii, bronsita ostmatiforma, astm bronsic).

Nu se da la copiii sub 2 ani, in hepatite toxice sau in alergii recunoscute la propolis sau la polen, precum si in diabet.

Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat. Se poate pastra la temperatura camerei 2-3 zile sau la frigider cel mult 2 saptamani, in vase de sticla sau ceramica smaltuita, inchise ermetic, ferite de caldura, lumina si umiditate.

  • Remedii cu miere pentru aparatul digestiv si glandele anexe: antidiareice, anticonstipatice, antilitiazice biliare (piatra la ficat), hepatoprotectoare (boli de ficat), impotriva tulburarilor gastrice si duodenale.

17. Ceai din ceara de albine

Ai nevoie de o lingura cu ceara de albine si 200 ml apa.

Se ia ceara, se pune in apa si se fierbe intr-un vas acoperit, la foc mic, pana cand scade la jumatate. Se lasa putin la racit si se bea cu unghitituri mici.

Nu se da copiilor sub 2 ani. Copiilor pana la 12 ani li se dau 1 pana la 6 lingurite, dupa varsta.

Actiuni terapeutice: preparatul are actiune antidiareica.

Preparatul tinut peste 2-3 ore la temperatura camerei poate deveni toxic.

18. Pasta de sunatoare cu miere

Ai nevoie de 100 g flori de sunatoare, 100 g miere si 100 g ulei de masline.

Toate ingredientele se amesteca bine intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita si se pastreaza la frigider.

Administrare: se consuma 1 pana la 3 lingurite pe zi pentru copii sau 1 pana la 3 linguri pentru adulti, intre mese.

Actiuni terapeutice: preparatul ajuta la evacuarea bilei, este coleretic (stimuleaza secretia biliara a ficatului), hepato-protectoare, bactericid si calmant pentru mucoasa tubului digestiv.

Acesta este un leac popular stravechi, folosit in bolile de ficat, biliare si gastroduodenale.

Preparatul tinut peste 2 saptamani la frigider, sau 2-3 zile la temperatura camerei, devine toxic si trebuie aruncat.

Atentie! Nu se da la bolnavii care sufera de diabet zaharat.

  • Remedii cu miere cu actiune asupra aparatelor cardiovascular si renal, tonice cardiovasculare, diuretice (ajuta la eliminarea apei), sudorifice (ajuta transpiratia), hipotensive (scad tensiunea arteriala), antihemoroidale (impotriva hemoroizilor), antivaricoase (imotriva varicelor).

19. Suc de ridichi cu miere

Ai nevoie de 500 g ridichi negre si 100 g miere.

Ridichea se spala, se curata, se taie in bucati potrivite si se stoarce. Sucul obtinut se pune intr-un vas de sticla, se adauga mierea si se amesteca pana la omogenizare. Se pastreaza la rece.

Administrare: se consuma 3 pana la 6 linguri pe zi, numai pentru adulti, intre mese.

Actiuni terapeutice: preparatul are actiuni calagoge, coleretice si afrodisiace (stimulent sexual).

Acest leac popular se bucura de multa faima in popor in vindecarea dischineziilor biliare, in special la femei. De asemenea, este indicat impotriva impotentei sau frigiditatii.

Nu se da la bolnavii de diabet, colita sau fermentatie. Este contraindicat la copii si adolescenti.

Preparatul este cu atat mai eficient cu cat este mai proaspat.

20. Clisma de miere cu trepadatoare

Ai nevoie de 100 g planta intreaga proaspata trepadatoare, 400 ml apa si 100 g miere.

Planta intreaga se spala, se taie marunt si se pune la fiert intr-un vas acoperit, la foc potolit, pana cand scade la jumatate. Se lasa sa se racoreasca, se stoarce, se strecoara si se adauga 100 g miere la 100 ml zeama. Se amesteca bine pana la omogenizare.

Adiministrare: se fac clisme cu 5 pana la 15 g la copii, in functie de varsta, cu pompita de clisma. La adulti, in acelasi mod se fac clisme cu 30 g, de preferinta seara. Se poate repeta la 2-3 zile.

Actiuni terapeutice: are actiune in constipatii rebele, stimuland peristaltismul intestinal.

Indicatii: este indicat in constipatie cronica, hemoroizi neinfectati, fisuri anale, scaune dureroase, boli ale prostatei.

Preparatul tinut 2-3 ore la temperatura camerei sau 2-3 zile la frigider, devine toxic si trebuie aruncat.

Nu se da la bolnavii de diabet, la cei cu suferinte acute sau stari febrile.

  • Remedii cu miere pentru medicatia sistemului neuropsihic (tonice, calmante), hipnotice (produc somn), anesteziante, antalgice (impotriva durerii), antispastice, anticonvulsivante.

21. Suc de ceapa cu miere

Ai nevoie de 1 kg ceapa rosie si 300 g miere.

Ceapa se curata, se spala si se taie potrivit, se introduce in storcator pentru a obtine 600 ml suc limpede de ceapa. Sucul se trece intr-o sticla curata si se adauga 300 g miere. Se amesteca bine si se pastreaza la frigider.

Administrare: se iau cate 150 g pe zi, cate 50 g inaintea sau in timpul celor 3 mese principale, timp de 1 luna, cu o saptamana pauza. Dupa o pauza de o luna se poate repeta pana la disparitia varicelor. Chiar si dupa aceea, se recomanda cate o serie de 1 luna, de doua ori pe an, primavara si toamna.

Actiuni terapeutice: actioneaza favorabil asupra circulatiei sangvine, mai ales la membrele inferioare, ajutand compensarea ei si disparitia varicelor.

Indicatii: este un renumit remediu popular foarte activ contra varicelor. De asemenea, este indicat in insuficientele circulatorii periferice de diverse naturi, mai ales venoase, in congestiile pelviene sau prostatice, in congestia cerebrala, i arterioscleroza generala sau cerebrala, in asteniile de diverse naturi, mai ales in astenia sexuala.

Nu se da la bolnavii cu diabet, gastrite, gastroduodenale, ulcere gastrice si duodenale.

Preparatul tinut 2-3 ore la temperatura camerei sau 2-3 zile la frigider, devine toxic si trebuie aruncat.

22. Baie tonifianta din plante si miere

Ai nevoie de frunze de izma, frunze de nuc si miere.

Intr-un recipient potrivit (galeata) se pun 100 g frunze de izma si 100 g frunze de nuc, peste care se toarna 3 l de apa fiarta. Se amesteca si se lasa sa se racoreasca pana cand se poate tine mana. Se adauga 100 g miere si se amesteca bine pana la omogenizare.

Administrare: picioarele sau mainile obosite dupa lucru sau mers mai indelungat, se spala in prealabil cu apa calduta si sapun si apoi se introduc in aceasta baie calduta si se mentin timp de 30 de minute. Se poate repeta de cate ori este nevoie.

Actiuni terapeutice: ajuta la refacerea circulatiei sangvine afectate de oboseala.

Indicatii: leacul este un faimos remediu popular contra oboselii picioarelor sau a mainilor.

23.Ceai de nuc cu miere

Ai nevoie de frunze de nuc proaspete sau uscate, miere si apa.

Intr-un vas cu 200 ml apa se pune un pumn de frunze proaspete sau o lingura de frunze uscate de nuc si se fierbe totul, acoperit cu capac, la foc mic, pana scade la jumatate. Se lasa sa se raceasca si se adauga o lingura de miere la 100 ml ceai.

Administrare: timp de 1 saptamana, se beau cate 3 cesti de cate 100 ml, dupa meseke principale. Concomitent, in fiecare seara, se aplicatot din acest ceai, comprese pe portiunile care transpira cel mai mult sau se fac bai.

Actiuni terapeutice: amelioreaza circulatia sangelui si functionarea glandelor sudoripare.

Indicatii: leacul este folosit cu rezultate excelente contra transpiratiilor abundente si persistente.

Contraindicatii: diabet, ulcer duodenal, hipertiroidie avansata.

  • Remedii cu miere pentru medicatia sistemului endocrinometabolic si cu actiuni asupra glandelor sexuale la femei si barbati.

24. Ceai diuretic din ceapa si miere

Ai nevoie de 1-2 cepe (100 g), 50 g miere si 200 ml apa.

Ceapa se curata, se spala si se fierbe 15 minute intr-un vas acoperit, la foc mic. Se lasa sa se raceasca putin, se stoarce, se strecoara si la lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca din nou bine pana la omogenizare si se bea caldut.

Administrare: se bea toata cantitatea o data, seara la culcare. Se repeta astfel de cate ori este nevoie.

Actiuni terapeutice: diuretic.

Indicatii: este indicat in toate edemele (umflaturile) aparute.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii cu diabet, ulcer gastric sau duodenal.

Este indicat ca acest preparat sa fie consumat imediat, astfel isi pierde calitatile.

25. Ceai de hrean cu miere

Ai nevoie de 50 g frunze si flori de hrean proaspete sau 25 g uscate, 50 g miere si 200 ml apa.

Frunzele si florile de hrean se spala si se lasa la zvantat, cele uscate se iau ca atare; se fierb intr-un vas, acoperit cu un capac, timp de 5 minute. Se lasa sa se raceasca, se storc bine, se strecoara zeama limpede, se amesteca cu miere (40 g miere la 100 ml zeama) si se pune intr-un vas de sticla curat, care se inchide ermetic si se pastreaza la rece.

Administrare: din aceasta infuzie se iau cate 3 linguri pe zi, cate una dupa mesele principale, 2 saptamani pe luna, timp de 3 luni.

Actiuni terapeutice: leacul este un reputat tonic cardiac (intaritor al inimii), stimulent al sistemului nervos si endocrin, mai alex sexual.

Indicatii: medicina populara il recomanda in bolile de inima, in bolile de nervi, de tip astenic, ca si impotenta sau frigiditate.

26. Tonic din aloe cu miere

Ai nevoie de 750 g frunze proaspete de aloe, 1250 g miere, 500 ml suc de lamai (dupa necesitate, cantitatile pot fi reduse respectand proportiile).

Se ia cantitatea prescrisa de frunze de aloe de la o planta in varsta de peste 3 ani, neudata de 5 zile, se spala bine, se toaca marunt si se pune intr-un vas de sticla (borcan) sau de ceramica smaltuita. Se adauga mierea si se lasa la macerat timp de 5 zile, la loc intunecat, racoros si uscat.

Administrare: se poate da copiilor – numai de la 3 ani in sus – cate o lingurita dimineata si seara, iar de la 9-12 ani cate o lingurita dimineala, la pranz si seara, dupa mese, timp de 1 luna. Se poate repeta dupa 1 luna pauza, cat timp este nevoie. Pentru adulti se dau 3 linguri pe zi, cate una inaintea meselor principale, o luna da, alta nu, cateste nevoie.

Actiune terapeutica: are actiune tonica, stimulenta asupra sistemului nervos si endocrin.

Indicatii: medicina populara il recomanda ca pe un valoros remediu in tratarea bolilor nervoase cu componenta astenica, a insuficientelor glandulare si sexuale, a lipsei de pofta de mancare, in tulburarile de crestere ale copiilor, in convalescenta dupa boli infectocontagioase, in maladia ulceroasa, gastrica sau duodenala, in astm bronsic.

Leacul nu este indicat in diabet, obezitate si intolerante alergice.

Deoarece preparatul nu poate fi pastrat timp indelungat, medicina populara recomanda a se cultiva mai multe ghivece cu plante aloe care pot furniza pe rand cantitatea necesara de frunze proaspete. Preparatul este cu atat mai activ, cu cat este mai proaspat. Poate fi pastrat numai in vase de sticla inchise la culoare, o saptamana sau doua, la frigider, la adapost de caldura, lumina su umiditate.

27. Gem de valeriana cu miere

Ai nevoie de radacina uscata de valeriana si miere.

Radacina de valeriana bine uscata se piseaza bine. Se ia o lingurita din praful obtinut, se pune intr-un pahar, se adauga o lingura de miere si se amesteca bine pana la omogenizare.

Administrare: amestecul se realizeaza imediat, inaintea intrebuintarii. Toata cantitatea de mai sus se serveste o data, la persoane agitate, care au crize de nervi sau dureri de cap, tremuraturi, etc. O astfel de doza se poate da si seara la culcare, impreuna cu o ceasca de ceai de flori de tei, in insomnii.

Actiuni terapeutice: leacul are actiune calmanta.

Indicatii: pentru calmarea crizelor bolnavilor de nervi sau in insomnii, in astenii nervoase, in stari de supraexcitabilitate nervoasa, sexuala, dupa scouri emotive, etc.

Preparatul tinut peste o ora la temperatura camerei poate deveni toxic si trebuie aruncat.

Nu se da la persoanele alergice sau la conducatorii auto, la copii este preferabil avizul medicului.

28. Picaturi de usturoi cu votca si miere

Ai nevoie de 300 g usturoi, 300 ml votca si 300 g miere.

Se curata usturoiul, se toaca marunt, apoi se pune intr-un borcanas de sticla sau ceramica smaltuita si se piseaza bine. Se adauga votca si apoi mierea amestecand pana se omogenizeaza. Se inchide ermetic borcanasul si se lasa sa plamadeasca amestecul o saptamana, la intuneric, loc racoros si fara umezeala. Apoi se ia, se desface borcanul, se stoarce bine continutul, printr-o panza deasa si se trece intr-o sticluta ce se inchide ermetic. Se pastreaza la rece.

Administrare: se iau cate 1-3 picaturi o data sau de trei ori pe zi inaintea meselor principale, in mod progresiv si apoi regresiv, timp de 1 luna (se incepe cu o picatura pe zi, se ajunge la 10, se mentine doza timp de 10 zile, apoi se scade din nou pana la o picatura).

Actiuni terapeutice: leacul este considerat un tonic al sistemului nervos si vascular.

Indicatii: medicina populara il recomanda in bolile de nervi de tip astenic si in tulburarile circulatorii; chiar si in hipertensiunea arteriala.

Votca, la fel ca orice alta bautura alcoolica, este toxica; usturoiul si mierea pot sa nu fie tolerate de unele persoane, deci cu atat mai mult se recomanda avizul medicului.

Acesta se poate pastra cel putin o luna.

29. Tinctura de usturoi cu miere

Ai nevoie de 250 g usturoi, 100 ml spirt alb si 100 g miere.

Usturoiul se curata si se piseaza intr-o piulita sau mojar (nu de metal), dupa care se trece intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita, se adauga alcoolul si mierea si se amesteca pana la omogenizare. Se lasa sa se macereze timp de o saptamana intr-un loc uscat, racoros si intunecat.

Administrare: se iau cate 1-3 picaturi o data sau de trei ori pe zi inaintea meselor principale, in mod progresiv si apoi regresiv, timp de 1 luna (se incepe cu o picatura pe zi, se ajunge la 10, se mentine doza timp de 10 zile, apoi se scade din nou pana la o picatura).

Actiuni terapeutice: leacul este considerat un tonic al sistemului nervos si vascular.

Indicatii: medicina populara il recomanda in bolile de nervi de tip astenic si in tulburarile circulatorii; chiar si in hipertensiunea arteriala.

Votca, la fel ca orice alta bautura alcoolica, este toxica; usturoiul si mierea pot sa nu fie tolerate de unele persoane, deci cu atat mai mult se recomanda avizul medicului.

Acesta se poate pastra cel putin o luna.

30. Pasta din muguri de nuc cu miere

Ai nevoie de 100 g muguri de nuc, 200 ml apa si 150 g miere.

Mugurii de nuc se spala si se pun la fiert intr-un vas acoperit, la foc mic, pana cand apa scade la jumatate. Se zdrobesc bine, se lasa sa se raceasca si se adauga mierea. Compozitia se amesteca bine pana la omogenizare, se pune intr-un vas de sticla colorata sau ceramica smaltuita, inchis ermetic si se tine la rece.

Administrare: se da copiilor intre 3 si 6 ani cate o lingurita dimineata, celor intre 6 si 9 ani cate o lingurita dimineata si alta seara, iar de la 9 la 12 ani cate o lingurita dimineata, la pranz si seara timp de o luna; toate dozele se dau inaintea meselor. Se poate repeta dupa o luna de pauza, atat cat este nevoie. Pentru adulti se dau 3 linguri pe zi, cate una inaintea meselor principale, o luna da, o luna nu, cat este nevoie.

Actiuni terapeutice: stimuleaza pofta de mancare, accelereaza metabolismul si ajuta la ingrasare. Prin iodul continut in mugurii de nuc si vitamine din complexul B, ajuta la functionarea tiroidei, fiind foarte folositoare atat la prevenirea cat si in tratarea gusei endemice; de asemenea, creste rezistenta organismului ls infectii.

Indicatii: acest leac este faimos mpotriva lipsei poftei de mancare, slabiciunii, oboselii, bolilor nervoase de tip astenic, insuficientelor glandulare si sexuale.

Preparatul isi pierde proprietatile incepand de la 2 pana la 12 ore. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii care au temperatura crescuta si diabet zaharat.

31. Dulceata de coji de nuci

Ai nevoie de 500 g coji de nuci verzi, 500 g muguri de nuc, 500 g miere si 1 litru apa (cantitatile pot fi reduse proportional).

Se amesteca bine totul intr-un vas smaltuit si se fierbe la foc mic, amestecand mereu pana la omogenizare. Se lasa sa se raceasca, se adauga 250 g miere, se pune in borcane de sticla de culoare inchisa si se pastreaza la rece.

Administrare: se da copiilor intre 3 si 6 ani cate o lingurita dimineata, celor intre 6 si 9 ani cate o lingurita dimineata si alta seara, iar de la 9 la 12 ani cate o lingurita dimineata, la pranz si seara timp de o luna; toate dozele se dau inaintea meselor. Se poate repeta dupa o luna de pauza, atat cat este nevoie. Pentru adulti se dau 3 linguri pe zi, cate una inaintea meselor principale, o luna da, o luna nu, cat este nevoie.

Actiuni terapeutice: stimuleaza pofta de mancare, accelereaza metabolismul si ajuta la ingrasare. Prin iodul continut in mugurii de nuc si vitamine din complexul B, ajuta la functionarea tiroidei, fiind foarte folositoare atat la prevenirea cat si in tratarea gusei endemice; de asemenea, creste rezistenta organismului ls infectii.

Indicatii: acest leac este faimos mpotriva lipsei poftei de mancare, slabiciunii, oboselii, bolilor nervoase de tip astenic, insuficientelor glandulare si sexuale.

Preparatul isi pierde proprietatile incepand de la 2 pana la 12 ore. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.

Contraindicatii: nu se da la bolnavii care au temperatura crescuta si diabet zaharat.

32. Unt cu miere

Ai nevoie de 100 g unt si 100 g miere.

Intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita se amesteca untul proaspat si mierea pana la omogenizare.

Administrare: se da copiilor de la 6 luni pana la 3 ani cate o lingurita pe zi. Copiilor mai mari si adultilor, li se dau 2 pana la 6 lingurite pe zi, dupa varsta si greutatea corporala.

Actiuni terapeutice: ajuta la fixarea calciului.

Indicatii: este indicat in toate bolile spasmofilice, tetanice, produse prin lipsa de calciu, la copiii fara pofta de mancare, in cazuri de slabiciune, rahitism, pierderea greutatii corporale, in convalescente, graviditate si lehuzie.

Leacul este containdicat la bolnavii cu diabet zaharat, icter si alte boli de ficat, de rinichi, obezitate.

Preparatul isi pierde proprietatile incepand de la 2 pana la 12 ore. Preparatul este cu atat mai activ cu cat este mai proaspat.
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.

You may also like...